FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cea mai frumoasă atingere a darului
Text postat de Maria Henrich
a fost,
să descopăr gingășia privirii albastre,
mai presus de ființă,
devenind sclavă...
Nu am nevoie să gândesc,
buzele sunt ecoul spontan al rugii tale...

Iarăși singură,
contemplu muntele sfântului semn, Arunasalla...
Încă păstrează culoarea purpurie...
Acesta este fundalul limpede și luminos
al existenței sau ne-existenței,
punctul de reper,
imposibil să reziști farmecului său...
Orice aș face,
oriunde m-aș afla,
conturul blând rotunjit al crestei sale,
desenează căderea-n gol...

Albastru adânc,
strălucitor de stele fără număr,
se boltește...
Licuricii transformă grădina
într-un covor de lumină...
O ultimă privire,
o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară,
la ultima pâlpâire a felinarului...
Plouă încet...
Mă urc în carul cu boi,
și mă scufund în noaptea înmiresmată,
izgonită dintr-un măr!...

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  @ Maria, sorry, n-am mai citit de multă vreme o peltea ca asta. nu e vorba numai de conținutul de zahăr al produsului poetic, ci și cantitatea de clișee pe mm liniar de text. am citit de 2 ori, și tot nu pricep, de fapt, ce vrei să spui?

"Acesta este fundalul limpede și luminos
al existenței sau ne-existenței,
punctul de reper"

cum așa? punctul de reper al ne(non) existenței? zău?

p.s. dpdv sintactic, aici se află o virgulă în plus: "Cea mai frumoasă atingere a darului a fost, să descopăr gingășia privirii albastre". și milioanele de puncte de suspensie, cea mai enervantă găselniță pseudopoetică.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-03-25 10:09:04
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE