FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
poemele cu Ivan
Text postat de daniel d marin
... nu le mai postez unul câte unul, pentru că sunt și foarte "lipite" - mici cadre ale aceluiași "film"... și pentru că am ales să le postez aici, este implicit și acordul: pot să-mi fie incluse în antologia site-ului, dacă ea va apărea.


Ivan


picioarele lui Ivan


sărmanul Ivan nu mai poate merge
stă toată ziua în curte și când
se plictisește de smotocit găinile
plânge înecat căci mama Grushenka face
de mâncare și atunci sufletul lui Ivan
clocotește ca-ntr-o oală cu mămăligă.

zilele trec și Ivan e din ce în ce
mai nerăbdător Ivan stă cu o cloșcă în brațe
tremură și se uită temător primprejur

Ivan visează cum taie cloșca și cum sângele
ei cald îmbibă pământul uscat și cum soarele
luminează fața rotundă a mamei Grushenka
în timp ce întinde rufele între doi pari
de lemn putred ca picioarele sărmanului Ivan.

degeaba o să gătească mama Grushenka
numai bunătățuri că Ivan n-are azi chef de
mâncare azi Ivan râde cu fața la razele soarelui
ia hotărât toporul în mână
și își crapă fruntea privindu-se
cu încântare într-o oglinjoară mică
în fața căreia de obicei se bărbierește
dimineața.





zile nesfârșite


lupta pentru Olea abia a început.
zilele lui Ivan sunt grele
nesfârșite. după ce a înjurat apoi a lovit
în neștire pe oricine îl bănuia
cât de cât dușman s-a gândit să treacă la arme
adevărate și asta i-a umplut
pieptul obosit cu o bucurie nouă.

poate visează să-i omoare pe toți dar
poate știe că fericirea de a scăpa de o viață
complet inutilă le va lumina chipul înainte
de a-și vărsa duhul prin fiecare părticică
de corp.

poate după ce va termina totul va vedea
cum greața stă după colț
și îl privește lacom abia așteptând
să deschidă gura să se strecoare înăuntru.

moartea nu mai este moarte nici crima
crimă lupta va fi câștigată îi șoptește
o voce doar de cei fără slăbiciune fără milă.
acum greața râde greața stă bine agățată de cerul gurii
infiltrându-se apoi ca un sânge murdar
prin venele lui uscate și goale.




în mare taină


de Ivan o să se-aleagă praful și pulberea
șoptesc babele cu basmaua la gură
și-i blestemă numele
apoi se duc la el acasă cu glasul
blând și privirea vioaie
să-ți fie bine ție Ivane
iată noi ți-am adus pâine proaspătă

și se duc în mare taină toate babele
la biserică și dau acatiste de se scârbește
până și popa

ce a făcut cu draga noastră Olea
cum i-a sucit gâtul de parcă era o potârniche
și apoi cum râdea nebunul
cu Olea în brațe moale ca o cârpă

să se aleagă de nenorocit praful și pulberea
să putrezească singur undeva
sau mai bine să-i facă cineva felul
că nu-l mai rabdă pământul
Ivane maică gustă din pâinea asta
făcută de mâinile noastre
că tare greu trebuie să-ți fie dragul nostru.




de la ceva cumplit


s-a trezit Ivan în miezul zilei
cu trupul plin de bube și febră
mama Grushenka i-a dat tot felul de leacuri
Ivan le înghițea ca un copil cuminte
dârdâia cu privirea ațintită în tavan
și se zvârcolea sub pătura scămoșată

ce îți umblă prin minte Ivane
ce grozăvie ai săvârșit tu aseară
când întunericul îți rodea sufletul
și Olea plângea la pieptul tău
ținând mânuțele albe împreunate
ce-ai făcut aseară Ivane
și cum ai ajuns de la crâșmă în pat
cine te-a adus că tu erai beat turtă
abia mergeai și vorbeai cu Olea
dar Olea nu mai era cu tine

degeaba te zvârcolești tu și bei leacurile
mamei Grushenka ăsta nu-i deloc guturai
de la altceva mult mai cumplit ai tu
buboaiele și febra.




lanțul cel gros


Ivan e negru de supărare
nu i-a ieșit azi nimic cum a vrut
a legat câinele cu un lanț
gros și l-a sugrumat pe loc de furie
a răsturnat toate oalele
cu mâncare ale mamei Grushenka
apoi a fugit prin curte ca un bezmetic
învârtind leșul câinelui deasupra
capului și răcnind că vrea s-o vadă
chiar acum pe Olea

mama Grushenka nici nu îndrăznește
să deschidă gura mama Grushenka tremură
de parcă ar fi văzut un drac în carne
și oase face cruci nenumărate și se roagă
din tot sufletul să nu-i înnebunească
sărmanul Ivan

însă Ivan stă cât este el de înalt
cu picioarele desfăcute în mijlocul curții
agită lanțul cel gros deasupra capului
și urlă la oamenii care privesc în curte de
după gard cu teamă
să i-o aducă pe Olea cât mai degrabă
că altfel o să distrugă tot satul.




la pieptul lui Ivan


o să fugă Ivan de-acasă cât de curând
o teamă neînțeleasă îi macină
pieptul nu mai poate dormi
nu mai poate bea
o înjură fără motiv pe mama Grushenka
ridică pumnul și glasul la ea
nimic nu-i mai convine lui Ivan
și nici prin gând nu-i trece că mama Grushenka
se închide în grajd și plânge pe ascuns

în fiecare noapte Ivan umblă ca un strigoi
prin curte și vorbește cu Olea
îi spune tot ce-i trece prin minte
vorbește când tare când încet
apoi se oprește și
o întreabă pe Olea unde a fost toată ziua
Olea tace și se uită trist la Ivan
și Ivan se uită în sus la cerul negru
și râde ca un dement
și o strânge pe Olea cu putere la piept

în fiecare noapte Olea se zbate și țipă
la pieptul lui Ivan
Ivan îi pune repede palma dreaptă la gură
apoi cu stânga îi sucește gâtul
și râde de se cutremură până și lumea de dincolo.




Ivan se trezi urlând


și visează într-o noapte Ivan cum pleacă
în sfârșit de acasă cu Olea de mână
amândoi îmbrăcați frumos și fericiți
femeile îi urmăreau cu lacrimi în ochi
iar mama Grushenka nu mai știa ce să facă
de bucurie

parcă pluteau într-o lumină albă orbitoare
cum nu mai văzuseră vreodată
parcă erau îngerii aceia din icoane
pe care femeile îi binecuvântau
Ivan trecea cu Olea de mână
și niciodată nu fuseseră mai fericiți
iată acum pleacă de tot
se duc să înceapă o nouă viață în lumea mare

și pe când mergeau ei așa aproape plutind
deodată Olea se înfricoșă îl strânse pe Ivan de mână
Ivan se uită la ea și începu să țipe de groază

Ivan se trezi urlând
cu inima batându-i în piept cu atâta putere
încât vru să sară din pat
să fugă iar în curte să o caute pe Olea
s-o țină cu drag în brațe și să o privească frumos.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vot, că acum am de unde să dau, că scrieți o poezie frumoasă și dureroasă  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 18:53:51
         
 
  Vot, că acum am de unde să dau, că scrieți o poezie frumoasă și dureroasă  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-11-12 18:53:37
         
 
  inseamna ca ati incercat sa accesati blogul meu de pe blogspot - din nu stiu ce motive (de fapt stiu: google mi-a cerut sa-mi introduc undeva varsta si, cum ma irita imixtiuni in detaliile personale de catre google, am bifat ca m-am nascut in 2012, banuind ca nu se va lasa cu nici o consecinta - ei bine, in fix aceeasi secunda mi-a fost suspendat blogul pe motiv ca am sub 18 ani si deci, fiind minor, nu as avea dreptul sa-mi mai gazduiasca blogul. Mentionez ca nu era un blog cu un continut explicit, totusi asta e situatia) mi-a fost suspendat acel blog... sper sa-mi fie deblocat, inca n-a fost sters: se gandesc vreo 29 de zile (fix ca in alte cazuri de pe la noi:D), dupa care avem verdictul...

PS: le_i_nad_arin at yahoo dot com
 
Postat de catre daniel d marin la data de 2012-10-27 20:23:07
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Foarte bune. (spun acum dar de citit, le-am citit cànd au fost postate). Vă rog să-mi dați o adresă de e-mail, nu reușesc deloc să mă descurc cu link-ul pe care mi l-ați dat, nu duce nicăieri. Vreau să vă trimit și Arca lui Iona întrucât târziu am constatat că nu fusese postată în întregime, ca urmare a mărimii, deși eu am crezut că a intrat toată. În cele din urmă, am afișat-o pe bucăți (două părți). Toate cele bune  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-27 18:20:12
         
 
  Frumos  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-17 10:32:01
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE