FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Plâns de pasare maiastră
Text postat de Vasile Hurmuzache
A fost cândva un drum care părea pustiu,
Trecea numai Tăcerea pe cai de vis sălbatic,
Dar intr-o zi, un Cântec a prins un bidiviu
Bătrân și l-a hrănit din tava cu jeratic.

In altă zi ciudată, un om,un oarecare
Ce-și locuia făptura ca pe-un ceva străin,
Tot rătăcind prin beznă păreri de felinare,
S-a-mpiedicat de sine,un oarecare spin.

Destul ca prizonierul să evadeze-n pripă,
Inveșmaântat de-a gata in intrebări amare.
Cu răni insângerate la fiece aripă
S-a avântat spre slavă și n-a putut să zboare.

Și-a căutat atunci un cal care să-l ducă
Departe de-nvelișul acela străveziu,
A-ncălecat pe-o umbră și s-a făcut nălucă
Călare pe un drum care părea pustiu.

Trecea numai Tăcerea pe cai de vis sălbatic,
Părea că-n ea s-a stins tot ce fusese viu,
Hrănea un cal bătrân, din tava cu jeratic,
Un Cântec ce n-am fost și-aș fi putut să fiu.

A obosit năluca călătorind pedestru
Și s-a făcut tâlhar de vis la drumul mare,
A-ncălecat Tăcerea și-a pus-o in buiestru
Și Drumul l-a ascuns in cântece amare.

Și-a colindat prin lume brăzdat de necuvinte,
Atâta cer in floare cutreiera hai-hui,
Il aștepta o cruce de aur inainte
Și nu știa că sunteți voi, toți, Golgota lui.

L-ați tot privit cum merge neobosit pe drum,
Doar curioși spre unde,ce face și ce zice,
Nu ați văzut că dorul de voi il face scrum,
Cu sufletul in palme și inima arșice

L-ați comparat cu lumea, și ii era străin,
Nici umbra n-ați putut să i-o cuprindeți toată,
Și ați rămas cu setea lângă paharul plin,
Ce tremura a Cântec pe fruntea sfărâmată.

V-a intâlnit aiurea și a descălecat,
Sfios și-a pus Iubirea pe frunte, ca o rană,
Smerit de-atâta drag, genunchiul l-a plecat,
V-a adunat in suflet icoană cu icoană.

V-a dăruit un nume ce vă era străin,
Habar n-aveți de templul ce vă imbrățișa,
I-ați țintuit destinul in cuie de rubin
Când aripa in umeri din nou se furișa.

I-ați cunoscut doar chipul, și nici acela bine,
I-ați locuit in Cântec ca intr-un cuib de rouă,
La fiece plecare, știați că iarăși vine
La crucile de aur, cu o lumină nouă.

Dar v-a durut lumina aceea posesivă,
V-ați furișat tiptil din Cântec in Tăcere
Și n-ați simțit că fuge chiar Drumul in derivă,
Iar făra rana lui, chiar călatorul piere.

Zadarnic căutați in amintiri uitate
Un fâlfâit de aripi,demult, sub caldarâm,
S-a stins ecoul,pașii, călcați cu demnitate,
Sunt păsări de lumină in celălalt tărâm.

Si fiecare zbor acolo e o rana
A unui Cantec vechi uitat fara motiv
Si nu e precum pare Tacerea suverana
Daca ai scris in inimi un dor definitiv

Venea mereu la voi precum la tarmuri marea
Cu sufletul calare pe cel mai bland asin
De vorbe si de soapte.Si asternea cararea
In urma lui Tacerea cu albe flori de crin

El cauta sa fie mai mult decat popas
Stia ca Dumnezeu v-a pus sa-i fiti altar
Se asternea pe sine-n tarana de sub pas
Ca sa va fie Drumul pe Vesnice dar

Stia ca voi calcati si n-ascultati ecoul
Acelui Cantec care e mostenirea voastra
Dar Cantecul acela ce nu l-a scris stiloul
L-a plans de dorul vostru o pasare maiastra

Si nu isi face nimeni din lacrima statuie
Si plansul fara lacrimi e drumul cel mai greu
El biruie Tacerea cand Calatorul suie
Golgota unde plansul se face curcubeu

L-ati pus adesea la masa cu paine si cu sare
-Un om mananca paine cand foamea-i vinovata-
Cand voi credeati ca frangeti o paine oarecare
El va sfintea Tacerea bucata cu bucata

Si vinul din pahare ramane numai vin,
Un vis frumos al viei.O sete si o gura
Nu afla niciodata ca sufletul e plin
De vii ce plang cu struguri de cuminecatura

…Si-atunci cand dupa cina te speli pe maini de toate
Si Calatorul pleaca satul de la ospat,
Flamand de voi,cu Dorul si drumurile-n spate,
Chiar Plansul intr-un Cantec e uneori dezmat

Sa te imbeti cu vorbe,cu umbre de Cuvinte
Sa urci pe cai de plus si sa te crezi calare
Cat alba e Lumina si Drumurile sfinte
Chiar Plansul daca plange e o nerusinare

De multa vreme Drumul e-atata de pustiu
Ca nu mai stie daca avea candva o tinta…
Incaruntesc in Cantec si este prea tarziu
Sa-si planga Drumul plansul si lacrima sa minta

Mai ratacesc o vreme,in negura ma plimb
Sa ma iertati cuvinte rostite in zadar
Ca-mi ruginesc in aripi piroanele de schimb
Si-si plange Plansul plansul,si-n Lacrima tresar...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cîteva greșeli:

Batran si l-a hranit din tava cu jaratic

Nu ati vazut ca dorul de voi il face scrum

Si ati ramas cu setea langa paharul plin

La fiece plecare stiati ca iarasi vine


Prozodic, mai trebuie cizelat.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-02-20 11:40:56
         
 
  *Si-si plange Plansul plansul si-n Lacrima tresar  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-02-19 23:31:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE