|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prin ceață |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Prin ceață, toamna vine fără chip.
Râdeam cândva de temerea difuză
In care vremea mea era confuză
Numai atâta cât să nu o țip.
Credeam că dorm în peșteri liliecii,
Eu n-am văzut în ceasul vieții carii,
Am rătăcit cu tine prin toți vecii,
Ți-am tot ascuns că la macaz acarii
Au pus un tren al iernii, ca tâlharii.
Ti-aduci aminte, din atâtea veri,
O umbră între noi pe cât de mică?
Am și uitat că prea de mult nu-mi ceri
Mai multe stele, și mi-e tare frică,
Nu știi nici tu-n lumina cărei seri
Am încă veri ce-n mine se ridică.
Visam un vis cu primăveri și flori
In care numai tu erai polenul,
N-am înțeles în care gară trenul
E ultimul și, vrei-nu-vrei, cobori.
Fără de voie mi-am luat patine,
Am așteptat cocorii să se ducă
Rămas în gara fără pic de șine
Am devenit un călător nălucă.
Cu ploile tristețile-mpletesc
Hotarul veșniciei de nisip,
In mine-i vară, și-ncă te iubesc,
Prin ceață toamna vine fără chip.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|