FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
colonelu' ședea ca mort
Text postat de Dragoș Iovan
Colonelul ședea ca mort
în balta lui operativă
nu zicea nimic scîncea ca un prunc închis într-un drops
cu gust persistent de colivă
veneau garnituri plecau vagoanele albastre
toate ca dama aceea contemplativă
cu ciorapi din nylon sutien jupă
duhnind a paciuli autohton
pe unghii cu vopseaua etern scorojită a eternului nostru metrou
și aceiași pasageri blazați striviți îndopați între stații
cu foame de stafide bezele sau nou
se perindau diurn versatili sau uzați

colonelul tăcea tăcea insistent
cu o pereche veche de căști pe cap
discipoli soioși îl vizitau naivi pătrunși de jeg
aducîndu-i cîte-o țigară de foi o floare un săpun iar unu' casap
în hala de pește îi oferea abundent
icre fumurii lapți de morun și fileuri cochete
îi sciorăiam interesul aruncam bețe de alun
între trestiile ticsite cu pelicani și egrete
în apa cu aspectul anodin al unui lac de acumulare
ba cîte un discipol mai răsărit sau nebun
plescăia în concetrice unde cu mulineta lui cultă
luau notițe făceau alerți înregistrări
sortau fișiere deschideau sertare
nimeni nu prinse barem un crăpcean
și toată echipa punînd întrebări avea mereu în burtă
în duodenul crispat un gust persistent de fiere



evident ne lipseau gradele țuica o muiere
și din nou stenograme
cu programul de însămînțări la hectarul inert
huma ciocolatie pămîntul de flori pentru morți
vernisate profesionist ca în drame
mutul ecou al adorației noastre și iarăși
ne admiram între noi admiram peisajul compozit
debitam debușee povesteam despre nepoți femei și-animale
de companie de compania noastră
nu se auzise nimic
niciunu nu avea succes dar nici regrete
poate doar sculele alea de pescuit
mi-amintesc că într-o primăvară purpurie
se angajase la bord o doamnă ce afla multe secrete
era zoolog stewardesă portar copilot
și-n caz de nevoie adjunctă de ministru la culte
toți deseneau planuri cu neașteptata schimbare
intervenise un scenarist cu un plot
demisionam în masă ne reangajam
toate decurgeau liniștit în structuri similare

doar colonelu' medita tihnit
am decis atunci să-l supunem terapiei de top
l-am dezbrăcat de-uniformă l-am depilat repetat
l-am azvîrlit în aval plutea ca un dop
în unda lucie murdară curentă
sclipeau în urma sa decorațiile ordinele medaliile
și cîte o faptă milos recurentă
aveam bilete retur ne-am luat sculele inventarul
careva dintre noi optă pentru un post de emisie-n deltă


ne-am grupat într-un amfiteatru
erau printre noi unii pletoși cu tricouri cîrpite
cu chitarele zgîriate de-un zid ascultau
în fiecare noapte casetele chinuite
crăpate lipite cu plasturi
n-aveam statui nici referințe și nici iubite
în mlaștina plictiselii în mîlul clisos
se împerecheau celții cu dacele celtele
aveau rimelul prea gros
sub norii cumulo-nimbus sub cerul ceruleum
stîrcii decolau mult prea jos
transmiteam din nou informații urmașilor
înotam din nou cu maximă eficiență
știrile din presă soseau jubilam din nou
stejar-extremă-urgență
replici nescrise se-umfla în cuvinte de-argou
dar admiteam regia curgea spectacolul derula trist
aceleași clișee cu umbre lumini traveling
iar colonelu eșuase pe-o plajă turist


în toamna cu gust de arac
mîncam raci cu mujdei beam bere caldă
cineva pomeni de examenul strict
jinduiam speram ne-nscriam la un bac
scoicile muriseră în pete viorii de benzină
scuteau doctoranzii comisiile comisarii reînviau
totul decurgea abrupt cu însemnări de duzină
șuierau muște zbîrnîiau satistite Ipoduri
unu zicea ar trebui să ieșim la arat
toate se linișteau poate între Bon Jovi
și urmele pătate grăsoase de black sabath
se va semna armistițiu
atunci am avut o idee salutînd stema cu margini salutare
așa se nasc etapele tranziției prelungi
i-am comandat un costum din tergal bleu petrol
cămașă uni cravate în dungi
l-am ridicat în picioare
tremura de energie complet gol
colonelu' mîngîindu-și gradele acoperite
privi saboții daciei vechi sprijinind gardu
și ne vorbi reticent dar foarte coerent:
funcția mereu a bătut gradu
lăsați sinecurile reinventați defilările mersu' pe jos
o să întoarcem a cîta oară camarazi bălegarul istoriei
să vină la mine radu unu frumos...



parodie, pastișă, compilație, plagiat bineintenționat după

BĂTRÎNUL ȘEDEA MORT
de GELU NAUM

Batrânul sedea mort pe balegar
în groapa lui contemplativa
el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure
venea aceeasi barca doar pasagerii se schimbau
ei îi dadeau târcoale îl comemorau
batrânul statea mort cu o palarie veche pe cap
câtiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdari
scormoneau balegarul cu degetele cautau râme pentru pescuit
noi ne adoram cum se spune
Ne aflam acolo poate din întâmplare
ceilalti veneau mereu
Aveau carti si caiete
se apropiau de batrân îi puneau întrebari
(erau aceleasi întrebari doar pasagerii se schimbau)
spuneau
Te respectam Iata are loc solemna ta comemorare
luam notite stenografiem
dar de ce nu-ti întelegem bine soapta aceea ajunsa pâna la noi
încearca sa fii mai clar
Avem bilete dus întors
inclusiv doua mese
Debiteaza câteva adevaruri
noi le notam le învatam le transmitem urmasilor pe scurt
Batrânul sedea mort pe balegar
în groapa lui contemplativa
discipolii îsi mai dregeau zdrentele se faceau ca nu vad
era un spectacol mai degraba trist
Noi stateam deoparte
sustineam ca studiem poliglota
Ne medita
o doamna care stia multe o botanista severa
Ceilalti se apropiau de batrân îi puneau decoratii pe scutece
îl fotografiau în scutece în mijlocul lor
era fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau)
noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate
ne descurcam cum puteam
discipolii cântau la ghitara dupa ureche
ceilalti puneau întrebari
Era un cer albastru
câtiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuri
ceilalti spuneau
Te respectam
esti un al doilea Marconi Edison Exprima
câteva aforisme doua trei adevaruri
Batrânul se zvârcolea pe balegar îsi sfâsia scutecele
noi stateam deoparte Trecea printre noi
o seninatate fara început si fara sfârsit
ne simteam bine cu umerii sprijiniti de aer
ceilalti facusera un amfiteatru Îl înconjurau pe batrân
îi turteau palaria îl stropeau cu furtunul
îi cereau câteva adevaruri
el îsi acoperea ochii îsi umplea gura cu balegar
veneau vapoare trenuri pline
(erau aceleasi doar pasagerii se schimbau)
eu îti spuneam ceva fara importanta Discipolii
se faceau ca nu ne aud
tu îmi spuneai Endrigo vorbesti ca în 33
când îti dadeai bacalaureatul
eu vorbeam ca în 33 îmi dadeam bacalaureatul
studiam filozofia într-o camera cu vedere la strada
ceilalti spuneau
Te comemoram ne târâm pe plaji raniti în razboaie
exprima-ne clar soapta aceea la care iti da dreptul
chitanta ta de batrân
Discipolii repetau în gând eroarea initiala
noi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatru
Cântau muzici
Veneau vapoare si trenuri acolo
Se petreceau defilari
batrânul se zvârcolea pe balegar
Soptea NU Atâta soptea
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "poți argumenta, Ștefi?deh, ești editor, nu un user de rînd , lipitor de etichete!
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 10:07:38"

nu merită efortul.

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-06-23 13:58:08
         
 
  Ioane, eu zic să pui în cuibar și placheta aia în curs de apariție a epigrantului, îi zice "Epigramiada", cică e tare...în coperți. riscul ar fi să-ți iasă pui cu două capete! :))  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 17:48:50
         
 
  da, domn colonel junta coloneilor face zgomot, da' cine-o ia în seamă!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-22 16:47:50
         
 
  Mult zgomot pentru nimic.

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-06-22 16:13:22
         
 
  Morți sunt și susținătorii lui hitler, colonele!
Intelectuali sadea, colonele!
Dar dezonoarea de a mînca c..., rămîne peste veac, colonele. Iar cei care vin învață că, în fond, ce mare lucru, îți miroase gura puțin și trece! și-o să pape și ei, colonele. Și-o să se mărească numărul mîncătorilor entuziaști de c..., colonele, pînă la explozie!
Știi ce a răspuns Arghezi lui Rosetti, mîncătorul, cînd a venit a-l convinge să-și dea și el obolul: "În țara asta am mai rămas cîțiva care nu mănâncă c... Lasă-ne așa"!

Întîi și cel mai important lucru, colonele, este rectitudinea, demnitatea, măreția ființei care rămâne dreaptă în furtuna mizerie omenești, și abia apoi așa-zisa operă! Cărți bine scrise sunt cu miiile, cu milioanele, colonele. Scriitori demni, la fel. Și-atunci ce nevoie să am de cutre, colonele? Cum am mai spus: eu am exilat cărțile obedienților, și profitorilor, și lingăilor băsiști la cotețul de găini! Am eu satisfacția de a-i pedepsi astfel pt marea dezamăgire pe care mi-au produs-o. Să-i vezi pe patapievici, liiceanu, pleșu cum stau frumușel, sub ploaia de produse gastro-intestinale ale cotcodacilor, mai mare dragul!
Dacă tu îi apreciezi pe lingăi, obedienți, cutre e pentru că...


PS: Sper să nu fie un motiv de radiere faptul că mi te-am avansat colonel. Altfel, ar fi trebuit să nu admiți niciun com al iubițelului cioacă care (scuze, cacofonie inevitabilă!) m-a ridicat în rang, pînă la gradul de general!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-22 15:21:41
         
 
  Ioane, nu mă convingi... eu îl admit pe GN pentru ce a scris, nu pentru ce a fost silit să scrie, sau a scris la comandă. nu e singurul care a făcut compromisuri. în plus, e mort. las-o tot așa.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-06-22 15:00:38
         
 
  și o spun cu toată convingerea, dacă d-l Cristescu, proprietar al euroeii va reuși să pornească peste-un deceniu tiparnița, am să-mi cumpăr ISBN la editura europeea pt publicarea unei culegeri de pamflețele europeice. dacă dai un muscat dry și-un mușchi de vită argentiniană bine făcut, poate te pun pe supracopertă cu aceste inspirate catrene!(ai oblicit, bețivan rimează și cu Recheșan?)  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-06-22 13:52:46
         
 
  oricum de la tine n-am pretenția unei analize strict aplicate pe o pastișă naumiană, în timp ce de la amicu ștefi, m-așteptam la un răspuns oleacă mai amplu și aprofundat!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 13:29:04
         
 
  ps: totuși să constatăm că emulu' e aplecat mai mult spre perioada surrealistă, aia-l gresează la suflețel!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 13:08:27
         
 
  bine, adiță, brava...ai și alte rime la iovan? uite una care-ți place'n amoc: BEȚIVAN!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 13:03:30
         
 
  colonelule sărman,
ce destin, ce tragedie
să nu mori în bătălie
ci văzând ce-a scris iovan...
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-06-22 13:01:00
         
 
  ms, mișule, da' asta e cînd lucrezi cu materialu clientului..altfel, bine, sănătos? nu ți se topiră careurile pe canicula asta?  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 12:50:46
         
 
  degeaba-n bernă e drapelul
și lăcrimează-un căpitan,
căci mort nu este colonelul,
ci numai textul lui iovan.
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-06-22 12:45:54
         
 
 
Dar pentru că veni vorba și pt că am promis, hai să dăm cîteva citate, din care să reiasă cam în ce fel s-a prostituat iubițelul escului, Gellu:

"Trăim ceasul în care se coace
poezia și pîinea cea nouă.
O, dacă măcar un cuvînt, simplu și răspicat, ar putea să cuprindă
dimensiunile reale ale măreției,
atunci undeva, în poemele noastre colțuroase,
ar răsuna ecoul frumuseții comunismului."

Mdaa, mdaa, mdaa - zicem noi, căzuți pe spate de măreția stilistică, infra și suprarelistică a acestor, fără de egal, versuri!

"... dar noi păstrăm sub pleoape, ca pe o comoară,
colosulde beton, tunelul, gesturile largi ale oamenilor:
Aici se înalță Bicazul, punctul de forță al comunismului, această frunte a noastră,
A NOASTRĂ."

Yeeeeee!... Mai zi, mai zi, nene suprarealistule!

"Șuiera viscolul, iar la atelier
primăvara chema : "hai la lupta cea mare!"

Păi, da! La lupta suprarealismului socialisto-comunist! Cu Roaită-n frunte!


Mai departe:

"Libertatea sosește! Sosește!
Libertatea-i la Nistru, la Prut!
Se apropie, ne îndeamnă, ne zîmbește!
nemaipomenita primăvară:
Ia arma! Ridică-te țară!"

Cred că era vorba de "libertatea" aia care veni pe tancuri, de unde venit-a și lumina! Celebrată și de iubitul nosztrru fost avangardist, contingent: realisto-comunist, ulterior suprarealist.

"...puterea cuvîntului, de a sfărîma zăvoarele temniței, puterea dragostei, puterea urii
și arca umerilor neîncovoiați, pe toate ni le-a dat
PARTIDUL."

Uraaaa, trăiască și-nflorească suprarealitatea codoșismului i(u)deologic!

"Mi-era dor, și vroiam să te chem
la această solemnitate
în care se scria un început de poem
despre politica partidului la sate."

Pam, pam!


Dar "maestrul" suprarealistic și supercalifragilistic știa să și pastișeze...
Iote:


"Le-a fost cuvîntul geamăt sau sudalmă
iobagilor, cînd își simțeau de ceară
obrazul mohorît, culcat pe palmă
ca pe un pîntec de vioară?"

Ghici după cine?


Dar ce patetism înduioșător, de origine rurală, putea să dea privirii:

Mi-era dor. Și voiam să te chem
la această solemnitate
în care se scria un început de poem
despre politica partidului la sate.”


Și iată o "măiestrie", candid rozalie, tot în spirit pastișanto-pășunist, un fel de Arghezi plus Esenin, înlesnit de Lesnea, poezea care m-a făcut să rîd în hohote:

"La început, picioarele de dinapoi
îi tremurau picioarele subțiri și moi,
prea crude încă și proptite
pe niște sîmburi de copite.

Lumea, firește, i s-a părut
o ceață rece și nedeslușită;
ceva parcă începea să-l atingă:
vaca mugea alăturea, pe așternut
și se-ntindea, istovită, să-l lingă.

Cînd i-a găsit, ca pe o buruiană rară,
cu vîrful limbii aurul din nară,
la mugetele ei blajine
parcă s-a mai liniștit și el,

Îngrijitoarea zicea: - Foarte bine.
Mai avem un vițel."


Deh, acum înțeleg de ce îl idolatrizează escu pe nenea suprarealistu: pen' că era fefe realist cînd trebuia!
Adecă, duplicitar.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-06-22 12:14:23
         
 
  poți argumenta, Ștefi?deh, ești editor, nu un user de rînd , lipitor de etichete!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-06-22 10:07:38
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  grafomanie, ultima fază. jalnic.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-06-22 10:05:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE