|
|
|
|
|
|
|
|
|
VOI PĂRINȚI |
|
|
Text
postat de
Stelian Platon |
|
|
Voi părinți
Trage cu ochiul un soare printre ramuri,
Grupuri de stele se adună pe neamuri.
La noi se adună tot minciună și prăpăd,
Țin lângă mine părinții și totuși nu-i văd.
E vântul, sau zvonul e ce mi i-a sustras,
Aprind o lampă să număr câți au rămas.
Mă-ntreb ce lege mă obligă a fi orfan
Și nici nu e prevăzută-n sfântul drept roman?
Dezlănțuit dansează ascuțitul vânt
Desfăcându-mi crunt rădăcina de pământ,
Mă poartă într-un cinic ritm și pas aparte,
Spre planete unde să uit dorul de moarte.
Cu zeii pe altă lume, mă îndeamnă
Să fiu, în cerul ăsta pregătit de toamnă;
De viața de apoi să nu-mi mai fie teamă,
Unde se-aprind lumini să ne vedem iar
Tată și mamă.
24-09-12
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23983 |
|
|
Comentarii:
120107 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|