|
|
|
|
|
|
|
|
|
Singurul semn de viață |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Și gândul mi se pleacă până jos
Supus constrângerilor măsluite,
În dinții vremii numai bun de ros;
Orice cuvânt îl poate compromite
Să-l vândă ieftin, gol și subțiat,
Strâns în capcana fals-a neputinței,
Cu fierul roșu ars, negrațiat
Stă ca un rob în spatele dorinței,
Fără armură, parc-ar fi un Christ.
Necunoscuții vin... privesc... se-nchină...
Și-apoi aud cum spun: de ce e trist?
Cel ce iubește n-are nicio vină...
Dar eu nu vreau coroana milei lor
Zâmbesc amar - singurul semn de viață -
În mine strig, și tot în mine dor,
Și-mi zornăi lanțul a iubire-n piață.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|