palmele mele culegând, culeg gând de pe urmele vântului și au uitat de mult cum să se așeze pe piept. dacă aș fi fost un copac aș fi îmbrățișat cerul, stelele, cum sunt om, închid palma plină de semințe care mi se scurg printre degete, ca nisip pentru acest fluture pe care mi-l numesc viață, și mă desprind de mine, chemându-mi pașii-nspre trunchi, ca și cum abia acum mi-aș putea păstra apropierea într-o cutie.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
las-o jos că măcăne, pentru glume ca ale tale, măi Sache, am fost exmatriculat din grădiniță! apropos, vezi dacă e corectă informația în dosarul tău.
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-05-11 07:42:48
Unde vezi tu injuratura aici, gheorghe? Ce sa-ti fac eu daca asa te cheama?
Te superi degeaba, ca vacarul pe sat.
PS: Stii ceva? Carului de la Caracal i s-a gasit cutia neagra...
Postat
de catre
General Motors la data de
2012-05-11 07:24:37
ești penibil pînă la infantilism, sorine,dar asta o știm! cred că editorul, în atît de clamatul spirit al obiectivității ar trebui să-ți șteargă injuria.firește că n-o face că doar e imparțial, obiectiv și-și reprimă exemplar partispriurile!
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-05-10 18:57:03
Pai daca-l cheama gheorghe, normal ca e lipsit de respect!
PS: Iulia, textul tau place prin simpliate si mesaj.
Postat
de catre
General Motors la data de
2012-05-10 18:30:17
floricel, ești cumva autor? măi să fie, eu credeam că ești "om de televiziune!" :))
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-05-10 12:36:44
Cu tot respectul, Gheorghe, dar esti total lipsit de respect, atat pentru texte cat si pentru autorii acestora. Despre eleganta nu mai discut.
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2012-05-10 11:45:14
Floricică,
Tot impertinent ai rămas; treaba e că atunci cînd te descalți tu(metaforic vorbind) se usucă și ghirlanda de flori de la grumazul lui Gandhi! Altfel, fiind pe un atelier literar virtual, nu într-un club pentru dansuri de societate, respectul e destinat textului, nu autorului indiferent de vîrstă, sex sau coloare(ptiuuu)politică.
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-05-10 07:33:50
Gheorghe, uite, cam asa sta treaba si cu noi, userii cu mai mica anvergura lirica. Fiecare vedem altceva. Dincolo de sensibilitatea fiecaruia, dincolo de talentul literar, mai mic sau mare, ar trebui sa stea macar putina decenta si respect. Desigur, nu este obligatoriu sa fii elegant atunci cand te adresezi unei doamne, dar nu cred ca ar strica daca ai incerca. Mai descalta-te si tu de bocanci atunci cand doresti sa dai lectii de balet.
Cand dorim sa reproducem o emotie este suficient sa fim sinceri, iar restul vine de la sine. Iata!
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2012-05-10 04:28:50
scuze pt tipo da' unde's provocările? a, da, în teșchereaua lu' Rabindranath. că veni vorba, vă regăsiți poetic în versurile următoare?
"Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie șoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aș ști în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemnițată.
Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine și te voi învăța vorbirea celor știutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăța".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".
Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-și vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc și dorința de a se pătrunde le e zadarnică.
Își flutură aripile și neîncetat își cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".
Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porțile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemnițată rostea: "Vai! cât de vlăguite și pline de moarte-mi sunt aripile!"."
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2012-05-09 18:25:12
"cred că sunt sute de poeuzele pe net unde autorele se udentifică cu un arbore oarecare"
nu mai raspund la provocari,
Postat
de catre
Iulia Elize la data de
2012-05-09 15:22:56
unde vedeți dumneavoastră d-nă/d-șoară inflamare sau valuri virtuale în hidrosfera ideilor?am comentat și exprimat opinia mea despre text, atît.puteam să n-o fac, fiindcă se pare că orice comentariu negativ și nu laudativ vă supără. nu reiau discuția despre ce scîrțîie-n poemul de mai sus, unde văd că n-am pomenit nimic sărăcia epitetelor ci despre modul inadecvat în care le-ați mînuit, pot spune cu sinceritate că pînă la Tagore vă mănîncă omizile semințele din palmă...asta ca să rămînem la o notă hazlie, amicală, neîncrîncenată.
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-05-09 13:51:23
domnule Rechesan,
daca ai lua inspre lectura pe Tagore, la poemele lirice ma refer, ai intelege ca frumusetea textelor sale rezida din simplitate, si nu din aglomerari de epitete.
sunt cam agitate apele domniei tale, si nu inteleg motivul, dar pentru asta nu o sa imi explic, acum, poemul, desi nu mi-ar fi greu.
de pilda nisipul - asociat ideii maya - iluzie
semintele - idee de renastere
trunchiul, copacii - in cultura hindusa purtand o semnificatie deosebita
vantul risipeste atat semintele, cat si nisipul, dar numai semintele care cad in pamant si sunt ingrijite dau rodul unei vieti noi.
multumesc amandurora pentru lectura, in special lui Andrei, pentru parerea constructiva.
regret inflamarea dvs. inutila, D-le Rechesan!
Postat
de catre
Iulia Elize la data de
2012-05-09 12:02:24
floriane, expertule reducția se face la țevi, mufe și eventual la sosurile pe bază de vin...în fine, ai și tu o dată dreptate, textul e ratat din pricină că abundă în locuri comune(cred că sunt sute de poeuzele pe net unde autorele se udentifică cu un arbore oarecare)unde apare cerul, stelele și tot tacîmul liric.
calamburul din debut nu e rău, dar trebuia continuat în jocuri originale, iar imaginea metaforică "nisip pt acest flutre numit viață" e zglobie, dar ușor ridicolă, pusă ca un zbenghi pe moaca unei pensionare ridate. ce au a face fluturii cu semințele ca un nisip? puteai strecura acolo flori, nectar și-alte ingrediente pt lepidoptere...părerea mea.
deci pe-o scală de la 1 la 10, doar cinci și ăla cu indulgență.
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2012-05-08 17:52:44
Mai bine un cantec sa cantam.
Imginea este frumoasa, dar textul imi pare prea explicit. Textul de "emotie" trebuie sa fie scurt, e adevarat, dar reductia se face dinspre explicitare spre sugestie.
Parerea mea.
Cu respect, zexe.
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2012-05-08 13:18:24