|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prin iubire nomazi |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Noi am fost, uneori, prin iubire nomazi,
Zei păgâni și cuminți intr-un templu cu brazi
Dar n-am știut niciodată, dimineața, in zori,
Să urcăm in căruta cu soare și flori...
N-am știut să purtăm cu sărutul poveri,
E pustiu și inchis orice drum către ieri.
Ai plecat cu un tren, rătăcești cu o mie
Din gară pustie in gară pustie.
N-am putut să rămân la peron, părăsit,
Și-am urcat intr-un tren care n-a mai venit...
Cu tăcerea ai pus dinamită pe șine
Și gara de doi e toată ruine.
Știu prea bine că plângi când te uiți inapoi
Și privești cum se surpă curcubeul pe noi,
Că in lacrima mea, cea neplânsă vulgar,
Te aștept surâzând, ai plecat in zadar.
Cu tine in brațe, chiar de-aș fi Dumnezeu,
Genunchii să-i plec, rugăciune mereu...
Răstignindu-te iar peste verdele crud
Sa orbesc, și să tac, și nimic să n-aud.
Vino iar, te așteaptă micuța cabană
Unde floare mi-ai fost și-ai plecat ca o rană...
Să urcăm iar, de mână, cu lumina pe frunți,
Printre flăcări-săruturi, iar cărarea pe munți.
Către seară să mor chipul tău contemplând,
Prea destul am purtat o nălucă in gând,
Apoi, noaptea intreagă, fulgerați de fiori,
Să urcăm in căruța cu soare și flori.
Să ne pierdem apoi către noi călători,
Eu in tine sâ cânt, tu in mine să zbori,
Sa rămânem așa, pe vecie nomazi,
Zei păgâni și cuminți intr-un templu cu brazi... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|