PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
O metodă Text postat de latunski criticul Iată o metodă de a-ţi promova propria scriitură, atunci cînd n-ai mulţi prieteni care să-ţi compună cronici elogioase şi nici nu cunoşti autori(aşa zişi) consacraţi, care să-ţi acorde girul unei prefeţe (contra unor mici atenţii, constînd dintr-un bidon de vin şi două trei kile de cîrnaţi picanţi). Nu sînt sigur că am inventat-o eu. Întrebînd în dreapta şi-n stînga, făcînd săpături în istoricul literaturii, tot n-am reuşit să aflu dacă mă încadrez în normele Convenţiei de la Geneva (privind drepturile de autor) şi nici dacă pot să-l invoc pe Vasile Copyroaită ©. Dacă nu puteţi dovedi că am plagiat (involuntar) conceptul, vă avertizez că am ISBN (978-973-88371-4-0/821.135.1.31). Personajele despre autor „Cei care au fost contemporani cu autorul, ba chiar au trăit mai mult decît el în epoca ce a urmat celei contemporane şi postmoderniste, au spus despre el că s-a identificat cu personajele lui. Greşeală (!), mare greşeală, în măsele de cal zăbală şi-n carburator cocleală! El a împrumutat doar ceva personajelor sale, cu dobîndă a împrumutat. Pentru a primi el mai tîrziu altceva, cu profit sau plusvaloare. Pentru că ceea ce este dat nu poate fi restituit; iar a restitui este ca şi cum ai retroceda. Nu-l judecaţi, că nu este vinovat! El crede că mînuieşte cuvintele, cînd de fapt Cuvîntul iniţiatic îl struneşte pe el şi îi dă foaia de parcurs. Lui i s-a spus precum lui Moise: „Ţi-am dat tăbliţele cu personagii iar tu le-ai sfărîmat. Acum vii la mine să ţi le dau din nou?” Ori: „Ţi-am dat chivotul, sfeşnicul cu multe braţe, iar tu le-ai redus la dimensiunile unui leagăn şi unui bec de şaizeci de waţi”. Iar acum, el pretinde, cu resemnare ori cu orgoliu, cine ştie? Poate doar Doamna Neaga, sora Doamnei Badea, să înţeleagă ceva. Zice el: „Indiferent de situaţia actuală, oricum va rămîne ceva. Scrii, citeşti, vorbeşti, urăşti, pîrăşti, faci semne ca la-nceput, mormăieşti, oricum va rămîne Cuvîntul!.” Iată cum răstălmăceşte el aceste vorbe, disipîndu-le în figuri de stil, de la metaforă la oximoron .Iar rezultatele sunt concludente: doi centimetri de carte şi-un dram de senilitate. Trist!” Muci – fost conducător de atelaje profesionale, actualmente editor junior la mensualul „Urmele mîinilor pe corpuri delicte”. (Consideraţii Critice, editura Trei Marafeţi, mileniul trei) „El (autorul) este ca o statuie antică. Mulţi fotografi şi cameramani (mai mult sau mai puţin profesionişti) au vrut să îl surprindă în intimitate. Însă mereu îl surprindeau, fie fără braţe de Veneră, fără picioare de Colos ori fără alt mădular care face obiectul fanteziei noastre feminine. Lui (autorului) îi lipseşte acel şarm, care ne face pe noi femeile să visăm la natură şi la creaţiile ei divine. Dar, meritul lui este că dezvoltă o operă desăvîrşită, în care totul a mai fost spus şi de către alţi autori. Femeia perfectă şi integră din mine, care nu dă nimic din ceea ce are şi mai ales pe gratis stupizeniei banale a bărbaţilor, „îl citeşte” din start, deci de ce să-l mai citească în volum? Pentru că eu am ceea ce se numeşte forma lucullenta, cunoscută în zilele noastre drept sex-apeall, sau, mai pe româneşte şi moldoveneşte - pe vino-ncoace. Aşa că, autorul meu preferat ar trebui să fie pasiv, manierat şi tandru, în concluzie: să semene cu iubita mea, Matilda Moceanu”. Sanda a lui George (alias George Sand), poetă, autoarea memorabilului volum de versuri „Bocetul soldatului de la diribau” - intervenţie verbală salvată pe suport magnetic. „Cel care a scris despre mine, adică autorul, seamănă puţin la minte cu cei pe care i-am studiat în cadrul lecturilor obligatorii şi particulare. La fizic nu seamănă cu îndrumătorul meu de lucrare de licenţă, de la Universitatea din Făurei, care este un moşulică simpatic dar cam băşinos. Are şi ceva trăsături care amintesc de sponsorul şi amantul meu, Andrei Samaliot, fiind ei cam de aceiaşi vîrstă. Dar autorul n-are bani şi nu poate să-mi ofere un Passat, un laptop şi un apartament. Aşa că prefer să stau de vorbă cu el înainte şi după ce trebuie să mă culc cu Andrei.” (Răsturnica din Cochirleanca, fostă chiriaşă a Urfeliei, fostă studentă la Facultatea Particulară din Făurei, secţia Învăţămînt la Distanţă). „Mulţi din cei ca mine au dat vamă penei de gîscă şi au buchisit izvoade despre cele ce există ori nu sînt de actualitate, în dorinţa lor de a lăsa ceva moştenire nepoţilor, neavînd ei moşii retrocedate, ci doar bordeie orheiano-tunguse, precum beatificatul Biberius al Văcăriţei. Pentru a se documenta, ei au citit nu numai din autorii locali, ba chiar şi pe cei din afara ariei curriculare dintre Călmăţui şi Putna. Spre deosebire de alţii, acest autor încearcă anevoie a spune cîte ceva despre mine, la modul expeditiv. El nu-mi va putea cuprinde nici monografiile, nici studiile critice, nici nu va putea surprinde subtilităţile lor. Pe el nu-l „duce cîrma” să afle esenţa talentului meu referitor la exegeza operei lui Mişa al Călmăţuiului. Nu spune nici că am cîştigat, în final, procesul cu profesorul Marin. Dar, pînă la urmă, eu gîndesc că va insera în cărţulia lui doar pe cele care sînt acceptate de către completele de judecată, de critica literară şi de deciziile Inspectoratului Şcolar Judeţean. Şi nu se va sminti a spune ceea ce susţine profesorul Marin, care este prieten cu Leibovici din cartierul State, fiind ei de curînd fondatorii şi liderii O.N.G-ului ‚Unghii Sănătoase’ (vezi www.onicomicoza.ro.)”. Cicerones Popesco (şi nu Popescu !) - dascăl de limbă autohtonă la Bîlhacu, scriitor, eseist, membru al celor Şapte Cenacluri Literare din Cetate, lector la Facultatea Particulară din Zona Industrială. „Proces-verbal nr. 321 din 12-03-200x* M-am deplasat la domnul autor în baza reclamaţiei depuse prin telefonul mobil de către unul dintre vecini, care a dorit să rămînă anonim. Am sunat la uşă şi ne-a deschis chiar autorul. Zic „ne-a deschis”, pentru că de fapt eram doi, adică eu şi subordonatul meu, Gheorghe Agiu, aşa cum reiese şi din fişa de patrulare. Domnule Comandant Interimar, vă raportez că domnul autor era „beat mangă” şi vorbea despre fapte şi fenomene pe care nu le-am înţeles, dar le-am notat aşa cum le-am auzit, ba chiar l-am somat să le repete. Vorbea despre tot felul de procedee literare (le-am notat mot-a-mot în procesul verbal). Deci, în ordine: a început cu folclorul, ştiţi, ăla pe care îl cunoaştem şi noi gradaţii, apoi a continuat cu grotescul şi intriga, cu naraţiunea şi prologul. A zis că de la sublim la tragic nu-i decît un pas şi că nu este nici o legătură între verosimil şi valoare artistică. A mai spus ceva şi despre alegorie, aliteraţie, comparaţie, epitete, hiperbole, inversiuni (ăştia ca el sînt pidosnici, dom şef?). În timp ce eu îmi pregăteam carneţelul cu procese-verbale m-a întrebat dacă ştiu ce-i ăla oximoron. Ce-o fi ăla dom’ comandant, că acest cuvînt chiar m-a enervat? Apoi a vorbit nerespectuos despre noi, cei din cadrul Ministerului şi a spus că sîntem organe de represiune şi opresiune. Zicea că noi sîntem personajele lui şi că ne mulţumeşte pentru că existăm şi că-l inspirăm. Ne-a invitat în bucătărie, dar aici n–am ce-i reproşa, pentru că şi la mine acasă pe toţi cei neinvitaţi tot în bucătărie îi reţin. Dar individul este ciudat, domnule Comisar-şef, adică Şefule, să trăiţi! Mi-am scos chipiul, simţeam o mîncărime în freză, fără a avea mătreaţă ori alopecie seboreică, precum domnul autor. Eram doar nervos pentru că reclamatul nu era cooperant. Aproape că mă gîndeam să-l invit la sediu, dar subordonatul meu, Gheorghe Agiu, care nu este decît agent simplu, mi-a şoptit că nu am nici o bază legală. M-am mai scărpinat o dată în freză, mi-am pus regulamentar chipiul şi, o să-i am eu în vedere, atît pe reclamat cît şi pe Gheorghe Agiu.” (Ioanichie Beşliu, fost sergent major, actualmente agent principal) * - proces-verbal corectat dpdv gramatical de Sile Năşicu, de la Criminalistică. „Dacă autorul meu mi-a cerut părerea, vă asigur că pot să i-o dau, fiind eu în pauza de masă de la miezul nopţii, cînd TIR-urile sînt oprite la punctul vamal de la Pod Mărăcineni. Autorul nu s-a dat încă la mine, deşi uneori mai trece pe Variantă cu una brunetă şi tunsă scurt, ori cu una roşcată şi coafată „permanent”. Cel mai ades trece singur şi în interes personal, dar pentru că m-a creat aşa cum sînt (şi sînt mîndră de mine şi de el), tot „o să i-o trag”. Odată chiar am făcut excepţie de la regulă şi am încercat „să-l agăţ”. M-am pus colanţii siclam, bustiera cu lycra şi bluziţa cu ştrasuri. Chiar a redus viteza, dar, a fost probabil intimidat de cele două TIR-uri care au oprit în parcare. Nu mă las, i-am avut eu şi pe alţii mai barosani, de la Curtea de Conturi, Administraţia Financiară, de la Prefectură, ba chiar şi de la Urbis-Serv. Toţi au fost clienţii mei! Pe el o să-l servesc precum cafeaua cu coniac, cum este de bon-ton în Cartierul Latin.” (Anişoara Pătîrlagă, zisă Pamela). „Răsfoiesc paginile acestei cărţi, precum Mircea Eliade se uita prin rafturile supermarketului, căutînd produse „maytrei în unul” şi mă întreb: Oare creatorul meu, care nu-mi este tată natural, nici tată conform buletin, nici măcar tatăl meu adoptiv (deşi îi place şi lui berea, atît filtrată cît şi nefiltrată), ce-a vrut de la mine, un biet orfan neîmplinit încă sentimental şi profesional? Eu nu ştiu, dar l-am întrebat pe maistrul meu de dulgherie (Haisus), care pe toate le cunoaşte şi-n pilde vorbeşte. Nici el n-a ştiut ce să-mi mai spună, stătea cu tesla-n mînă şi-şi bătea (din neatenţie) cuie-n palme şi-n tălpi, cînd i-am pus această întrebare. Ba chiar a înghiţit şi două cuie, de emoţie. A zis că vremea lui a trecut, altele sînt opţiunile actuale şi că o să iasă în curînd la pensie, aşa că îmi lasă mie lădiţa cu scule, tesla, ciocanul, fierăstrăul pendular şi ABRIC-ul fix. Eu ce să spun despre autor? Dacă maistrul meu de atelier este pentru mine ca un al doilea tată (vtorîi ateţ*), dacă Epaminonda a fost tatăl meu natural, dacă Subalternul este soţul mamei mele şi mai am şi un tată adoptiv, dat de Protecţia Copilului, cum aş putea eu să-l identific pe autor? Credeţi că în DEX pot găsi o explicaţie? O să caut, deşi se află tot pe noptiera din camera surorii mele de lapte; şi dacă intru, la început e e de acord, apoi zice că sînt incestuos” (Ambrazură cel Tuns Zero - cugetare din perioada meditaţiilor, pe cînd încă nu pricepea ce şi cum în chestia cu viaţa). „Vreţi să vă spun ceva despre autor? Păi, mînca-ţi-aş, dacă acesta are vre-o brumă de talent, să-mi rup eu buletinu-n paişpe! N-o să-l ajungă pe Păunescu, nici măcar pe mine, îl ştiu eu de la Cenaclu, am fost colegi, să-mi bat copiii! Nişte poveşti acolo, să fie. Ascultaţi la mandea naraţiune: Cînd naşul meu, Marin Mămăligă, nu era încă Marin Porridge şi nici senator, iar naşa nu era încă Mary Popcorn şi naşul o striga: Mărie!; şi nici eu nu eram „lidăr de comunitate minoriteră”, iar Piranda mea stătea la cratiţă şi avea grijă de puradei; ne-am dus noi în vizită la naşi de sărbători, aşa cum e tradiţia la „majoriteri”, dar pentru că eu n-aveam nici curcan şi nici vin, m-am gîndit să-i duc o oală cu lapte de iapă. Pe naşu-l chinuia de-o vreme o tuse seacă, ori este ştiut în mahala că laptele de iapă face bine la tusea măgărească. Atunci i-am zis Pirandei: „Eu o să intru cu oala de lapte acoperită şi o să zic: - să trăiască naşul!, tu să zici - şi năşica!- iar ăia micii - şi năşicu ăla micu!”. Dar, cînd am intrat pe holul cel mic, iată că umbrelele naşilor erau puse la uscat, pentru că ei tocmai veniseră din staule şi ploua atît de tare că nu ne lătrară nici cîinii. Atunci eu m-am împiedicat de umbrela naşului, am vărsat oala cu lapte peste umbrela naşei şi am zis: - fir-ar al dracului!, iar Piranda a zis - şi năşica!, iar ăia micii în cor - şi năşicu ăl micu!” (Porojean, liderul comunităţii rromales din cartierul tangent Statelor) * - al doilea tată (rusă) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE