|
|
|
|
|
|
|
|
|
Melancolie |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
A bătut cineva la mine în poartă.
Prea târziu ca să pot deschide,
prea devreme ca să fiu acasă,
dar am deschis o ușă ferecată,
să privesc încă o dată
cum umbra celei care m-a ucis
de mai multe ori,
cu altă armă de fiecare dată,
îmi cere surâsul înapoi,
cel pe care l-a pierdut când era fată,
de o mie de ori.
Poți să bați mereu la mine în poartă.
Chiar dacă stau la masă,
nu sunt eu,
e umbra celui pe care l-ai mai ucis,
o dată,
și-ncă o dată,
aproape mereu,
de câte ori ți-a împrumutat câte-o părticică
din suflet să te încălzească.
De mâine am să plec.
Nici măcar n-o să mai pun zăvorul pe poartă,
o iau cu mine
și-am s-o las descuiată
să poată trece vântul prin ea,
să bată,
de fiecare dată,
doar și vântul
te mângâie la fel ca o fată.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|