|
|
|
|
|
|
|
|
|
Demonii apelor
|
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Savoare și chemare e pasul ei
molatec
pierdut în frunzișul auriu
al toamnei
Timpul grăbit
își caută un loc cât mai aproape
de umbra
apărută sub pleoape
Pământul respiră adânc
și lumea din jur tresare
din somnul prelung....
**
Alung semnele de întrebare
ce răsar la intersecție de drumuri
și-i netezesc cărare
spre visul fără contur....
**
- Iartă-mă că te întreb:
fată nepăsătoare
și neștiutoare
de câte în lume se nasc
din beznă și inexplicabile hărțuiri...
**
Spre care fantasme te grăbești
nostalgică , languroasă
și gravă
când toamna-și despletește
părul
scuturându-și demonii
pe frunza ce-o strivești?
**
Răsuncindu-se spre soare
c-un aer nefiresc
de liană agățătoare
își deschide brațele
și buzele-i
ce înfloresc seducătoare...
imperceptibil șoptesc:
- E-o poartă în față
și taina zeilor e-n prima piatră
ce-o voi găsi în albia
râului
din care am purces.....
2 decembrie 2012
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|