FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Avatarurile lui Hasmuțachi (I-II)
Text postat de Gheorghe Rechesan
TABLOUL I

DECOR: Scena reprezintă malul unui canal de irigații, ornat cu plante acvatice. În umbra greoaie a unui zigurat, un bordei din chirpici, acoperit cu stuf, poleit de razele argintii ale lunii. Dinaintea bordeiului, trîntit pe un snop de paie, Hamu-saki, într-o tunică cam ponosită din in nealbit, cu lațele și barba nepieptănate, uns pînă la coate cu mîl, privește chipul palid, impenetrabil, al zeului Sin zugrăvit în fundal pe-o canava sinilie.

HAMU-SAKI (recită visător):

-Am fost al vremilor fitil
Ori barem în iubiri venali,
Că-s durat de-un zeu subtil
Ce și-o freca printre curmali

Din mădular ceresc făcut,
Mă bîntuie un dor de stele
Ele-s din foc, io mi-s din lut,
Mai că m-aș iubi un pic cu ele

Și de mă strecor iarăși, tiptil
Lîngă mărețul zigurat
Și mă închin la nea Enlil,
De veșnicie-s garantat

Că nu-s păgîn și nici ateu,
Și doinesc dintr-un caval
Că-s leit un dumnezeu,
Prea chiposu boss Iugal!

(din culise apare pășind lent, o namilă încinsă cu un șorț din piele de leu, cu o bardă grea din bronz în brîncă, un arc lung și-o tolbă cu săgeți atîrnînd pe-un umăr)

GHILGAMEȘ:
-Ce-nvîrți pe-aici, piticanie? Spune iute, măi bob de susan, că mă grăbesc, eram ocupat să sugrum trei lei și să-nvii un enkiddu mortificat!
HAMU-SAKI (mirat):
-Io, păcatele mele? Nici vorbă, mai nimic, doineam așa-n doru lelii, ca să-mi treacă de urît...noaptea-i lungă, stele-s în strungă, vorbesc în mine despre bere, carne și pîine!
GHILGAMEȘ:
-Dacă tot m-ai deranjat, scoate și tu o stacană de bere, că mi-e sete!
HAMU-SAKI:
-N-am, îs falit...de zece ori zece zile trecu chipul lui Sin pe boltă de cînd trebuia să-mi iau simbria!
GHILGAMEȘ:
-Se vede că ai o meserie de nimic...atunci barem un dărab de pită că-s lihnit de atîta vînătoare pe stomacul gol!
HAMU-SAKI:
-N-am văzut cojiță ori posmagi, de-un ciclu lunar complet!
GHILGAMEȘ:
-Da' cu ce naiba trăiești, vere? Cu aer ca mierlele, cu apă ca broasca, ori mestecînd mîl ca țiparu'?
HAMU-SAKI:
-Cu vise, străine, cu vise dulci, amare, uneori străpezite...cu vise și speranța vremilor ce-or veni!
GHILGAMEȘ:
-Mare nătărău ești, mă jur pe Enlil dacă am văzut unu' mai mare ca tine!

(din înaltul cerului se-aude bubuitul unui tunet, licăr fulgere și pe scenă apare coborînd pe o frînghie, Enlil; poartă o mantie largă din pene și se joacă cu butonul unei lanterne).

ENLIL:
-Cine mi-a pomenit numele, ai? (dă mîna amical cu Ghilgameș și se încruntă spre Hamu-saki): tu, mă , grăunte de praf muritor?
HAMU-SAKI (arțăgos):
-Care-i problema ta, nu mai ai ce viola în ceruri?
ENLIL (rînjind):
-Măi, găgăuță, n-am chef să stric un fulger pe tine, dar dacă insiști, te suflu pînă-n nori și cînd pici înapoi pe pămînt terci te faci! (către Ghilgameș): cine-i ciocîrlanu'?
HAMU-SAKI(sciorăind cu un băț în lutul moale)
-Sunt un scrib avant-la letre...înainte de a se inventa poezia, eu poezesc...nu s-au scornit încă literele dar io deja scriu...meșteșugar de vise mă numesc!

(din canalul de irigații apare Enki, cu o mască de pește pe cap și încins c-un șorț din trestii și alge)

ENKI (nemulțumit):
-Nici n-am terminat bine cu desecarea potopului, că hooop, vreți să pun de meserii noi! (către Enlil și Ghilgameș): cine-i prichindelul?
ENLIL:
-Un hăbăuc, numără firele de trestie din lac și halește scoarță de copac!
GHILGAMEȘ:
-Bocește și cîntă pe stomacu' gol doar-doar i-o trece foamea și setea!
ENLIL (rîzînd):
-Hai să te vedem, făptură umblătoare fără solzi și înotătoare, ce știi să faci?
HAMU-SAKI (ia o mînă de țărînă, o bătucește și începe să scrijelească x-uri largi în lutul moale):

-Chiar că totu' i fără rost
Ce-a mai fost mai va să vie,
Nu va fi ce a mai fost
Și nici morții n-or să-nvie

Știu că-n viață e rușine
Să mulgi capre fără sfîrc,
Viața a pornit cu bine
Din viermuși și-o țîră smîrc

ENKI:
-Aiureli, nenicule, mă pastișezi, și-ncă fără haz, astea le știe orice școlar...

HAMU-SAKI (continuă cu patos):

Tot ce-a fost fi-va din nou
Iedul, rața și șacalu'
Coarne large la un bou
Cocsul negru și furnalu'

Sunt caduci zeii, profeții
literații ce-i cu har
ce noroc că vin poeții
să vă fac la buzunar!

N-am în preacurata tolbă,
Rime multe, dar peșcheș
Vă presar mărar în ciorbă
Că-s isteț ca Gilgameș!

GHILGAMEȘ (înfuriat, încordîndu-și bicepșii):
-Nu, că gîngania asta vorbitoare mă enervează, lovi-te-ar să te lovească Samaș c-o mie de suliți de foc! (îl ia de grumaz, smulge un par din împrejmuirea bordeiului și îl înfige pe Hamu-saki în vîrful lui):na, gîndăcel, mai cîntă acuma!
HAMU-SAKI (strîmbîndu-se de durere):

-Pentru mine e scăpare
Veți afla că-n cărămidă
Versu' crește tot mai mare
Peste veacuri cantaridă
Muzele-mi vor da crezare!

TABLOUL II


DECOR: În umbra unei coloane ionice, rezemat de trunchiul unui măslin scorburos ,Hasmațuchi suflă într-un nai făcut din trestii. În fundal, muntele Olimp, învăluit în cețurile dimineții.

HASMAȚUCHIS (visător):

-Văd Parnasu ca prin ceață,
Muzele cam fără chip
Cînd mă scutur de mătreață,
Despre artă prind să țip

Rîd și plîng, că lira-i ruptă,
Dorm în strune liliecii
Ca Orfeu m-arunc în luptă,
Să fac stihuri cu metecii

Asta-mi este iară drama,
Să visez la un șoric
Mă muncește rău, madama,
Din Găești la Salonic

Dă-mi tu, zînă-nțelepciune
Har din plin și un condei
Să mă scutur de răpciune,
Să scriu ode către zmei!

ATHENA (ieșind din culise, cu o bufniță pe umăr și o lance fioroasă în mînă):
-Nu mai poate omu' să doarmă-n liniște dimineața...cine se jeluie și face larmă în livada mea?
HASMUȚACHIS (sare în picioare, vesel):
-Io mi-s doamna-nvățătoare, Basilache a lui Eudoxiu, ucenic al artelor, favorit al muzei sterpe Eutherpe...mi-am făcut tema, acuma prozodiez liber, cum poci și eu!
ATHENA (amenințîndu-l cu lancea):
-Cred că i-ai fost ucenic lui Hefaistos că meșterești rimele din baros ca pe-o nicovală...spune-mi repede ce vrei, mă grăbesc la un miting cu Hades, pe teme de finanțare teutonă!
HASMUȚACHIS ( îngenunchind, rugător):
-Fă-mă vestit, barem ca pe Paris, inventează înc-un rezbel să mă dau în catene lirice, hăruit monomer, aidoma lui Homer...mă jur pe lumina ochilor că n-am să te dezamăgesc, am să trudesc zi-noapte, am să atac și amfibrahu' dacă trebuie!
ATHENA:
-Da' cu vară-mea Artemis ce-ai avut? I-ai speriat ciutele cu glasu tău gros, fug naiadele-n vîrf de munte să nu te mai audă...
HASMUȚACHIS:
-Mă voi perfecționa...uite, am scris și-o eglogă către Hera în metru de lemn că antic n-am găsit...(recită din nou, rar și apăsat):

,,Ochii tăi mîndri sunt
ca floarea ce crește pe-asteroid ori pe stea
pînă departe în dosu șurii unde te pot vedea
mă topesc de doruri, eheiii...
zeiță lăptoasă, tu prima ești și vei fi
între vite, hoare, femei
îți țuc, mîndro, cu drag ochii tăi
ăia umezi micuți ca la viței"

ATHENA:
-Uite, dacă insiști, îți dau o epistolă să faci turu' Parnasului: sejur de șapte zile, cu cinci nopți de cazare, micul dejun inclus, vizită la lavra Bleuropica, agheasmă pe gratis cu ocazia sărbătorii sfîntului Sisoe bîlbîitul....poți să-i pupi și moaștele, de crezi că-ți folosește!
HASMUȚACHIS (îmbufnat, îi întoarce spatele, apucă o daltă și-un ciocan și se apucă să scrijelească ceva în marmura coloanei):
-Las' că vedeți voi, muze, zeițe și grații, vă arăt ce poci io să fac...poezie-n rond-bos, artă prin artă, în veci lumea de haru' meu își va aminti!

ATHENA (graseind):
-Tu l'as voulu, george dandin, mă scutiși de un chin!
(face un semn cu lancea, din văzduhul senin scînteie un fulger, lovește coloana care se prăbușește în țăndări și praf, îngropîndu-l pe Hasmuțachis în molozul albicios.








.




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Eu cum aud de Cioacă, cum mă sesizez...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-30 16:11:04
         
 
  normal, vitea, și mlaștina a mai puturoasă tăt naște nenufari...bine, vasiok e mai degrabă mătasa-broaștei, da' asta e altă legea a lui miciurin: oricît te strădui să încrucișezi păsula cu trandafiru tăt nu iasă odicolon!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-30 14:55:13
         
 
  Ca și în Natură, în Europeea nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se transformă. Ehei, pe unde-o fi onorabilul și venerabilul Cioacă? Dar generalul Zegreanu? Panaceul Corina, Ciurtin, Maimuța de mătase unde-s? Așa cum vor reveni și zăpezile de altădată, tot așa și ei se vor transforma mereu, pentru a respecta legile naturii și ale literaturii. Să ne bucurăm de asemenea fenomene, ba chiar să le mulțumim că există.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2012-10-30 14:41:33
         
 
  nu n-ai bre, sile, floretă, agiți o joardă uscată, putredă și plină de muci...pentru floretă trebuie stil și eleganță, silică și-aicilea ești repetent...părerea mea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-30 14:40:33
         
 
  reche, văz în ăst comentariu un individ cu măciuca la chicere ... apoi, bade, ce să fac io cu floreta?  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-10-30 14:01:13
         
 
  Nu de alta, da' stau și eu și mă întreb: dacă până acum ați folosit doar înțepături de floretă, cam ce-ar putea urma?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-30 13:43:23
         
 
  Ei, nu vă plâng eu pe dvs... Nu știu cum a început, dar deja ați trecut la ghioagă.
În altă ordine de idei, indiferent ce l-a animat, textul e foarte bun. Cu asta ce vă mai scoateți.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-30 13:40:33
         
 
  ms d-le Sorescu, asta e, dar ridendo non castigat.etc. și știți de ce? exemplarul de sub lupă e o drupă putredă de veleitarism exacerbat, cu chelea groasă ca zidurile contraforților medievali, ar fi nevoie de o măciucă nu de-mpunsăturile floretei.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-30 13:09:38
         
 
  Mărturisesc că am păcătuit, domnule Recheșan. Voiam a mă ține departe de disputele în cea mai mare parte serile pe care le aveți, astfel că am am aruncat un ochi (critic) asupra avatarurilor Has/zmuțachinoase și, vă rog a mă crede, m-am ținut cât se poate de tare, până n-am mai putut. Pe scurt, m-a umflat râsul. Puteți să o luați cum vreți, însă pentru mine este clar ca bună ziua: aveți umor și un simț al caraghioslâcului deosebit de dezvoltat, aș putea spune pe potrivă cu cel combativ...  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-29 22:58:29
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE