|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cenușă de scânteie răscolită |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare
Pe care n-am trăit-o îndeajuns;
Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns,
Și-s foi tot mai puține-n calendare...
Te-aș vrea alături albă, -ngândurată,
Să-ți suflu cald în degetele fine
Și dezmierdată să te-atingi de mine
O dată, înc-o dată, și-nc-o dată...
Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă
Și-n gândul meu e vreme de ispită
- Cenușă de scânteie răscolită -
Tristețile încep să mi se cearnă
Iar toamna se grăbește spre uitare
Cu tot cu întâmplarea netrăită,
Cu somnul meu și noaptea mea albită
De dorul tău, frumoasă visătoare.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|