FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dor de flacără
Text postat de Vasile Hurmuzache
Iar rătăcești, nălucă, la fereastră…
Mă poartă dorul între baionete
Spre eșafod, o pasăre albastră
Pe buze-mi toarnă flacără și sete.

În lipsa ta, înserez și-ntunec…
Din viscolul ce te-a-ndemnat să taci
Cu schiul amintirilor alunec
Peste un câmp incendiat de maci.

Să vii cu roua, printre șoapte
Am ostenit privighetoare
Și noaptea, obosind să fie noapte,
Se-nalță ciocârlie către soare…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  gheorghiță, mai zilele trecute ne-ai postat o gafă mare a unui clasic, care a folosit abuziv rimele ,,stejarul" și ,, VULTURUL",
acum, ca să ne arăti că-l poți depăsi, ți-ai muncit și tu muza liricoasă și ai pus în pagină cele două rime monumentale, care vor face din tine un clasic în viață:
,,coquin" și ,, DAFIN"...
ești colosal, ce mai!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-23 06:05:55
         
 
  ,,ce-ai fi vrut, mon coquin,
pentru varza asta creață
pe o frunză de dafin
să îți scrie o prefață?
(gheorghe rechesan)

minte multă, scris puțin,
patru rânduri fără viață...
poate-nvie dimineață,
da' nu cred, așa-i, coquin?
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-22 02:01:45
         
 
  ce-ai fi vrut, mon coquin,
pentru varza asta creață
pe o frunză de dafin
să îți scrie vreo prefață?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-21 23:09:49
         
 
  @ adrian mihai

pentru așa comentariu,
scris cu frunze de pelin,
îti pot da ca onorariu
doar o stea de vinilin...

cu-adevărat sunt marginale,
și mărginite cât încape...
tot înainte! tale-quale,
poate privești de mai aproape...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-11-21 20:35:50
         
 
  dle latunski, legatura dintre mine si ioan peia e cam aceeasi cu cea dintre distinsul kosta si tudor vianu...  
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-21 19:32:06
         
 
  Rețin o întrebare a unui user adresată lui Kosta Vianu: "Sînteți într-o relație de rudenie cu Tudor Vianu?"
Întreb și eu, nu dau cu ghioaga: adrian mihai, sînteți într-o relație de rudenie literară cu Ioan Peia?
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-21 17:14:14
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Greu de trecut nepăsător pe lângă o asemenea creație, fapt pentru are încerc oarece considerații marginale:

Iar rătăcești, nălucă, la fereastră…

Cu ochii măriți de groaza generată de imaginea apocaliptică de la ferastră, scăldat în sodori reci, poetul are, evident, conștiința faptului că e bântuit, periodic, de un moroi reînviat taman în ziua de halloween. Bine măcar că nu rătăcește pe la ușă, acolo unde doar mascații, dna-ul și fiscul au privilegiul de a o face!

Mă poartă dorul între baionete
Spre eșafod


Un ciudat complex de vinovăție îl străbate în cel mai liricoid mod cu putință pe bard, el resemnându-se cu ideea funestă de a fi dus pe eșafod, ca un tâlhar de rând, între baionete. Spre a fi scurtat de cap, bănuim...

Pe buze-mi toarnă flacără și sete.

Boema, după cum se vede, nu e bună întotdeauna, deoarece omului nostru se pare că-i vine jărăgai pe gît, are arsuri și simte nevoia de a înghiți cărbune medicinal pentru estomparea simptomelor. Ce ți-e și cu alcoolul ăsta în exces ! Vorba aceea, poetul e băiat bun, dar bea apă dimineața!

Starea bahică se pare că se accentuează ceva mai devale, versificatorul devenind, brusc, Dumnezeu, deoarece

În lipsa ta, înserez și-ntunec…

Gata, omenire, la culcare, v-am stins lumina, v-am tăiat corentu, așa că băgați-vă în cârpe și somn ușor!

În plină noapte și cu viscolul vuindu-i în urechi, poetul nu găsește nimic mai bun de făcut decât să se dea cu doagele, care -minune mare! – nu-s din lemn, ci din amintiri…

Cu schiul amintirilor alunec

De aici, plonjăm în plin mister, deoarece, din plină iarnă, poetul vine, d-a-mboulea, direct într-un câmp incendiat de maci, unde, cu tulumba în mână, îl vedem intervenind chiar pe Mircea Dinescu (prietenii știu de ce…)

Peste un câmp incendiat de maci.

În rest, mai remarcăm o privighetoare ostenită și o ciocârlie alpinistă, zburând, bezmetică, spre soare, precum un Icar dat prin catran și tăvălit prin fulgi.

Apoi totul se sfârșește brusc, poetul lăsându-ne cu gura căscată, taman ca-n filmele sovietice la care finalul apărea în cele mai ciudate și neașteptate momente.

Așa că așteptăm urmarea. Și nu oricum, ci cu sufletul la gură!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-11-21 11:56:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE