|
|
|
|
|
|
|
|
|
Aceeași melancolie |
|
|
Text
postat de
Carmen Zaniciuc |
|
|
Iubesc simplitatea
Ca o formã a perfecțiunii
Fãrã s-o cunosc pe deplin
Așa ca frumusețea
Pe care mi-o las învelitã
De gânduri timide
Și tãceri
Nu mã deschid oricui
Îmi pun scutul de apãrare
Ca pe o teamã
Sã nu devin vulnerabilã
Și aceeași credulã
Deși în ultima vreme
Te-am privit
Ca atunci când îți lași trupul gol
De unul singur
Sã roșeascã
Sã pulseze
Și apoi sã uite de el
Cã e om
Ce e viu
Și c-o sã moarã vreodatã
Ultimul
Așa cum a fost mereu
Cu Z
Chiar de puțini vãd
Unde se ascunde A
Și eu îi iubesc
Fãrã sã știu dacã e de vinã poezia
Ori singurãtatea pe care o caut
Ori de câte ori îmi cade un vis
De mã vei vedea
Așa întâmplãtor
Sã nu mã pictezi
Într-un singur tablou
Sunt o variabilã
Dependentã de puls
Dar întotdeauna
Cu același surâs
Îndrãgostit de-o ploaie
De-o mare într-o melodie folk
Și de orice copil |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|