PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Andrei Petre -am fost salvaþi de nebunie- Holocaustul a rãmas întipãrit în memoria omenirii. A fost ºi va rãmâne probabil unul dintre cele mai mari dezastre din istoria acestui pãmânt. Atât prin cruzime, cât ºi prin numãrul victimelor, cel de-al doilea rãzboi mondial a marcat în mod decisiv istoria. Foarte puþini sunt cei care realizeazã adevãratul pericol. Hitler ºi armatele sale au fost la un singur pas de victoria finalã. ªi atunci, masacrul ar fi fost deplin. Nu putem sã ne închipuim (ºi probabil cã este mai bine aºa) cum ar fi arãtat lumea astãzi în cazul în care naziºtii ar fi câºtigat rãzboiul! Povestea noastrã începe în negurile timpului. Atunci, când primul om a lovit, atunci a început problema care va mãcina timpul oamenilor pe acest pãmânt. Rãzboiul a devenit în timp o artã, iar numeroºii strategi au conceput teorii asupra luptei, încercând sã gãseascã soluþiile cele mai potrivite. De-a lungul istoriei, au existat câteva "maºinãrii de rãzboi perfecte". Armate care au obþinut victorii dupã victorii, urmând câteva principii simple ºi bazându-se pe forþa poporului. Macedonenii cu falanga lor, legiunile romane, elefanþii cartaginezi, hoardele mongole, corãbiile vikinge, meticulozitatea unor strategi chinezi ca Sun Tzu, cutezanþa lui Napoleon... Iatã marile forþe armate din istorie. ªi, odatã cu trecerea vremi, lecþia timpurilor apuse îºi spune cuvântul, oamenii învaþã din trecut. Armata germanã ajunsese la o technicã de luptã desãvârºitã învãþând din greºelile trecutului. Nu trebuie sã ne lãsãm amãgiþi de propria noastrã mândrie. Trebuie sã acceptãm cã armata nazistã a fost cea mai bunã maºinã de luptã din istorie. ªi, dacã nu am fi avut norocul sã aibã un conducãtor cu probleme psihice, probabil cã acum ne-am fi salutat sub flamura zvasticii! ÃŽnceputul rãzboiului a fost ambiguu. Cehoslovacia a fost spulberatã de forþele combinate ale Germaniei ºi Rusiei. Tocmai acest atac a derutat marile puteri. Acestea nu înþelegeau la acea vreme puterea nazistã. Tocmai de aceea au ignorat acest semnal de alarmã - la fel cum l-au ignorat ºi între anii 1933-1939 când Hiltler ºi-a consolidat puterea politicã în Germania. ªi consecinþele acestei greºeli s-au vãzut. La data de 10 mai 1940, odatã cu primele raze ale soarelui, cea mai mare concentrare de blindate din istoria de pânã atunci a rãzboiul a spulberat totul în cale revãrsându-se pestre frontierele rãsãritene ale Belgiei ºi ale Luxemburgului. ÃŽn mai puþin de 4 zile, cele 1800 de tancuri au zdrobit orice rezistenþã reuºind sã spargã principala linie defensivã a francezilor de pe râul Meuse. ÃŽn alte 7 zile, au ajuns la Canalul Mânecii. Aici, a fost prima gresealã fatalã fãcutã de Hitler. ÃŽn loc sã preseze, el a slãbit încercuirea, permiþându-le trupelor aliate sã evacueze de urgenþã. Hitler l-a convocat pe Walther von Brauchitsch, comandantul suprem al armatei ºi a ordonat oprirea ofensivei. 800 de nave folosite, 338.000 de soldaþi evacuaþi. Acesta a fost bilanþul acestei greºeli tactice fatale fãcute de germani! Cu toate acestea, efectele nu aveau sã se vadã decât mai târziu. Pe data de 5 iunie, a început ofensiva generalã în Franþa. Alegând drumul anevoios prin Ardeni, tancurile germane au reuºit sã surprindã armata francezã. Pe 6 iunie armata s-a aliniat pe o linie de 2 km lungime în apropierea localitãþii Les Quesnoy. "Divizia fantomã" a lui Rommel ºi panzerele impunãtoare a lui Guderian au spulberat orice urmã de rezistenþã. Germanii au intrat în Paris la 14 iunie, ºi, în ciuda celor 192.000 de oameni care au fost evacuaþi, foarte mulþi prizonieri de rãzboi au sfârºit tragic. La data de 22 iunie, la Compiegne, francezii au semnat tratatul de încetare a focului, în acelaºi vagon în care fusese semnat în 1918 armistiþiul ce pusese capãt primului rãzboi mondial. ÃŽn acest moment, în loc sã se concentreze asupra Europei ºi sã cureþe Franþa de rebeli, Hitler se hotãrãºte sã atace Anglia. El credea în forþa Luftwaffe, iar Hermann Goring îl asigurase cã vor reuºi sã învingã Aviaþia Militarã Regalã (sau RAF). Operaþiunea "Leul de Mare" a debutat la 16 iulie 1940. Forþa germanilor nu putea fi stãvilitã de nimeni în acea perioadã. ÃŽntre 23 august ºi 6 septembrie, englezii au pierdut 466 de avioane, în timp ce germanii au pierdut 352. Dar forþa germanilor era mult mai mare, astfel cã pierderile lor erau neglijabile. De asemenea, alianþa cu Rusia le asigura germanilor o poziþie inatacabilã pe continent. Dar Hitler s-a lãsat din nou pradã gândurilor sale haotice... Astfel, dacã la început, erau bombardate aeroporturile ºi bazele militare, de la aceastã datã bombardamentele au fost concentrate asupra oraºelor. ªi, chiar dacã pare ciudat, trebuie sã spunem cã victimele umane au însemnat mult mai puþin decât eventualele victime materiale pe care germanii ar fi putut sã le producã dacã ar fi atacat doar obiectivele militare. Poate cã pare cinic, însã aceasta a fost realitatea! ªi astfel, britanicii au avut ocazia sã-ºi refacã armata ºi rãzboiul s-a prelungit... ÃŽn acest timp însã, Hitler are alte obiective. Rusia devine þinta sa principalã. Anglia cade pe planul secund ºi eforturile pentru a învinge regatul unit se reduc, ele vizând doar Africa, unde din nou Hitler nu atacã la momentul potrivit. ªi astfel, cel mai mare general german, Erwin Rommel, supranumit "Vulpea deºertului", ajunge cu întârziere în Africa, abia pe data de 11 februarie 1941, când deja aliaþii îºi consolidaserã poziþia... Mobilitatea armatelor germane a fost uluitoare pe parcursul anilor 1941-1942, iar geniul militar al lui Rommel a strãlucit! Germanii au obþinut victorii importante, însã Hitler a refuzat sistematic sã aloce trupe pentru acest front. ÃŽn cele din urmã, superioritatea numericã a aliaþilor s-a dovedit decisivã... La Gazala, aliaþii construiserã o puternicã linie defensivã. Rommel, deºi ºtia cã nu dispune de armata necesarã, a înþeles cã singura ºansã este atacul. La 26 mai 1942, Rommel a atacat cu toatã forþa sa localitatea Bir Hacheim. Atacul a fost magistral, iar pânã pe 6 iunie, Corpul Africa condus de Rommel distrusese 100 de tancuri, spulberase Brigada 10 ºi capturase mai mult de 3100 de oameni, 96 de tunuri ºi 37 de tunuri antitanc. Apoi, la 20 iunie, Rommel a capturat ºi Tobrukul. Acesta era simbolul puterii militare aliate în Africa. Dar armata lui Rommel era slãbitã, pierderile sale nu puteau fi înlocuite. Aceastã problemã a armatei germane a fost intuitã de generalul britanic Auchinleck. Acesta ºi-a dispus trupele pe linia fortificaþiilor din zona El Alamein. Dar britanicii nu au vrut sã-l asculte pe Auchinleck. Ei au încercat sã apere ºi Mersa Matruh. Dar pe 27 iunie, Rommel a distrus defensiva din zona Matruh. Ultima ºansã a aliaþilor era El Alamein... Rommel, speriat de raportul de superioritate deþinut de aliaþi a ezitat. ªi aici rãzboiul din Africa a fost definitiv pierdut de Axã. Dacã Rommel ar fi atacat, el ar fi putut învinge în ciuda lipsei totalã de interes pe care a dovedit-o Hitler faþã de frontul din Africa. Aici s-a observat clasa acestui general. ªi el nu era singurul din armata germanã care putea face diferenþa. Singura problemã era în cazul lui Hitler. El a fost singurul care a dus la pierderea acestui rãzboi! La 30 august, dupã o ultimã ofensivã respinsã în zona El Alamein, Rommel s-a recunoscut învins ºi a pãrãsit frontul african. ÃŽnsã rolul sãu în acest rãzboi nu avea sã se încheie aici. Rusia a fost piatra de încercare pentru marii cuceritori ai Europei. Iar Hitler nu a luat în seamã exemplul predecesorilor. La 22 iunie 1941, fiind angajat deja pe 2 fronturi, Hitler a atacat direct Uniunea Sovieticã, ignorând cele mai elementare reguli ale rãzboiului. Renuntând la o alianþã care putea sã îi asigure un avantaj important pentru o perioadã destul de lungã, Hitler a atacat. Operaþiunea Barbarossa era cea mai îndrãzneaþã operaþiune nazistã de pânã atunci. Neglijând puterea poporului sovietic, Hitler, în loc sã încerce sã îi atragã de partea lui pe oamenii ºi aºa mãcinaþi de revolte, a trimis în urma armatei detaºamente de exterminare, Einsatzgruppen. Acestea trebuiau sã omoare toþi evreii. Astfel, germanii i-au fãcut pe sovietici sã devinã solidari pentru a îºi apãra þara. Bãtãlia în cazan, noul concept care se baza pe forþa de percuþie a panzerelor germane a fost cea care le-a oferit acestora avantajul temporar. Pe data de 22 iunie 1941, Germania atacã. Panzerele germane nãvãlesc în teritoriul sovietic surprinzând armata sovieticã care se aºtepta la un atac în Ucraina. Kleis reuºeºte sã desfacã cleºtele rus ºi cucereºte la 30 iunie oraºul Lov. De acolo panzerele sale au pornit spre Kiev. Armata a XI-a, compusã din români ºi germani a cucerit într-o sãptãmânã Basarabia, înaintând apoi spre Odessa ºi ocupând oraºul. Grupul de armate Nord a pornit din Prusia Orientalã sub conducerea lui Hoepner ºi s-a îndreptat spre Leningrad. Grupul de panzere a lui Guderian a trecut râul Bug pe la Brest-Litovsk, iar grupul de panzere a lui Hoth s-a îndreptat spre Minsk. Guderian (maestrul atacurilor rapide pe flancuri), a trecut uºor râul Bug pentru a ajunge mai apoi pe 28 iunie la Boruisk. ÃŽn acest timp, tancurile lui Hoth cuceriserã oraºul Minsk. Cei doi generali închiseserã astfel între cele douã capete de pod 15 divizii ruseºti! Germanii au luat 233.000 de prizonieri, 1800 de tunuri ºi au distrus 3300 de tancuri. Apoi, Hoth ºi Guderian au lansat o nouã ofensivã, îndreptându-se spre Smolensk. Aici germanii au spulberat trei armate sovietice, luând 310.000 de prizonieri, distrugând 3200 de tancuri ºi capturând 3100 de tunuri. Ruºii greºiserã capital la aranjarea tacticã, împingându-ºi trupele spre frontierã. Iar germanii, folosindu-se de viteza ºi mobilitatea panzerelor ce aveau loc de manevrã în largile câmpii sovietice, au trecut fulgerãtor prin liniile inamice. Drumul spre Moscova era deschis. Dar Hitler avea alte planuri. ÃŽn ciuda protestelor disperate ale comandanþilor sãi, Hitler a ordonat atacul spre Kiev. ªi succesul bãtãliei de aici i-a întãrit moralul... Germanii au început atacul la 25 august, dupã o lunã de discuþii, timp de varã uscatã pierdut inutil. Guderian nu a putut fi oprit ºi a strãpuns dupã o sãptãmânã de lupte rezistenþa de la Starodub. Cum Stalin nu a autorizat retragerea, braþele cleºtelui german s-au strâns zdrobind armatele sovietice. 665.000 de prizonieri au fost capturaþi de germani în cazanul de la Kiev! Dar, deºi orice general ar fi opinat acum cã Moscova trebuia atacatã cât mai repede, Hitler avea din nou alte planuri. Grupul de panzere a lui Hoth s-a îndreptat spre Leningrad. Din cauza absenþei tancurilor (întrucât Guderian participa la cazanul de la Kiev), generalul german Rundsted nu a reuºit sã cucereascã Rostovul, încetinind astfel ofensiva germanã. ªi totul a fost în van, pentru cã Leningradul nu a cãzut în acel an. Asediul a durat pânã în 1944, milioane de oameni murind pentru un oraº care practic nu conta! Totuºi pânã la urmã, beneficiind în sfârºit de tancuri, Rundsted a cucerit bazinul Doneþ. De aici însã nu putut sã se retragã ºi a fost þinut mult pe loc. Dupã ce Kievul cãzuse ºi Manstein reuºise sã închidã peninsula Kerci, blocând accesul spre Crimeea, Hitler era gata sã atace în cele din urmã Moscova! Operaþiunea Taifun debuta la data de 28 septembrie. Frontul rusesc a fost spart în 5 locuri. Guderian s-a deplasat întâi spre Orel, apoi spre Briansk. Hoth între timp zdrobise rezistenþa din Viazma. ÃŽn aceste bãtãlii germanii au capturat 700.000 de oameni. Ruºii erau la capãtul puterilor. Mareºalul Jukov a organizat atent linia Mojaisk, ultima defensiva a Moscovei. Germanii au atacat violent la 2 noiembrie 1941, profitând de o perioadã de îngheþ care redase mobilitatea trupelor. Guderian s-a apropiat la doar 50 de km de Moscova. Dar venirea iernii ºi contraofensiva lui Jukov au oprit înaintarea germanã. A început ucigãtoarea acalmie a iernii ruseºti. O altã greºealã a Axei a þinut de data aceasta de Asia... Astfel, la 7 decembrie 1941, Japonia a bombardat Pearl Harbour, forþând practic intrarea SUA în rãzboi. Astfel Germania se vedea pusã faþã în faþã cu încã un inamic. Hitler mai apoi a schimbat conducerea armatelor sale, eliberându-i din funcþie pe maeºtrii panzerelor, Guderian ºi Hoth, precum ºi alþi 30 de generali. Hitler nu a înþeles cã Rusia este o þarã în care intri uºor, dar din care ieºi foarte greu! ªi de aici încolo totul s-a terminat pentru germani. Pentru cã, în primãvara anului 1942, în loc sã-ºi concentreze forþele pentru a pãstra controlul asupra frontului moscovit, Hitler ºi-a împãrþit în 2 armata. Obiectivele erau oraºul Stalingrad ºi terenurile petrolifere din Caucaz. Stalingradul a fost practic momentul în care armata germanã a pierdut ultima fãrâmã de avantaj. Hitler a insistat asupra acestui obiectiv ºi a înþeles abia în ultimul moment dezastrul iminent, permiþându-i lui Manstein sã salveze cât de cât corpul sudic al armatei. Geniul militar al acestuia din urmã i-a permis sã iniþieze un atac surprizã în peninsula Kerci, zdrobind moralul ruºilor. ÃŽnsã Hitler nu a vrut sã rãmânã în defensivã ºi a atacat încã o datã. La 19 noiembrie 1942, dupã ce asaltul asupra Stalingradului eºuase, contraofensiva sovieticã condusã de Vatutin a spulberat armatele germane. La sud, armata românã s-a dezintegrat ºi ruºii nu au întâmpinat rezistenþã. Armatele generalului Paulus au fost prinse într-o dublã încercuire ºi, din cauzã cã Luftwaffe nu a putut asigura aprovizionarea aerianã, totul pãrea pierdut. Manstein a spart însã încercuirea sovieticã. Hitler nu a vrut sã audã de o retragere, iar Paulus nu a avut curajul sã i se opunã. Manstein a trebuit sã se retragã, iar Stalingradul a rãmas în continuare al ruºilor. Manstein era încã capabil sã întoarcã soarta rãzboiului. Dar marea lui retragere, care ar fi adus armatele germane pe cursul inferior al Niprului nu a fost aprobatã. Manstein intenþiona sã aºtepte atacul rusesc ºi sã iºi încercuiascã inamicul, impingându-l spre marea Azov ºi zdrobindu-l. Dar Hitler nu a acceptat, insistând ca armata germanã sã pãstreze fiecare metru de pãmânt deja obþinut. Germanii au reuºit sã scape cu greu din împresurare ºi s-au retras în cele din urmã. ÃŽn 1943, când deja aliaþii atacaserã în Sicilia ºi Italia era pe punctul de a se prãbuºi, încurajat de succesele japoneze în Pacific, Hitler a ordonat o ofensivã totalã asupra oraºului Kursk. Formidabilele divizii de panzere germane s-au angajat în cea mai mare bãtãlie de blindate din istorie. Operaþiune Citadela a fost declanºatã la 5 iulie. Bãtãlia feroce din jurul protuberanþei Kursk s-a încheiat la 23 iulie, când armatele germane au fost împinse înapoi pânã la linia de pornire a atacului iniþial. Frontul de Est era pierdut pentru germani! Finalul rãzboiului nu a adus nimic nou... Ruºii au zdrobit în 1944 armatele germane. ÃŽn acelaºi timp, cu tot sprijinul acordat de Hitler, Mussolini s-a prãbuºit. Cu toate astea, Axa reuºea sã reziste în Italia. Dar Hitler ºi-a desãvârºit autodistrugerea... Debarcarea din Normandia, celebra zi Z a fost de fapt o crasã greºealã tacticã. Dacã Hitler ar fi ascultat de Erwin Rommel care intuise locurile posibile de debarcare pentru aliaþi (chiar dacã doar în ultimul moment), rãzboiul nu ar fi fost definitiv pierdut pentru Germania. Dar diviziile germane au fost þinute departe de zona de luptã, iar aliaþii ºi-au putut asigura capetele de pod necesare. 4 debarcãri (pe plajele Gold, Juno, Sword ºi Utah) au fost relativ uºoare, însã piatra de rezistenþã a Zidului Atlanticului era plaja Omaha. Fortificaþiile de aici erau extraordinare. 3000 de morþi au înroºit nisipul de la Omaha, însã americanii au reuºit sã înainteze 10 kilometri. De aici încolo totul era clar. Germania a fost zdrobitã, iar Hitler a continuat sã îºi demonstreze nebunia. ÃŽn 1945, când Berlinul era încercuit, Hitler plãnuia o ofensivã care sã întoarcã soarta rãzboiului, uitând cã nu mai avea diviziile necesare! El se baza doar pe hãrþi ºi pe armate virtuale, uitând cã un comandant trebuie sã coboare în mijlocul frontului pentru a putea sã conducã! Japonia s-a prãbuºit ºi ea graþie loviturilor geniale ale aliaþilor. Hiroshima si Nagasaki au încheiat un rãzboi care altfel s-ar fi perpetuat. Germania a capitulat pe data de 7 mai, ora 2:41, când Friedeburg ºi Jodl au semnat capitularea. Hitler s-a sinucis în buncãrul sãu. A încercat sã cucereascã lumea. Toþi au fost scandalizaþi de crimele sale. Trebuie însã sã vedem partea bunã. Cei care au ucis atunci au pierit la rândul lor, nu trebuie sã numãrãm morþii... Rãzboiul este dur, trebuie sã înþelegem asta. Oamenii nevinovaþi plãtesc pentru acþiunile conducãtorilor pe care i-au ales... Aºa este firesc! Deci, când vreþi sã plângeþi pentru victimile Holocaustului, gândiþi-vã cã pânã la urmã totul s-a terminat cu bine. Pentru cã trebuie sã înþelegem cã cel care are puterea, se poate folosi cum doreºte de ea atâta timp cât nimeni nu poate sã îl opreascã. Câþi dintre noi nu ar face poate la fel! Hitler nu a reuºit! Dar dacã ar fi fãcut-o? Sau dacã alþii ca el o vor face în viitor? Ce vom face noi atunci? Sau poate chiar noi vom fi urmãtorul Hitler?! -mai degrabã sã uitãm sã plângem ºi sã învãþãm sã meditãm...- Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Acest eseu poate fi privit ca o introducere... Intentionez sa scriu in viitorul apropiat o lucrare de mai mare dimensiuni in care sa prezint masinaria de lupta germana, pentru ca, oricat de greu ne-ar fi sa acceptam, modalitatea de lulpta pusa la punct de generali abili ca Rommel, Hoth, Guderian, etc a reprezentat una dintre capodoperele militare ale intregii istorii...   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-02-06 19:09:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE