|
|
|
|
|
|
|
|
|
Raspuns in acrostih |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Cum impreuna mergem pe-acelasi drum subtire,
Un borangic tesut din Cantec si din roua
Si cum un curcubeu nu poate sa se mire
In haina lui frumoasa ca peste lume ploua
Ma bucur cand alaturi mai am vre-un calator
Plecand spre Nicaieri cu mine impreuna
Avem in umeri muguri de aripa,si zbor
Trec lin prin intuneric,ca razele de luna.
Incerc,regina noptii petalele cand suna
Eu sa ma fac parfum,si rana,si fior..
Pot scrie,sigur,multe, dar nu este destul
Eu pot scrie o carte dar nu ar fi nimic
Nu ca as fi un sceptic,ori,poate un fudul,
Tot ce nu pare mare,este atat de mic!...
Raman un anonim de sine prea satul,
Un fel de timbru sec pe-un oarecare plic
Desigur,cateodata,strainul cel din mine,
Oprindu-se prin lume din mersul lui ciudat
Mai pune piatra noua la ziduri in ruine,
Nimic nu cere lumii,ca totul i-a fost dat..
Un musafir sunt lumii,si-un musafir cand vine
Lasa in urma Cantec de unde a plecat...
Cumva oamenii mari au suflet de copii
Eu sunt copilul lumii,copilul tuturor
Rog toti parintii mei-pe toti ce mai sunt vii-
Cu flori de iasomie sa iasa in pridvor
Eu voi veni mereu-si poti si tu sa vii-
La ceasul ciocarliei cand se inalta-n zbor... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|