FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Eu nu privesc în urmă, niciodată...
Text postat de Ioan Grigoras
Mă lasă toamnei, frunzelor răzlețe,
Ciulinilor pribegi de pe câmpie...
Așa cum sunt, nu pot decât noblețe
Să-ți dărui, când îți scriu o poezie.

De-i neagră marea nu pot s-o fac verde -
Orice cuvânt îmi sună ca metalul -
Iar dacă te visez nu ai ce pierde;
Prin mine, nu prin tine, trece valul.

Și dacă-n vis eu mi te culc pe umăr,
Dacă-ți adulmec în neștire sânul,
Dacă-n săruturi degetele-ți număr...
Al meu și nu al tău, să fie chinul.

Să cadă stele! Să danseze goală
Noaptea-n perdeaua albă fluturândă,
Că nu mai știu dacă ce simt e boală
Sau e iubirea alergând flămândă.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  domnule Grigoraș, v-am mai citit, în tonuri clasice sau nu, după părerea mea, scrieți curat și cum se spune, cu simțire. din păcate, din motive pe care nu le dezvolt aici, e o poezie pe care eu unul, pot doar s-o respect, în niciun caz s-o iubesc, recitind-o.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-08-12 18:19:02
         
 
  Domnule Cristescu sunt onorat să aflu că poezia mea se apropie de-a celor despre care credeți c-ar fi scris-o in locul meu. Numele sub care sunt înregistrat este real iar autobiografia mi-a apărut în Antologiile literare: Artă Sfâșiată și Vara arsă de cuvinte.  
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-08-12 14:48:49
         
 
 
"are în vedere "textul" textul autonom și atotputernic." (Em. Cristescu)

Perfect adevărat!
Dar hai să zic, servind exemplul meu, că de cîte ori am luat un text mediocru în răspăr, fără să-mi pese de cel ce semnează, adeseori clonat, numai ce mi s-a răsturnat în cap albia cu lături. Astfel încît, gest reflex de autoapărare, a trebuit să o arunc și eu înapoi, peste gard, chestiunea degenerînd în bălăcăreală la drumul mare. Sigur, veți spune, cedează ăl mai dăștept! Aș, am destule exemple în care "înțeleptul", vîrînd căpuțul la cutie, s-a pomenit cu ditamai bolovanu-n țeastă. Iată de ce am ajuns la concluzia că numai sprijinit bine-n picioare și returnînd jeturile de magmă, țîșnită din respectivii, te poți apăra cu succes.
Mie, tărîmul ăla al bunei conviețuiri și de mîngîieri reciproce pe creștet, nu numai că nu mi s-a revelat în veci, dar chiar am luat-o zdravăn în freză, ori de cîte ori am încercat să abordez genul acela creștinesc de atitudine. Vax! Totu-i ipocrizie frumos lustruită și lovitură la gioale, pe dindărăt!

Cît privește meta-beta-alfa-teta s-o lăsăm în axiologia ei de poveste, că ne intertextualizăm pînă nu mai știm ce e ăla text adevărat, smuls din adîncitura aia insondabilă, nu știu cum numită.


Sau e obligatoriu, cumva, să
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-12 12:05:08
         
 
  pușculache,
Crezi că dacă o ții ca surda pe mormînt, iese mortu d-acolo și te pupă pe moț, că ești băiet dăștept?
Aș, ești prost de dai în groapă.
Asta dovedește, dacă mai era nevoie, ce curvuliță masculină ești, că, deși știe deja lumea că nu am nicio clonă, tu ții neapărat să te convingi - căci pe tine, doar, vrei să te convingi - că așa este.
Dute-n ssss... că te rupi, pușcă!
Iar, la final, știi, chestia cu iubita...!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-12 10:25:06
         
 
  Conceptul "Europeea", cum vă spuneam și altă dată, are în vedere "textul" textul autonom și atotputernic. Textul care vorbește ori ar trebui să vorbească singur. În principiu, rupt de autor, rupt de ierarhii, rupt de poziții sociale, rupt de grupuscule, rupt de gregarități și antigregarități, rupt de idiosincrasii, vindicativisme și de multe altele.

Textul în sine, în context cultural, proxim fiecărei concepții receptive, în context cultural național și internațional. Textul ca valoare umană, ca expresie a spiritului și ca expresie a prelungirii prin continuitate a eului auctorial. Textul devenit operă cu aspirația de a deveni capodoperă.

Prin urmare, "Europeea" vizează supremația textului.

Știu, pentru unii, pare o utopie. Însă depinde de noi să ne ridicăm deasupra patimilor, deasupra jocurilor mărunte, dasupra culiselor, deasupra encomiasticii reciproce și, în general deasupra efemerității aglutinante și devoratoare de nesemnificativ, banal, mahala și altele.

Știu, și cândva, poate voi aborda subiectul, critica biograficistă contribuie și poate contribui, uneori esențial, la receptarea unui text, la devoalarea devenirii unei creații, la cadrul hermeneutic și intertextual necesar axiolgizării unei creații. Însă aceasta poate reprezenta un aspect colateral operei și receptării ei, o viziune de ordin secund (fără nicio conotație pejorativă).

Hic et nunc, textul este ori trebuie să fie prevalent.

Prin urmare, privind din această perspectivă, trebuie operat cu evaluări bazate pe criterii axiologice textuale, metatextuale și evident "citeriile regină" adică acelea intertextuale.

De aceea, aici sunt acceptate pseudonimele. (Sigur abuzul și deturnarea sensului acestui drept, fac parte din peisaj! Și este păcat!)

Este neimportant, ba aș spune lipsit de relevanță faptul că, de exemplu, textul de mai sus ar aparține lui Andrei Florian, Ion Gabriel Pușcă, Ioan Peia, Sorin Olariu, etc. etc. Sau chiar lui Ioan Grigoraș, persoană în carne și oase ori o clonă a sa ori a altcuiva. Mi-ar plăcea acest poem indiferent cui ar aparține, idiferent de relațiile interpersonale în care mă aflu cu acești autori.

În viziunea mea, textul de mai sus este relevant și original. Evident prezentarea sa sub formă clasică nu-i poate afecta originalitatea lăuntrică. Dacă a scrie în vers clasic este neoriginal, atunci, milioane de poeme scrise în vers clasic ar putea fi considerate ca nefiind originale, ceea ce ar constitui o eroare.

Îmi reproșați generalități aplicabile oricărui text și folosiți, de asemenea, generalități. Pentru că "topârceni și otilii cazimire [...] poate și veronici" fără exemplificările de rigoare sunt simple impresionisme și generalități. (Literatura română nu este așa de bogată încât să-și permită luxul să piardă vreun autor din istoria sa. Visez la o Românie în care statuile, mai mici, mai mari să nu-și mai părăsescă, periodic sau definitiv soclurile!)

Prin urmare, aștept demonstrația de topârcenism, cazimirism poate și veronicism. Și, apoi, mai discutăm.

PS. Am acordat o stea textului și cu scop stimulativ. Nu am spus că este o capodoperă dar nici nu pot accepta ideea că ar fi o imitație lipsită de orice valoare. În plus, repet, ne aflăm într-un atelier literar nu într-o competiție pentru Premiul Nobel pentru literatură.

Reiterez rugămintea de a fi exigenți însă în limite raționale și rezonabile. Și, mai cred, principiul justiței cu privire la sancțiuni poate fi adaptat și aici: mai bine publică nouă "nonpoeți" decât să ucidem un poet.

A nu se înțelege că eu cultiv în vreun fel nonvaloarea. Însă puțini sunt aceia care au scris dintr-un început capodopere. Creația, spunea Einstein, presupune, 1% talent și 99% muncă.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-08-12 10:24:49
         
 
  iAR ITI DAI DREPTATE DE UNUL SINGUR Mihai Adrian, alias Peia? :)  
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2012-08-12 08:24:39
         
 
  Mulțumesc pentru prezență domnilor. Prefer s-adulmec sânul unei doamne, decât să privesc cum ne mulg unii politicieni...  
Postat de catre Ioan Grigoras la data de 2012-08-12 07:52:39
         
 
  supoziție: ioan grigoraș (de la oraș)= "pohetul" pușcă (care luptă-n cușcă, scuzați de vorbă proastă...)

păi ce face năzdrăvanul? ce să facă, adulmecă în neștire sânul, dă s-o ia către dește și pun pariu că se va repezi cu dinții-n talpa madamei, cunoaștem placa...

așa că, stimabile, rămâne tot cum a stabilit peia!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-08-12 00:28:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Păi, grigoraș numai spăriet nu fu!
Că ne bombardă cu zece poezele pe minut, de nu mai vedem decît topîrceni și otilii cazimire, în faza de îndrăgostire dîn cauză dă topîrceni!
Poate că și veronici. Da' mai încoace, înspre zona epigonico-antemodernistă!
Ignor, nicio problemă, că alea cu "unicitate, expresie, frumusețe, personalitate" și alte cele, se potrivesc perfect oricărui poețel făcut la lumina lămpii clasicilor, dar suficient de lipsiți de onestitate ca să evite pastișele de la cpaul locului bătătorit de alții, adică de orice poet deja fumat pînă-n plăsele. Căci, pe lîngă inestimabilele calități ale stimabilului, lipsește una esențială: originalitatea.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-12 00:20:00
         
 
  Un bob zăbavă domnule coleg. Deși nu sunt fan poeme rimate, poemul de mai sus se situează cu mult deasupra modelelor și textelor de gen. Are unicitate, are expresie, are frumusețe și personalitate. Și autonomie poetică. Este un tip de poezie care rezistă. Poate, dacă voi avea timp, voi face și un comentariu.

Destructivismul și misantropismul pot găsi justificări pentru negarea a orice. Minimă rezistență și maximă probabilitate. Ochiul pervers poate prverti orice.

Vă, sugerez, distinse coleg, să ignorați ceea ce nu vă place, aici și să evitați paradigma potrivit căreia lumea trebuie percepută ca având drept unitate de măsură propriul eu. Lumea este constituită din alterități. Adică din nenumărate euri!

PS. Rog, mai nou veniții pe Europeea, să nu se impacienteze și, mai ales, să nu se sperie. Europeea este un spațiu literar cu adevărat liber. Așa ca viața însăși. Și, așa cum din viață nu poți elimina pe nimeni, nici din Europeea nu poți elimina pe nmeni. Aici prevalează dreptul la liberă exprimare. Însă, atenție, libera exprimare, nu înseamnă întotdeauna și adevăr. Sunt necesare criterii axiologice. Cine știe despre ce este vorba înțelege.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-08-11 23:52:52
         
 
  Mda, era jupînu!
Useri, nu-i urmați exemplul!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-11 23:43:31
         
 
  Interesant!
Acum văd că aproximativ aceeași idee și mirare fu exprimată și de către "clona" mea! Păi, să nu te uiți în gura lu pușcoci?
Uite, mă benoclez eu în administrare, să văz cine fu generosu!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-11 23:42:03
         
 
  Steluțare,
Totuși, deși pricepem că unul din criteriile care te-au determinat să aprinzi feștila democrației este acela că-ți place, n-ai putea să ne spui cătevașîlea vorbulițe de alint, relativ la cele expuse mai sus?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-08-11 23:33:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23933
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE