|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ultima scrisoare |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
În pragul casei, ultima scrisoare,
Cu timbrul dezlipit și buzele pe ea,
Aruncă-n toamnă altă provocare;
Doar vântul depărtării bate-n ușa mea.
Mă strigă vocea ta din pagini goale
Și ochii care plâng în picuri de condei,
Parfumul tău mă înconjoară, moale,
Din vremea când râdeai cu florile de tei.
Acum nu ești, iubirea noastră trece
Spre nopțile în care vom cânta pustii,
Sub luna plină, umbra ta e rece,
La orizont e ceață, dacă nu revii.
Citesc în zori o ultimă scrisoare
Și rândurile curg, parcă-ntr-un joc stupid,
Prin amintiri adie, ca o boare,
Surâsul grav al anotimpului cupid.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|