FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Iluziile unei păsări liră
Text postat de Vasile Hurmuzache
în palme când s-adună cupă,
nu poți ghici un cuib că am închis.
un full de ași ori chiar dama de cupă,
să joc la cacialma; ori doar un vis…

nu poți ghici, privind la palme țintă,
la ce servește cablul pentru priză.
un fâlfâit de aripi vrea să mintă
că zborul nesfârșit ar fi o miză.

nu poți zări prin degete nimica
dar iese totuși damful de formol
-și-o fi îmbălsămat tăcerea frica,
într-un spital fără ferestre, gol

și totuși, ici și colo, cyberpaie
străpung pe nesimțite din căuș
și mă gândesc…clocește-o vânătaie,
în ciuda noastră, un ceva de pluș…

apoi, încet, strânsoarea se slăbește:
-se piaptănă în cuib pasărea liră
și, în salon, frumoasă, când țâșnește,
în urma ei tot cablul se deșiră…

îl strâng metodic, bine, pe bobină
și, să nu las în urmă cuibul gol
las pasărea din foaia cea velină
să învelească sticla cu formol…

e doar un joc și, fără supărare,
în orice joc există un copil.
femeia mea? va crește și ea mare
și îmi va crește pruncii de vinil…

.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE