FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Miruna Ana
“O tânãrã pisicã din satul Culcuci a fost datã dispãrutã din propria lucuinþã dupã ce a fãtat patru pui. Trei fete ºi un bãiat. Aparent culcuºul nu pãrea forþat. Mâncarea, la locul ei. Vecinii povestesc cã în aceea locuinþã se petreceau fenomene ciudate. Tânãra pisicã obiºnuia sã meargã desculþã noaptea prin podul casei ºi sã se priveascã insistent în oglindã, la o anumitã orã...”
- Drace! Astfel de poveºti n-am mai auzit din copilãrie!
Dintr-un singur gest a îndesat þigara în scrumierã apoi ºi-a luat geaca neagrã, de fâº, din cuier, trântint uºa cu putere în urmã.
Pagina de ziar, aruncatã în grabã pe mãsuþã, chiar lângã scrumiera ce fumega defectuos, se desprindea uºor din strâmtoare. La un moment dat, o flacãrã a þâºnit cu putere atingând lateral draperia.

...

La redacþie agitaþia era neobiºnuit de mare pentru o orã atât de matinalã. ªi-a lãsat rucsacul de piele sã cadã pe birou, timp în care se preocupa de formarea unui numãr de telefon.
- Sper cã este urgent! ºopti o voce somnoroasã la celalalt capãt al firului.
- Da, rãspunse cam sec ºi un pic nesigur.
- E abia ºapte fãrã zece.
- ªtiu. Ai citit?
- Ce sã citesc?
- Nimic!
Închisese brusc convorbirea aruncând receptorul în furcã cu putere. Zgomotul acesta o speria de fiecare datã pe colega sa, Atlanda. ªi el ºtia lucrul acesta. Totuºi nu se putea abþine.
Se amuza. Gãsea acþiunile sale extrem de interesante atunci când era vorba sã o enerveze pe Atlanda.
Se cunoºteau de-o viaþã. Mai precis de când aveau vreo patru sau cinci ani. Niciodatã nu ºi-a pus problema vreunei relaþii. ªi asta nu pentru cã era urâtã. Din contrã. A surprins-o de nenumãrate ori ca fiind extrem de atrãgãtoare. Ocazii au fost destule. Doar cã soarta a fãcut ca cei doi sã fie tot timpul unul în preajma celuilalt: la servici, acasã dupã program când purtau la telefon discuþii interminabile cu privire la noile proiecte ale companiei, etcetera, numai despre ei doi nu, nu vorbeau.
Despre viaþã avea niºte idei cam fixe ºi bine ancorate în lumea fizicã, palpabilã, pe care el o numea “singura realitate”.
- Astãzi iau prânzul cu Matei. Am invitat câþiva prieteni comuni. Este ziua lui. Pe de altã parte, o ocazie bunã sã-l cunoºti ºi tu pe noul meu logodnic. Vino! Doar sã nu mã dai de gol, îi mãrturisi Atlanda pe un ton destul de teatral.
Nu rãspunsese. Pãrea cã tãcerea pune cumva stãpânire pe sufletul sãu.
- Fã-mi legãtura imediat cu reporterul de ºtiri locale! i-a ordonat acesta. Pãrea proaspãt ieºit din transã, însã în continuare surd la spusele ei de mai devreme.
Cu asta nu era obiºnuitã. Indiferenþa lui a luat-o prin surpindere. A rãmas pentru o clipã cu ochii aþintiþi la el neºtiind ce urma sã facã. Probabil cã s-a întâmplat ceva grav, gândea.
- Hai! Lasã teatrul ãsta ieftin pentru logodnicul tãu! Avem de lucru. S-a produs o încurcãturã.
Fãrã sã mai aºtepte alte explicaþii, cãci ºtia cã l-ar fi scos ºi mai tare din sãrite, s-a conformat ordinelor lui.

(va urma)
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sper ca va urma. Sunt intr-o ceata... Inceput interesant, promitator, stirea cu pisica iubitoare de oglinzi deja m-a aruncat departe in fantezii nocturne, cu vrajitoare si pitici glumeti. De asemenea sunt curios ce se intampla cu Atlanda. Pare ca vrea sa-l faca gelos pe sef. Deja se formeaza conexiuni in mintea mea. Poate ca Atlanda era pisica, intr-o viata paralela... Dar sa fete patru pui! Deodata?

Mai bine astept continuarea.

Ai un stil un pic (doar un pic) mai greu de inteles, dar asa incep intotdeauna romanele.
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-05 08:58:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE