PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Curechi de Buhuşi (I) Text postat de Gheorghe Rechesan PERSONAJELE: Hal Vasmăţui, cneaz de Cheagu’ Oii, margraf de Dania, stihuitor, unic vămuitor al deniilor, stînilor şi tîrlelor aparţinătoare Polonicus, spătar de spată-lată, sfetnicul său de taină Feliţa, una bucată fîţă-mironosiţă Buraţiu, armaş abraş, amicul lui Hal Fane întîi, voievod în Dania Epigonius, zis Solaru, astrolog, epistomolog şi catrenist Nelu Duşcă, paharnic şi promotor viticol TABLOUL D'INTÎI DECOR: Cadrul unei fortificaţii medievale, cu silueta unui donjon în fundal, cu bolţi ziduri stîncoase din bolovani de polistiren, mobilier rustic, o masă din cherestea negeluită, un jilţ împodobit cu crestături din custură. SCENA ZERO VASMĂŢUI (pîntecos, adus de umeri, cu chelia ascunsă de o cuşmă brumărie, în cojocel de oaie şi hamleţi din lînă croşetaţi în casă, ţine o căpăţînă de varză pietroasă în mînă şi murmură meditativ): -Tu bi or năt tu bi cabbage! Aiasta-i iscodeala! POLONICUS (în caftan de barşon greu, cu guler de nurcă şi semnul funcţiei sale, un linguroi aurit în mînă suspină admirativ, ploconindu-se): -Aşa-i măria-ta, că bine le mai potriveşti! VASMĂŢUI (măgulit): -Poci să dzîc şî-n nemţăşti: Um sein oder nicht…kohl! POLONICUS (aplaudînd): -Eşti poliglot, măria-ta! VASMĂŢUI: -Aşşş… doar poli-got, în vinele mele cură sînjele ultimului rege vandal, vareg de-a-ntreg, măreţul Raus Aussteigen cel chelbos…(cîntăreşte varza-n mînă)…asta mă inspiră şi către stihuiri de scald… POLONICUS (servil): -Porunceşti să pregătesc scăldătoarea? VASMĂŢUI (recită cu glas profund, fără să lase varza din brîncă): Mi-e dor de tine, dragă precupeaţă, Cu ochi de rouă nurii îţi cutreier Cînd îţi înfoi alene fusta creaţă, Mă pironeşte-un zvîc direct în creier! Sorgintea mea cu buclele bălane Aş vrea să te cuprind, pe sfinţi mă jur Că-n umbra vastelor bulane Măslin mă cred, cu-Elada toată-n…dos! Nurlie eşti şi dăruită-n tăti, zău Ca nourul cînd se screme-a ploaie Cînd mă priveşti îs iaca, Dumnezău, Şi dragostile moale mă îndoaie…” POLONICUS: -Tare frumos, meşteşugit aduseşi rima din condei, măria-ta! VASMĂŢUI (lăsînd varza să pice cu un zgomot sec pe duşumea): -Ştii ce, spătare? M-am săturat de atîta post şi lăsare pe sec…curechi, lobodă, ştevie… poftesc să intru şi io-n Europa, s-aflu aliş-velişuri noi, să prosperez şi să halesc vărzare ca la Bruksăl! POLONICUS: -Bună idee, principe, o chem, dacă porunceşti, pe fiică-mea, Feliţa, e neîntrecută la gătit bucate evropeneşti! VASMĂŢUI (lingîndu-se pe buze pofticios): -Da, da, aşa să faci, cheam-o deîndat! E crudă? POLONICUS (confuz): -Nu, măria-ta, se căleşte la tigaie, c-oleacă de slană, untişor, cimbrişor, chiper şi frunze de hasmaţuchi! VASMĂŢUI: -Nu, varza, bre! Fiică-ta…e crudă de ani? POLONICUS: -Ca o cepşoară de apă, a făcut şaisprezece primăveri bătute pe muchie! VASMĂŢUI: -Să vină, dară, să-i cîntăresc priceperea! ( Polonicus iasă de-a-ndoaselea, ploconindu-se, Vasmăţui apucă iar căpăţîna de varză scrutînd-o posac) SCENA I (Intră Feliţa, îmbrăcată în şiac sur, încinsă cu o catrinţă, cu broboadă albă peste cozile spelbe, clipeşte speriată, cu privirea plecată şi se înclină neîndemînatică) VASMĂŢUI (îi face un semn autoritar): -Venişi, copchilă? Apropie-te să te văz în lumină…n-ai lindini? FELIŢA: -Küssen die Hand…nein, măria-ta! VASMAŢUI (îi întinde mîna): -Rîie, gîlci, buboaie dulci? FELIŢA (ţocăindu-i mîna întinsă): -Nein, nein, nein…numa’ s oleacă trohnăită şi surdă de-o ureche de cînd mă păli anţărţ crivăţu’ pă sub crivat! VASMĂŢUI (răcnind silabele): Te pricepi la cuhnie? FELIŢA (confuză): -La cununie? Ba… VASMĂŢUI (ritos): -Nu-i bai, te-nveţi! Că te-aştept de ceva vreme…Ascult-aici! (recită cu glas răguşit, profund): Te-aştept zadarnic ca pe-un alizeu Ca huma seacă norul aburos dă ploaie S-aştern între catrinţă şi prohabul meu De liubovire, susurînd curat, şuvoaie… FELIŢA (fîstîcită): -Aracan di mini, măria-ta, nu să face să şuguieşti cu d’astea io-s fecioară! VASMĂŢUI (jucîndu-se cu varza ca şi cu o minge): -Taci, toanto, mă exprimam aşe, poietic…iete, epictete, metaforea, hiperboreală, compilaţie, obnubilaţie… FELIŢA (dînd din cap): -Apoi, atuncea, asta-i altă tocmeală…las’ măria-ta că ţ’or trec şi boalele aistea cînd ăi gusta dîn bucatili mele…musaca, ciulama, stufat di batal, pîrjoale…ai să te vindeci cît ai clipi şi-ţi lingi deştele tăti, pîn la coati! VASMĂŢUI (îi întinde o legătură de chei şi varza): -Bine, bine, te-nvrednicesc medelnicereasă şi chelăreasă peste toate tigăile, oalele şi cratiţele…ştii face curechi cu carne, a la Buhuşi? Mi-e poftă, n-am mai mîncat de cînd răposata mămăiţa me îmi gătea cu tăt dichisu’… FELIŢA (cu ochii închişi, recitînd): -S-alegi o varză chietroasă ş-un but di noaten gras, da' ştii să-i picure săul pi la coadă ori o mia, nefătată…dacă nu-i oaie, merge şi cu carne de rîtan… se perpeleşte bine în untdelemn, dimpreună cu tri cepe mărişoare şi tăt curechiul tăiet bine din satîr…s-adaugă foi de dafin, sare, amiroase, se drege cu caimac şi se vîră-n cuptior… VASMĂŢUI (salivînd de poftă): -Hasmăţui, nu pui într-nsa? FELIŢA (mirată): -Hasmăţuiul, măria-ta e potrivit doar la ciorbe, nu se poate… VASMĂŢUI (autoritar): -Ba-ţi porîncesc să pui şi hasmăţui, că iarba aiasta stă tătă snaga mea… FELIŢA: -De ce, măria-ta? VASMĂŢUI (condescendent): -Fiindcă stimulează maţu’ şi imaginaţia…şi-apoi chiar pe herbu stirpei mele se află un şes neguros cu trei frunze lanciolate tivite cu aur verde de hasmăţui! FELIŢA (schiţînd o reverenţă): -Pun şi hăsmăţui, dacă aşa ţi-o hi vrerea! VASMAŢUI (visător, privind pe fereastra donjonului în depărtare): -Cînd am s-ajung prinţipe păstă tătă Dania şi obcinile înconjuratoare, am să semăn pe tăte cîmpiile şi ariile, pînă hăt departe numa hăsmăţui…(recită): Cît de spornic pot spune, te-am oblicit Tu, frunză de soi cu miroasne în stol, Ooo, iarbă măiastră, limba mi-ai vrăjit Sporească a ta snaga pe pămînt rostogol Am gol în deşert şi-n pustiu saţ urgisit Cu maţu’ în poală iti cer umil iertare, Ca mînza flămîndă spre iapa sireapă La umbra poftei stă de-nălţare O tufă-nflorită la margini de apă Un pom cu rădăcina infiptă cam şui Nu arpagic, ţelină sau bulbu’ de ceapă Ci doar un efebic, etern, eteros hasmăţui… (Feliţa se retrage cu paşi neauziţi) VASMĂŢUI (ieşind din reverie): -Polonicus, spătare unde mi-eşti? POLONICUS (ieşind repede de după o perdea groasă de catifea pişcată de molii): -Poruncă, măria-ta! VASMĂŢUI : -Cum stăm cu sămînţa de hasmăţui? Avem destulă? POLONICUS (ezitant): -Avem şi nu prea…unche-şu’ măriei tale, haleşte mai mult arpagic şi usturoi brezoi..deşi l-au povăţuit doftorii şi ibovnicele toate că nu-i sănătos şi-mpuţeşte răsuflarea… VASMĂŢUI : -S-aduceţi răsaduri de hăsmăţui din belşug, de unde ştiţi, din iarbă verde, piatră seacă, căci voi să se samene pre tătă glia stăpînirii mele numai hasmăţui şi ceapa-ciorii, nimic altceva…aiasta-i vrerea mea şi pohta ce-o pohtesc! POLONICUS: -Am înţeles măria-ta, de la Rin pîn’ la Bahlui, creşte numa hasmăţui!  Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   se poate...chiar și alocuțiuni sau forme verbale...”a geoniza”= a vinde pielea ursului din pădure! :))   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-03 19:24:29               Apropo de realitate. Acum câteva zile, căutând niscavai triftongi cu grupul de litere eoa, mi-a zburat gândul la Excelența Sa Mircea Geoană. Nu știu ce m-a făcut să verific (în DEX on line) dacă acest cuvânt are și o semnificație. Și iacătă ce am descoperit... GEOÁNĂ, geoane - 1) subst. > Gafe de proporții, prostii, tâmpenii, netoții, neghiobii. 2) adj. > Care se referă la un om cunoscut ca autor al unor geoane (sens peiorativ, folosit informal). ex: Bă, esti geoană? (Sursa: DOOM 2 ) Întrebarea de baraj este: Geoană a fost pătruns de sensul cuvântului sau sensul cuvântului a fost pătruns de... Geoană? Asta întrucât, deocamdată, nu l-am mai găsit într-un alt dicționar...   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-03 14:36:35               mda...nu ştiu, d-le Sorescu, dacă recunoaşteţi personajele, dar vă asigur că-s tipice, reprezentative, calchiate după realitatea lavrei bleu şi, cred eu, autentice!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-10-03 14:01:50               Hăsmățuioasă   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2012-10-03 13:24:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE