FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
CÂND ÎNGERII COBOARĂ
Text postat de Stelian Platon
Când îngerii coboară


Dorința mea apune, iarna zace-n pomi,
Cărările tot duc înspre eternitate,
S-a dus toamna asta –sub norii săi molcomi,
Plutesc pribege ciori cernind singurătate.


Ce tristă seară stă lipită-n geamul meu…
Sub udele-i aripi un înger se chircește,
Țurțuri mici de gheață se-aprind violaceu,
Sub prapuri de cristal pârâul putrezește.


Prin gerul meu cumplit pun sfinții-n ghilimele.
În bezna fulguită clopotul mai bate,
Iar în noaptea groasă cu sclipiri de stele,
O pasăre de taină strigă după moarte.


În clepsidră-i roșu nisipul cumpătat,
Lătratul răvășit e vis de grea ocară,
Veștile sunt moarte, iar timpu' a-ngenuncheat,
Sub val de reci iluzii îngerii coboară.

03 Decembrie 2010

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu va stiam paranormal, dar, daca i-ati vazut coborand cu ochii d-vs, sigur ca trebuie sa fie adevarat!
Si, cam ce culoare aveau? Si, tot asa de ologi ca
,,versurile" mai sus pomenite?
In rest, despre faptul ca iubiti ciorile, n-am nimic impotriva...
Ce ti-e si cu filozofii astia, dom'le:curat Kant,in ,, Critica ratiunii pure"-citit in dunga...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-03-28 19:41:34
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE