FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Singurul semn de viață
Text postat de Ioan Grigoras
Și gândul mi se pleacă până jos
Supus constrângerilor măsluite,
În dinții vremii numai bun de ros;
Orice cuvânt îl poate compromite

Să-l vândă ieftin, gol și subțiat,
Strâns în capcana fals-a neputinței,
Cu fierul roșu ars, negrațiat
Stă ca un rob în spatele dorinței,

Fără armură, parc-ar fi un Christ.
Necunoscuții vin... privesc... se-nchină...
Și-apoi aud cum spun: de ce e trist?
Cel ce iubește n-are nicio vină...

Dar eu nu vreau coroana milei lor
Zâmbesc amar - singurul semn de viață -
În mine strig, și tot în mine dor,
Și-mi zornăi lanțul a iubire-n piață.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23933
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE