|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 251 (Septembrie) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Septembrie. Îmi biciuiește vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută
Lumina unui soare ca o ciută
Lovită-n piept ce-și caută mormântul.
Mi-e umbra tot mai lungă și mai slută;
O las prin parcuri și cu ea pământul
Își coase la crepuscule veșmântul
Din frunze rui de toamnă nencepută.
Sunt dimineți cu vise translucide,
Cu amintiri de sacre tragedii
Din care-nveți ce simplu se ucide
Când se conjugă verbul a iubi;
Sunt dimineți când uiți că-i doar o zi de
Septembrie și struguri mor în vii.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da, da. *** |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-10-03 09:38:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am retinut " Cu amintiri de sacre tragedii
Din care-nveți ce simplu se ucide
Când se conjuga verbul a iubi;"
Aveti meserie. Respect. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2012-10-03 08:24:46 |
|
|