PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ekolojik Edebiyat, mavi lokum Text postat de Dragoş Iovan Cei care, ieri seară, au avut curiozitatea să acceseze pagina principală a atelierului literar europeea, cenaclul virtual al cărui brand, ecoliteratura, un concept inventat de proprietar cu menirea de a apăra puritatea exprimării literare de sintagme, termeni şi idei licenţioase, numai de ecoliteratură n-ar fi dat. De ceva vreme, un "şturlubatic" user, autor de catrene cu aluzii sexuale, care hărţuie orice nou venit pe sait, cu precădere poetele tinere şi neexperimentate în hăţişurile liternauticii, şi-a dat din nou frîu liber inspiraţiei sale lubrice. Atenţionat, cu doar jumătate de zi înainte, de unele alunecări pe panta hărţuirii personale, distinsul, onorabilul, spiritualul, neobositul domn Dumitru Cioacă, aka nea Genu, căruia dacă-i fluturi dinainte un tramvai, ca-n bancul cu Bulă, tot o femeie dezbrăcată vede, i s-a căşunat că textele mele ar putea fi obiectul obsesiei sale. Faptul nu se petrece întîia oară, deşi l-am invitat să ignore orice postare semnată de mine, ba mai mult am fost obligat de insistenţa comentariilor sale deşănţate şi pe lîngă subiect să închid caseta comentariilor. Restricţia nu l-a descurajat, nea Genu e tipul de om care dacă-l dai afară pe uşă îţi intră pe fereastră. Ştiam asta şi nu-mi făceam iluzii că va ţine cont de atenţionările mele repetate, mai ales că ofuscat de lipsa argumentelor, insul şi-a propus explicit să nu mă slăbească din ochi, totul sub pretextul unei vioaie şi scabroase atenţii care să-i suplinească lipsa de inspiraţie, agramatismele repetate, provocate, recunosc, şi de comentariile acide pe care i le-am administrat, mai toate legate de lubricitatea absconsă a muzei care-i dictează catrenele. Aseară însă, consider că verva d-lui Cioacă a depăşit miştocăreala vioaie, replica usturătoare a unei epigrame, alunecînd într-un grobianism şi o scabrozitate greu de imaginat într-o nişă liternautică. Dar să recitim asaltul plecat de sub centură şi îndreptat nu împotriv a unor versuri oarecare ci a celui care le-a scris. Iată ce a binevoit să constate onorabilul epigramist vis-a-vis de textul "cum m-aş putea răcori!": SFAT Text postat de Dumitru Cioaca "cum m-aş putea răcori" (Titlul unui poem de Dragos Iovan) cand mai intri in calduri, si dai doar de-nchise usi pe la fele cu nuri, racoreste-te c-un dus. " S-a oprit Cioaca la acest catren neinspirat? Nici vorbă, deabia i s-a deschis libidoul catrenistic, el continuă cu "ALT SFAT" la fel de dezinhibat: "pe urmă sfîrcurile sensibilizate atinge-le pe rînd cu buzele umezite" (Versuri din poemul "moment gastronomic" de Dragos Iovan) dup-o masa pe masura, cand buzele-s umezite, asa ceva-ti poti permite, dupa ce te stergi la gura." Aş putea fi bănuit de ipocrizie, dacă n-aş recunoaşte că am încercat să-i administrez un duş rece, sugerîndu-i să acceseze un sait cu tematică erotică, mult mai potrivit pentru preocupările sale extraliterare. Reacţia a fost previzibilă şi pe măsură: " Domnule, eu integ dorinta poetului Dragos Iovan sa dea sfaturi din indelungata experienta de viata a domniei sale, dar cu sfatul asta a mers prea departe... "pe urmă sfîrcurile sensibilizate atinge-le pe rînd cu buzele umezite" (Versuri din poemul "moment gastronomic" de Dragos Iovan) pan' sa pui buzele tale, pe sfarcuri atat de sfinte, e musai ca mai-nainte sa te stergi, decent, de bale. " Incidentul a atras şi alţi doi exponenţi ai epigramei viciate, care şi-au dat şi ei măsura exprimării lor ecoliterare: " Domnule, eu inteleg dorinta poetului Dragos Iovan sa dea sfaturi din indelungata experienta de viata a domniei sale, dar cu sfatul asta a mers prea departe... "pe urmă sfîrcurile sensibilizate atinge-le pe rînd cu buzele umezite" (Versuri din poemul "moment gastronomic" de Dragos Iovan) pan' sa pui buzele tale, pe sfarcuri atat de sfinte, e musai ca mai-nainte sa te stergi, decent, de bale. Asta n-are pic de minte, Chiar daca e insistent : Ce sa faca-n locuri sfinte Cand nu are instrument ?! Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2012-03-29 20:20:02 nu stiu cat e de temut, madularul lui de-Orfeu, dar de-i mic, m-ofer pe-al meu, sa i-l dau cu imprumut. Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-03-29 20:34:14 pe urmă sfîrcurile sensibilizate atinge-le pe rînd cu buzele umezite" (Dragos Iovan) Daca stiau aia pe vremuri, cand eram la armata, ne-ar fi dat versurile astea in loc de bromura. Cred ca aveau mai bun efect. Postat de catre ... Epigramist la data de 2012-03-29 21:01:26 Nu exista zi lasata de bunul Dumnezeu in care Yago Croncanicarul sa nu alerge cu limba scoasa si laba intinsa dupa madularul meu... cand de-al meu se prinde iar, ce ma fac, ooo, zei din Pind! cand eu n-am de ce sa-l prind fiindca n-are madular?! Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-03-29 21:13:58 Bun, astfel de porcărele cu tentă sexuală şi adresabilitate personală s-au mai scris şi se vor mai scrie pe europeea. Ceea ce este paradoxal, vis-a-vis de conceptul atît de drag patronului, este că ele continuă să se lăfăie în pagină, cu acordul tacit al celui care ar trebui să vegheze tocmai la curăţenia exprimării aici, însă de ce să ne mire atitudinea unui ins care la rîndu-i se refula scriind poezioare licenţioase, pe ascuns, departe de rigorile ecoliterare. Din pricina unei astfel de atitudini cred că europeea a eşuat nu numai ca şi concept, dar şi ca spaţiu literar iar prezenţa cuiva care se respectă pe sine şi scrierile altora e inoportună aici. Cînd în plin Ramadan te-nchini pios la "Ekolojik Edebiyat", atunci nu poţi hali mavi lokum, pretinzînd că ţii post! Afiyet olsun, effendy kuzgun! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE