PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Agonie Text postat de Paul Otetaru Mă întâlnesc ... cu spiritul morţii Azi, nu mă simt în stare să-l înfrunt Adânc, în amintiri, eu mă scufund În umbra lor, ne-adăpostim cu toţii Din chipuri, mirodenii, amintiri Creez tabloul existenţei mele Îl zugrăvesc pe cer boltit, cu stele Îl întregesc cu dor, şi cu trăiri Aş vrea s-adun, să-nghesui într-o barcă Tot zbuciumul, tristeţea noastră toată Să o lansez pe-o mare-nvolburată Să-i spun cârmaciului să nu se mai întoarcă Crâmpeie de iubire şi speranţă Au răzbătut. Hazard aleatoriu În suflet ţi-ai zidit un crematoriu Şi arzi în el dorinţa mea de viaţă Vrăjit fiind, de gustul cărnii tale M-am îmbătat, sorbind ca pe un vin Pe buzele-ţi inerte ai pus venin Orb m-ai lăsat în a uitării vale În caruselul viselor deşarte M-avânt nebun, păşesc privind în zare Pe-alei pavate doar cu nepăsare Îmbrac veşmântul oferit de moarte Un ego-n deziluzii mi-am clădit Cu abandonul sunt contemporan Creez speranţe aruncate-n van Stând în genunchi, adun ce-am risipit În lirica iubirii-s agramat Afon în sinfonia desfătării Şi în... nobila artă a uitării Sunt un profan, un neiniţiat Şi relaţionând atât de mult cu mine Am început să mă cunosc, cred eu Nu vreau să fac să fie şi mai greu Am să-ţi explic cât am să pot de bine... Sfârşind prin a începe iar să cred Am să îţi spun cât de prozaic pot Că a-nceput să mă cam doară-n cot Şi nu mai vreau decât să te posed Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE