FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Părerea mea
Text postat de mihai enescu
Am intrat prima dată pe Europeea acum aproape un an.
Mi-a spus despre acest loc prietenul Adrian Mihai.
Mi-a plăcut.
Mi-a plăcut în primul rând pentru că nu există multe locuri în care oameni atât de diferiți, oameni obișnuiți care, probabil, nu vor ajunge niciodată să stea față în față, să își poată manifesta pasiunea pentru literatură.
În al doilea rând mi-a plăcut pentru că exista (și, în opinia mea, există) un nivel al calității textelor destul de ridicat, fără a exista cenzură.
Nu „perii” proprietarul saitului, nici alt „oficial”, deși, probabil, voi fi acuzat de asta.
Am văzut în ultima perioadă diverse persoane, absolut respectabile, „militând” pentru introducerea cenzurii pe acest sait, în numele creșterii calității.
Nu cred că e un lucru bun.
Cenzura nu înseamnă calitate, ci înseamnă calitatea mea.
Oricum, având în vedere faptul că nu am văzut pe nimeni care să prezinte un certificat de la Dumnezeu Tatăl cum că ar fi deținătorul adevărului absolut, nu prea văd cine s-ar putea califica pentru un „job” în juriu.
Fac o comparație care s-ar putea s㠄oripileze” pe unii: dacă la piață găsiți roșii la o singură tarabă, indiferent cât de bune, de frumoase, de sănătoase, de „bio”, ar fi legumele respective, NU E BINE.
Pentru că nu puteți alege.
În „magazinul literar” Europeea găsești și autori care au „sclipire” și ușurința cuvintelor, găsești și „salahori” ai noțiunii de literatură.
Înseamnă că unii sunt mai buni ca alții? Înseamnă că unii trebuie s㠄trăiasc㔠iar alții trebuie „eutanasiați”?
Dacă pe Europeea ar exista (iau situația extremă) doar un singur autor, „supremul”, cred că nici susținătorilor „cenzurii pro-calitate” nu le-ar fi tocmai bine.
Am tot respectul pentru fiecare om care intră și scrie pe acest sait.
Îns㠄elaborarea” unor „criterii de calitate” în domeniul literar mi se pare imposibilă și pericoloasă, chiar și în stadiu de tentativă.
Imposibilă, pentru că gunoiul cuiva este aurul altcuiva.
Periculoasă, pentru că NICIODATĂ aceste criterii nu vor putea să fie 100% obiective. Și de ce subiectivismul domnului X este „mai obiectiv” decât al meu?
Cred că o privire aruncată pe sait este deajuns pentru a-ți da seama că singura și suprema cenzur㠄de calitate” este PĂREREA PUBLICULUI.
Sunt texte cu sute de vizualizări. Sunt texte cu zeci de vizualizări.
Ce altă cenzură mai trebuie?
Nu înțeleg (și asta o să îmi aducă alte gârbace) nevoia unora de a-și impune cu orice preț părerea (oricât de sublimă, genială, divină, ar fi ea) în fața celorlați ca pe o „lege sacră”.
Până la urmă, cred că am tot atât de mult dreptul de a impune cuiva părerea mea, cât sunt dispus să accept părerea lui.
În final, pentru cei care ar simții nevoia de a comenta, îi rog să o facă într-un stil cenzurat doar de bunul simț.
Cu stimă.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Stimate domnule Rechesan, nici ”frustrările” și nici ”profesionalismul liric” nu se refereau la domnia voastră ci la un zgomot de fond căruia am decis să nu îi mai dau atenție.
Pe dumneavoastră vă respect pentru că, deși m㠔boxați” de câte ori îmi faceți onoarea de a-mi acorda atenție, am de învățat multe de la dumneavoastră.
Cu respect.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-09 12:48:08
         
 
  dacă ultimul meu comentariu va fi invalidat, va pricepe în sfîrșit și d-l enescu diferența între trierea textelor pe criterii valorice și cenzură!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-09 12:22:13
         
 
  d-le enescu,
vă rog, aveți curajul de a vă asuma sensul termenilor utilizați, din cîte știu eu,iar dexul mi-o confirmă, A FRUTRA înseamnă a lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Deci, reiau, cine e păgubitul, care e paguba? V-am înșelat așteptările cumva?
"Profesionism liric"? Ați găsit în prezentarea biografiei mele de vreo patalama care să ateste această adresare? Nu, d-le Enescu, "profesionistul" sunteți dumneavoastră, ați publicat niște volumașe de poezie, nu fiți modest sau ipocrit prin omisiune. Asupra lor probabil se vor pronunța, dacă n-au făcut-o deja, criticii de meserie.eu doar îmi exprim niște păreri, chiar dacă nu ele vă zgîndără orgoliul "profesional liric", fiindcă așa cum dumneavoastră ați dat-o-n bară cu părerile de mai sus/și nu sunt singurul care v-a arătat evidența/ așa și eu îmi permit să postez aici opinii. Nu e vorba de orgolii ci de un drept. sau în instituțiile în care vă desfășurați activitatea "dreptul" e considerat doar o postură sau îceputul unei comenzi?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-09 12:02:18
         
 
  @ Dragoș Iovan:
”d-le Enescu, pe scurt, ca să nu vă mai faceți(măcar din partea-mi)iluzii: ceea ce scrieți dumneavoastră, cu toate bunele intenții ale unui amator de literatură/ poezie de bună calitate nu mă interesează; e atît de prăfuit, desuet și lipsit de originalitate(e o opinie nu o judecată de critic literar)încît nu voi reveni decît atunci cînd mi se va năzări că ați făcut practic o întoarcere în stil, concepții, apetențe, modele, cu 180 de grade(geometric vorbind)”

Este, într-adevăr, de un mare ”profesionalism liric” să imi spuneți că ceea ce scriu eu, nu vă interesează.
Cineva ar putea crede că v-am cerut părerea.
În virtutea libertății pe care o invocați pot spune și eu că opinia dumneavoastră nu mă interesează.
Vă plictisesc/deranjează postările mele? Simplu: nu le mai deschideți.
Să vedeți cum dispar frustrările...!
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-09 11:40:54
         
 
  D-le enescu,
e inutil să v-arătați ofuscarea în mod ireverențios! Nu m-am "autointrodus" nicăieri(sunteți cumva instalator apă-gaze-canal sau proctolog numai aceștia folosesc un limbaj atît de "prezumțios")ați postat un articolaș iar eu, în virtutatea libertății de expresie am intrat în polemică(deși la argumentele pe le-nșirați e prea mult spus)
Impresii am suficiente, nu am timp să le înșir, în niciuna nu apar distorsiuni fiindcă nu port ochelarii pt astigmatism.de altfel nu pot pricepe preocuparea excesivă pt persoana mea, v-am întrebat eu de cîte ori vă spălați pe dinți sau v-am trimis să vă plimbați cățelul/nepoțelul/ plictiseala pe străzile urbei de reședință?
În regulă, n-aveți nevoie de opiniile mele, nicio supărare;de altfel cam toți "amatorii" lirici cărora le cadorisesc comentarii critice și nu laudative au aceeași problemă cu a dumneavoastră, lipsa unei oglinzi clare.Vă rog însă nu vă mai lansați în probleme a căror rezolvare nu vă ajută nici psihicul, nici evident pregătirea profesională, cum ar fi criteriile alea obiective de selecție, utopie de-o naivitate rar întîlnită, fiindcă atunci voi interveni să vă trezesc la lumea reală...cum bine a remarcat amicu' mihai!
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-05-09 10:42:38
         
 
  @ Adrian Mihai: Care lume reală? Nu mai știu cine spunea că, odată cu trecerea timpului, orizontul fiecărui om se reduce treptat până ajunge la dimensiunea unui punct. Acela devine punctul lui de vedere.
Trist este atunci când se încearcă impunerea unui punct ca infinit multidimensional.
În rest... să auzim de bine. :)
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-09 10:26:39
         
 
  bine ai venit în lumea reală, mihai! :)  
Postat de catre adrian mihai la data de 2012-05-09 10:18:26
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Domnule Dragoș Iovan, tot pe scurt: ați avut impresia, chiar și pentru o singură secundă, că mi-ar păsa vreodată de interesul sau dezinteresul dumneavoastră față de ceea ce scriu?
Dacă ați avut această impresie înseamnă fie că eu nu mi-am exprimat destul de clar intențiile, fie că dumneavoastră aveți o părere distorsionată despre propria persoană.
În plus, vă autointroduceți într-o discuție care, cu tot respectul, consider că vă depășește. Dacă suferiți de singurătate, vă pot sugera o plimbare în parc.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-09 09:45:15
         
 
  d-le Enescu, pe scurt, ca să nu vă mai faceți(măcar din partea-mi)iluzii: ceea ce scrieți dumneavoastră, cu toate bunele intenții ale unui amator de literatură/ poezie de bună calitate nu mă interesează; e atît de prăfuit, desuet și lipsit de originalitate(e o opinie nu o judecată de critic literar)încît nu voi reveni decît atunci cînd mi se va năzări că ați făcut practic o întoarcere în stil, concepții, apetențe, modele, cu 180 de grade(geometric vorbind)  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2012-05-09 08:45:55
         
 
  Domnule Rechesan: dacă 24 e numărul magic, atunci, din păcate, sunt o cauză pierdută. L-am depășit cam pe la 10-12 ani.
Ultimul dumneavoastră comentariu a fost pentru mine ca o revelație, sincer.
M-ați făcut să înțeleg (și vă mulțumesc)de ce în țara asta merg toate, inclusiv cultura, atât de prost: toți sunt ”teoreticieni”, foarte puțini ”practicieni”.
Ca să explic cu cuvintele mele, toată lumea își dă cu părerea, foarte puțini mai și fac câte ceva.
Să nu credeți că sunt adeptul lui ”ucideți filosofii, avem nevoie de tinichigii”, dar cred că teoria neurmată de practică e... fără finalizare.
În speranța că, pe viitor, voi beneficia de comentariile dumneavoastră cu privire la ceea ce scriu, nu la ce am citit (sau nu), vă salut cu respect.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-09 08:28:35
         
 
  d-le enescu eu îți sugerez următoarele:ia matale 24 de literați universali, poeți, prozatori, dramaturgi la alegere, citește-i și pe-urmă vei descoperi cu siguranță sîmburele unor criterii obiective.
cît despre variantele de mai jos, eu zic să le tratezi cu circumspecție sunt atît de ridicole încît nu cred că ai putea să le arăți vreunui teoretician al culturii.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-08 23:14:39
         
 
  Au trecut 24 de ore decând, cu respect, am cerut să mi se dezvăluie și mie criteriile și metodele OBIECTIVE ȘI UNIVERSALE după care se poate revela valoarea literară a unui text, criterii care ar fi urmat să stea la baza ”cenzurii de calitate”.
Nu am primit nici un răspuns și mă gândesc la trei variante:
1. Aceste criterii nu există, valoarea unui text fiind EXCLUSIV determinată de fiecare cititor în parte, conform propriilor standarde și sentimente;
2. Aceste standarde sunt atât de ”fine” și complicate încât este nevoie de mai mult de 24 de ore, caz în care aștept răbdător până la împlinirea a 7 zile (nu cred că facerea standardelor e mai complicată decât facerea lumii);
3. Eu sunt atât de neînsemnat și mic, încât ”zeii” se ostenesc doar pentru a mă scuipa, nu și pentru a-mi ridica nivelul de cultură, evident deficitar.

Oricare ar fi varianta corectă (mai pot fi și altele), asigur pe toți ”europeii” de respectul meu.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-08 22:42:54
         
 
  Mda!
Am încercat să scriu un text împotriva cenzurii.
Bănuiesc că cei care s-au dovedit atât de... drastici, dacă tot sunt, desigur, niște spirite fine și minți luminate, pot enunța și niscaiva criterii, universal valabile și cât mai obiective prin care oricine, oricând și în orice situație poate determina valoarea literară a unui text.
Aș prefera (dar nu e obligatoriu, pentru că cunt doar un biet "puști" care nu înțelege valoarea literară excepțională a formulării "aia, parul, postăvarul") să fie niște criterii simple, pentru a le putea înțelege și eu și, dacă se poate (din nou nu e obligatoriu, pentru că sunt un agramat care habar n-are că un text prin care "se toarnă" un coleg de Europee că postează pe alt sait versuri cu Natașa, e de mare finețe și spirit) să nu includă "așa vreau eu" sau "nu îmi place mie".
Îmi pare rău și îmi cer scuze că, printr-un text care s-a vrut total neutru, am răpit timp din viața unor spirite așa de elevate. De acum încolo, cu permisiunea proprietarului acestui sait, nu voi mai permite comentarii la ceea ce postez, pentru a lăsa respectabilii magicieni ai cuvintelor să se concentreze asupra problemelor universului.
Cu respect.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-07 22:10:07
         
 
  Pai daca se numeste Atelier Literar ce ati vrea sa se posteze aici, numai Best Sellers?
Oamenii vin aici din dorinta de a primi si ei un sfat. N-am vazut e nimeni sa spuna: "stimata domnisoara poeta, se vede ca va place poezia dar intre a citi si a scrie versuri este totusi o diferenta. Nu spun sa va lasati de scris, Doamne fereste! Ar fi pacat, pentru ca aveti aplecare asupra poeziei. Tin totusi sa va recomand cativa autori romani de succes. Ei sunt: ... Cititi-i si vedeti cam pe unde se situeaza poemele dvs. in raport cu ale lor. Ma refer la stil, tematica, etc."
In schimb am vazut chestii de genul: "Bai handicap cu ochi, asta e poezie? Dispari bai de aici pana nu te dam de-a berbeleacul! Bai daca te mai prindem pe aici pe Europeea iti rupem picioarele! Si te mai param si lui Alex Stefanescu..."

 
Postat de catre General Motors la data de 2012-05-07 20:19:26
         
 
  "Cât de nedrept, în afara logicii ori rău intenționat poate fi cineva să-mi reproșeze că eu aș încuraja greșelile gramaticale! Când în regulament scrie" (Em. Cristescu)

Păi, o fi scris în reglamentu ăla, domnu Cristescu, da', vorba aia: una scrie în regulament, alta fumați dv.!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-05-07 17:40:35
         
 
  „dacă la piață găsiți roșii la o singură tarabă, indiferent cât de bune, de frumoase, de sănătoase, de „bio”, ar fi legumele respective, NU E BINE.” (mihai enescu)

Dle Enescu,
Ducîndu-vă la piața aia, atît de plină de diversitate calitativă, veți avea două alternative:

a. să luați roșii terfelite, diforme, lipsite de gust, numai pentru că vă sunt accesibile financiar – deci pt că ați fi cam sărăntoc! – ceea ce, extrapolînd în zona gustului artistic, ar însemna că sunteți cam deficitar în planul simțului estetic
sau
b. să optați pentru roșiile „frumoase, sănătoase, buuuune”, fapt ce v-ar pune în situația de a vă contrazice opiniile estetico...vegetale, preferința virînd, în cazul acesta, către ideea de calitate!

Sigur, ați constat cu timpul, totuși, că acele roșii jigărite nu mai zac pe nicio tarabă, oricîtă reclamă ar face șeful pieței sau cine știe ce alta agent publicitar interesat produselor acelora necompetitive.
Cu alte cuvinte, zarzavagii nu pot rezista testului pieței, nici măcar ipotetic. Veți spune că faptul acesta a presupus o vreme cînd situația amestecului calitativ a existat. Da, adr pe aici, pe „taraba” asta, tinde să devină eternă și să caăete rang de principiu absolut. Ceea ce e deranjant, în primul rînd pentru ideea în sine, cît și pt exigenții participanți la fenomenul în cauză, care sunt puși în următoare situații neplăcute:
- a accepta mezalianța flagrantă dintre submediocru și calitatea rezonabilă, călcîndu-și, fals diplomatic, pe convingeri;
- a da bir cu fugiții;
- a rămîne pe loc, dar a fi extrem de critic, adică extrem de nepopular, căci zufa stîrnită în atare gen de atitudine e de natură să inflameze ceata celor care bălmăjesc actul literar în fel și chip – ceată adesea solidară și agresivă!
Oricare dintre variante este neproductivă! Nu mai detaliez.

Prin urmare, teză pentru care pledați este complet falsă și ridicolă!


„Veleitarismul fără acoperire, submediocritatea și agramatismul fac parte, din păcate din viață, deci și din încercările literare.” (M. Enescu)

Fac parte din viață, ce-i drept!
Dar a pleda cu naivitate infantilă pentru asta, se cheamă a fi la fel de veleitar, submediocru și agramat – căci, nu-i așa? spune-mi pe cine aperi, ca să-ți spun ce ești!

„Eu rămân la părerea că cenzura, alta decât cea a bunului simț și a mea (în ceea ce citesc) e nocivă.”(M. Enescu)

Da, dar povestea e cine posedă acest gen de cenzură? În lipsa unui aparat de măsură specific și obiectiv, rămîne varianta observației avizate, EVIDENȚA-EVIDENȚELOR, lesne detectabilă, anume că: EXPERIENȚA, MODUL de a PUNE PROBLEMA și FELUL ÎN CARE FACE TRIEREA sunt atributele UNORA dintre participanții la actul de evaluare. Ori cine nu realizezaă acest lucru, deja funcționează, ca agent patogen în zona veleitarismului, a submediocrității, a agramatismului – toate, agresive, desigur!
De fapt, cu gura mai mare sunt tocmai acești infimi, care, pe lîngă faptul că nici măcar un bagaj pur tehnic de folosirea limbii nu au, mai sunt și complet lipsiți de abilitatea minimală de a exersa credibil.
Deci, total „nociv㔠este lipsa de criterii valorice clare și ferme, pledoaria pentru o diversitate împleticită, creatoare de confuzii, care va sfîrși prin a ucide intenția lăudabilă, declarată, programatic și ritos, în scrisoarea de intenție, anumea aceea de a performa.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2012-05-07 17:39:26
         
 
  Cât de nedrept, în afara logicii ori rău intenționat poate fi cineva să-mi reproșeze că eu aș încuraja greșelile gramaticale! Când în regulament scrie negru pe bleu: "În general validarea sau invalidarea se realizeaza în max. 24 ore de la introducerea textului de catre unul dintre redactorii sitului. În cadrul validarii se verifica gramatical textul si de asemenea se verifica daca textul contine expresii obscene, injurioase, atacuri la persoana, sau daca textul contravine legilor în vigoare.

Eu am spus-o și o voi repeta de câte ori va fi nevoie: editorii vor valida ori invalida textele și comentariile nu potrivit unor criterii de valoare textuală ci dacă acestea sunt scrise corect din punct de vedere gramatical (iar aceasta nu cu o acribie deosebită ci în limita normalității exprimării. Pentru că există greșeli intrate în uzul limbii. De exemplu "îmi cer scuze" "pricomigdale" și altele. Adică un fel de verificare de conformitate. Nu una pe fond nu una de tip axiologic.

Odată postate, textele intră ori nu în mecanismul evaluării conținutului. Adică al valorizării textuale. De către oricare user care are cunoștințele necesare ori pe care îl țin într-un fel curelele. Respectiv se poate încerca decelarea valorii literar-filosofice a textului ca urmare a unor posibile analize critice, comentarii, impresii de lectură, etc. Cu această ocazie pot fi semnalate și posibile erori gramaticale scăpate vigilenței editoriale, etc. Ceea ce este de înțeles, aici, este că un autor, niciun autor nu se poate prevala de faptul că, validându-i-se un text ori comentariu, prin această validare, textul respectiv ar fi și valoros.

În esență procesul de validare invalidare vizează ca textul să se înscrie în condițiile de formă care îl fac publicabil aici. Atâta tot.

Mai departe. Prin faptul că dreptul la liberă exprimare prevalează valorii textuale se înțelege că aici, în acest atelier poate publica oricine. Chiar dacă valoric textul poate fi îndoelnic ori chiar slab. Asta nu înseamnă că încurajez nonvaloarea. Dimpotrivă eu caut și încurajez valoarea. Însă o condiție fundamentală a găsirii valorii unui text este aceea ca atextul să fie publicat, Bun! Să mergem mai departe. Un autor poate publica texte nevaloroase. Din varii motive. Că este la început. Că nu are cunoștințe. Că nu a studiat. Că nu are talent. Că este grafoman. Că este veleitar. Etc. O mulțime de factori determină scrierea și publicarea unor texte nevaloroase. Tot acest "minereu literar" poate conține steril, mult steril însă poate conține și o sintagmă, un vers o strofă, un poem, etc. de valoare. Pentru un ochi avizat, un astfel de exemplu imediat sare în ochi, poate fi remarcat, etc. Pe de altă parte, evouluând în acest spațiu și văzând ce se scrie și ce se consideră a fi valoros oamenii pot învăța. Aceasta ține de latura generos-formativă a site-ului. Pentru că aici, pe acest site, sunt oameni care știu ce este aceea literatură, care au habar de valoarea textuală ba chiar care sunt experți în literatură. Evident că aceia care nu își cunosc lungul nasului și în loc să învețe, să studieze, să se perfecționeze, mediocri ori nevaloroși fiind, trebuie aduși în pătrățica lor. Însă cu mijloace preoporționale cu eventuala lor posibilă agresivitate. Am spus-o de nenumărate ori: nu tragi cu rachete în fluturi!

Atelierul este o secțiune europeică. Iar aici încerc să cultiv cu obstinație dreptul la liberă exprimare indiferent de valoarea textuală însă nu cu agramatisme, obscenități, etc. Dacă am introduce criterii axiologice de validare am deschide drum larg subiectivității, cenzurii și incorectitudinii. Oricum subiectivitatea valorizatoare a fiecăruia se poate manifesta prin comentarii după validare invalidare.

Ce o fi așa de greu de înțeles eu nu pricep. Însă sunt dispus să reiau și să dezvolt explicațiile dacă nu se vor fi înțeles ori pentru oricine nu a înțeles și îmi pune probleme ori întrebări concrete.

În fine dacă atelerul a fost conceput astfel, din considerentele pe care vi le-am expus mai sus, Revista Europeea, pe care din păcate nu o utilizăm, deși ea există, este operațională și deci utilizabilă, rezolvă problemele de elitism comportamental. Aici au fost și vor fi publicate numai texte asumate ca având o anumită valoare textuală. Aștept oferte de sprijin pentru a revitaliza revista elecronică Europeea.

PS. Scriu sub presiunea timpului. Acum trebuie să merg la grădință să-mi iau nepoțica. Nu mai am timp să verific textul. Așa că nu mai interpretați exagerat eventualele typo.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2012-05-07 17:35:48
         
 
  Domnule Kosta Vianu: Recunosc faptul că, uneori, din grabă sau din neatenție, fac unele greșeli de ortografie. Uneori mai îmi scapă degetele pe tastatură și apar alte litere...
Știu că o să provoc iar valuri de critici și "leșinuri", dar, după părerea mea, contează fondul, și ami puțin forma. Ion Creangă, la "cenaclurile" la care îl ducea Mihai Eminescu, provoca isterie cu limbajul său "neacademic". Și totuși el a rămas în istorie, majoritatea "pudicilor", nu. E un text care vă place dar e scris greșit? Corectați-l.
Iar viața e așa cum am precizat. Pericolul nu constă în a avea multe texte proaste, ci în a avea doar un singur text.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-07 14:10:29
         
 
  d-le Kosta,
oricît e inoportună e cererea mea, vă rog să o priviți ca un gest "umanitar" și "ecoliterar"! nu-l mai flagelați pe d-l Enescu, dînsu' e la fel de ingenuu și bineintenționat ca și cei care l-au invitat aici...mie îmi sugerează un puști care se joacă îndoind sîrme și pretinzînd că realizează ceva demn de Gustav Eiffel! :)
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 14:04:56
         
 
  Ati putea scrie pe frontispiciul acestei clădiri intr-o rînă "Loc unde puteti posta orice, oricum, numai audientza sa fie". Atunci si numai atunci ati putea confunda... cu literatura. Atunci si nici atunci, vorba basmului.  
Postat de catre sters sters la data de 2012-05-07 14:02:14
         
 
  Daca a scrie literar inseamna sa scrii "as fii" in loc de "as fi", de exemplu, iar dvs militati pentru admiterea fara rezerve a acestui gen de texte, va inteleg si va iert. Sunteti din categoria celor pentru care nu conteaza cum scrii, ci numai sa scrii. De altfel, remarc faptul indubitabil ca dumneavoastra aveti un fel de a redacta in limba romana absolut particular, de vreme ce scrieti "estremist" in loc de, probabil, "extremist". Dum,neavoastra tineti partea ursului, prinzand din zbor cuvantul "cenzura" si interpretandu-l in folosul ideii. Nu, in niciun caz nu e vorba de instituirea unei cenzuri ci de a scrie MACAR corect gramatical, daca tot se pretinde ca se scrie...literatura beletristica. De fapt, a scrie un text spre folosul cuiva, in afara autorului, impune cu necersitate respectarea normelor minime de gramatica. Pentru dvs puteti scrie oricum. Pagina aceasta Europeea se vrea insa mai mult decat un maculator personal, se doreste a fi o pagina literara, unde este promovata literatura, in principal cea in limba romana. Deci, Dumnezeule mare (Nu Emmanuel Cristescu!) La ce foloseste literatura scrisa agramat? De ce sa postezi ineptii lipsite de orice urma de talent? Cui ar folosi? Orgoliului personal? Haida-de, cine ar putea fi atat de mincinos cu sine insusi? Iata, domnule Cristescu, ca am trait s-o aud si pe asta: "Veleitarismul fără acoperire, submediocritatea și agramatismul fac parte, din păcate din viață, deci și din încercările literare". Intelegeti, macar acum, care este pericolul?  
Postat de catre sters sters la data de 2012-05-07 13:58:42
         
 
  cum o fi cenzura de tip "estremist"(sic)nu știu că n-am experimentat-o decît pe cea oablă, europeică în care nu-s lăsat să fac taman ce proprietarul clama cu vădit necaz:să mă exprim liber, așa cum simt și cred că e firesc!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 13:48:47
         
 
  nu, nu-mi răspundeți la întrebarea indiscretă, mi-am amintit, modelele dumneavoastră sunt adrian păunescu și clasicii români, pînă la interbelici...mă-nșel?
scuze că v-am inoportunat cu opinia mea!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 13:46:59
         
 
  :D
Un exemplu: Când a fost postat inițial acest text a fost "cadorisit" (nu știu de cine) cu două stelule.
Am constatat că erau câteva greșeli de ortografie și l-am corectat.
La a doua postare i s-a luat o stelulă. Nu știu de cine, nu știu de ce, nu știu ce înseamnă, NU MĂ INTERESEAZĂ.
Acuma... ar trebui să încep o "șarjă la baionetă" împotriva redactorilor?
Pe mine nu mă interesează stelulele sau alte "finețuri".
Pe mine mă interesează textele. Ale mele și ale altora. Necenzurate.
Și DA. Am fost cenzurat crâncen. Nu aici. Undeva unde se discuta în poziție de "drepți". Și nu e nici bine, nici plăcut.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-07 13:34:10
         
 
  ps:
ceea ce alegeți dumneavpastră să citiți nu e cenzură, e doar preferință, subiectivism și cîteodată lipsă de curiozitate, deschidere spre nou. cred eu.
cenzură înseamnă radierea comentariilor mele, doar din motiv că nu-i convin unui icsulescu editor!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 13:33:54
         
 
  totuși ce citiți d-le Enescu? aveți o opinie atît de deformată sau cunoștințe atît de lacunare privind lumea editorială, tîrgurile de carte, încît nu are sens să continuăm polemica! mai ales că în ceea ce privește actualitatea și cam ce se scrie la ora asta în țară, v-ați exprimat pe cît de succint pe atît de emfatic(citez aproximativ):și eu pot scrie în vers alb, ei nu-s în stare să și le coloreze pe-ale lor!" atunci cine e intolerant? eu care de pildă vă spun că scrieți desuet și inexpresiv, de pildă cam ăsta era "atacul" meu la adresa persoanei dumneavoastră, sau dumneavoastră care dintr-o radieră ștergeți cam tot ce s-a scris în poezie în ultimele cinci decenii?!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 13:31:00
         
 
  Domnule Rechesan: Eu pledez pentru absența cenzurii de tip estremist, în care doar ce îmi place mie trebuie să trăiască.
Veleitarismul fără acoperire, submediocritatea și agramatismul fac parte, din păcate din viață, deci și din încercările literare.
La atacurile la persoană nu mă refer, pentru că nu "rezonez" cu astfel de practici, deși am fost ținta unor încercări.
Cred că fiecare e liber să încerce să scrie, dacă vrea. Iar eu, ca parte din public, sunt liber să nu citesc.
Răfuielile personale, "bisericuțele", subiectivismul de orice fel, mi se par nedemne și, scuzată fie-mi îndrăzneala, puerile.
Cu privire la valoarea textelor, dați-mi voie să am propria părere.
Numărul mare de postări, aveți dreptate, nu înseamnă și o valoare excepțională a acestora, dar măcar ai de unde cerne.
În ceea ec privește "testul publicării", nu sunt de acord cu dumneavoastră. Editurile, oricât de "prestigioase", nu fac acte de caritate. Publică "ce se vinde mai bine", iar literatura de calitate, cu tot respectul, a ajuns să fie anexă a jurnalelor de sport.
Nu am mai văzut pe tarabă o ediție nouă a lui Eminescu (ca să nu zic de Goga, Caragiale, Teodoreanu etc) de când eram mic. În schimb "Codul lui Da Vinci" a fost "best seller".
Cam asta cu editurile.
Eu rămân la părerea că cenzura, alta decât cea a bunului simț și a mea (în ceea ce citesc) e nocivă.
Cu stimă.
 
Postat de catre mihai enescu la data de 2012-05-07 13:19:39
         
 
  erată.v-a cenuzurat...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 13:15:52
         
 
  În principiu aș fi de acord cu părerile dumneavoastră, dacă n-aș fi sigur de un fapt cert, și-anume că aici, pe europeea de azi(cei care vizitează de 5-7 ani saitul știu de ce fac precizarea)frica de cenzură ascunde veleitarismul fără acoperire, submediocritatea, agramatismul și nu în ultimul rînd textele care conțin atacuri la persoană și nu satiră la adresa textului și a personajului literar(cum sunt cele trei catrene ale lui S.Platon).
Întodeauna, cînd se polemiza asupra oportunității instituirii unei trieri valorice(de fapt un gest firesc în orice cenaclu, pe care dumneavoastră, în părerea de mai sus se pare că-l asimilați cenzurii) se găsea cîte-un arțăgos lipsit de har(și-adesea de haz)care să vocifereze indignat(ați observat că semidocții și "bîlbîiții sunt vehemenți fără argumente?):"da' ce vă credeți pe-un sait al nominalizaților la Nobel?"
Mottoul afișat de proprietar este semnificativ:
"Dorim să descoperim și să promovăm valoarea!"
Onorabil, dar pînă azi de la înființare, prea puțină valoare literară(aia care a primit girul criticii și a trecut prin proba de foc a publicării la o editură prestigioasă, nu în"ciupercile" crescute pe trunchiul putred al partispriului și-al economiei de piață cu maculatură)a fost descoperită aici. Motivul este că mulți autori, văzînd schimbarea de climat au migrat pe saituri mult mai consecvente ideii.
În ultimul său articol, proprietarul ne avertizează(știm bine cine-s vizați, cîrcotitorii care ar dori repsectarea regulamentului, barem în punctul care amintește de invalidarea unui text vădit agramat)că libertatea de expresie prelevează asupra valorii textuale;tradus pe-nțelesul larg, ar veni cam așa:scrieți orice năzbîtii, numa' să fie raiting(obsesie a tuturor bloggerilor și apropritarilor de saituri)că veți fi publicați, nu vă temeți de elitiștii rînzoși care vor să vă pună pumnu' în gură!
În ultimul rînd aș vrea să remarc o evidență:nu știu cine și ce va cenzurat, dar mie-mi sunt radiate chiar și comentariile care conțin "nu mă cenzura, fane!"(fane e editorul ștefănescu care are oareșce adversități vis-a-vis de persoana mea)
dacă adaug practicarea de partispriuri, folosirea dublului standard(unora li se taie macaroana în timp ce alții pot să arunce cu zoaie/ din nou exemplul recent al imundului gest stelian-platonian)și amenințarea fățișă a celor cu gura mare, veți avea un tablou succint al unei forme primitive de cenzură, aici pe atelierul care demult nu este exclusiv literar.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-05-07 12:32:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23933
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE