|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mitul lui Orfeu |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Când am primit în dar o liră,
În care Hermes a pus crezul său,
Am renunțat să scriu satiră
Și-am devenit un cântăreț - Orfeu.
Au plâns izvoare cristaline,
Pe un acord duios, cu stâncile,
În jurul meu, doar crinoline
Și-au reunit spre seară vocile.
În pragul unei veri spumoase
Am dăruit și muzelor un cânt,
Dar frunze, ce păreau duioase,
M-au părăsit, ușor, cu primul vânt.
Pe arcă m-a îmbarcat Iason,
Argonauții m-au chemat cu ei,
Din liră am oferit un ton
Sirenelor pierdute într-un chei.
M-a fascinat Euridice,
Dar Hades a răpit-o într-o zi,
Mai speră lira s-o ridice -
De Styx n-o poate, însă, auzi.
În iarna rece care vine,
Pe glezna ei voi iscăli - Orfeu,
Dar notele vor fi străine,
Că nu mai sunt ce-am fost - un semizeu.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|