FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De bello Europeeico ( II )
Text postat de Dragoș Iovan
[ 2] Ea res est Epigramistes per indicium enuntiata. Moribus suis dux pudibondiarum ex vinculis causam dicere coegerunt; damnatum poenam sequi oportebat, ut igni cremaretur. Die constituta causae dictionis Balbatorix ad iudicium omnem suam familiam, ad hominum milia decem, undique coegit, et omnes clientes obaeratosque suos, quorum magnum numerum habebat, eodem conduxit; per eos ne causam diceret se eripuit.
*
Consulul ridică privirea de pe hartă, se îndreptă spre înțeleptul Livius, îi strînse dreapta cu fermitate și se lamentă cu o voce ușor gutunărită:
-Vezi, carissime amicus, cîtă inamiciție mă înconjoară...de abia preluai legiunile proconsulare și dușmanii îmi pun bețe în spițele cvadrigii! Eheu, vae laborum, labradorum, mores și-alte nații...
Acus cel Bătrîn își trase sarica mițoasă pe spinare, în cort în ciuda vaselor cu jăratic de mangal era un curent neprietenos, cu răbufniri dinspre Hiperboreea.
-Da, observ, honoratus, ești stresat, pot să-ți recomand o tisană de camommila erecta sau un decoct de măru’ lupului, foarte bun la anxietate...dar cel mai bun lucru ar fi să iau lanseta și să...
Radix Mentula tresări și lăsă stiletul cu care se juca între degete:
-Nu, nu fără lanțetă, știi că nu suport sîngele!
Livius S. Acus zîmbi cu sapiență:
-Non scalpelum sed lanseta...mi-am cumpărat un shakespeare nou și te duc într-un loc liniștit unde sar păstrăvii britanici singuri în cîrlig!
Celălalt oftă melancolic, apoi o cută voluntară îi brăzdă fruntea:
-Din păcate treburile obșești nu-mi dau răgaz...spune-mi prietene, cum să ies din impas, situația prezintă o curbură îngrijorătoare...
Vraciul își privi talismanul atîrnat la gît, un obsidian negru încrustat cu imaginea-n argint a unui cărăbuș de mai:
-Te-aș putea consilia frust și direct :dura lex sed impex...adică vezi, tu, dragă Stephanus, muzele îs tare nepieptănate, așa că ia o țesală aspră și apucă-te de treabă...taie fără milă agramatismele, alungă cîrcotașii fără argumente, smotocește oleacă duduile care oftează în stihuiri bîlbîite...
Mentula oftă din nou, de data aceasta cu un soi de deznădejde:
-Concret, spune-mi cu cine să mă aliez, legiunile-s fleșcăite, hoardele de postatori, postaces barbaros zdrăngăne din lire la fruntariile imperiului...să o răpesc niște sabine și să înființez o cohortă de amazoane cum silicones unilaterale?
-Nu, nu te-aș sfătui, Sabina stă în castrul ei la Napoca, e inexpugnabilă și inaccesibilă !
-Atunci? Nu mai îmi rămîne decît să-mi asigur bunăvoința venerabililor: Valens Inaures, Demetrios Caudex Ciota și a altor senatori...SPQR, stultus pornographer que rapax?
Înțeleptul Acus făcu un gest sibilinic, deschizîndu-și palmele împreunate spre acoperișul de pănură bleu:
-Scrie, scrie în vînt, vorbele au mai mult impact decît alianțele contra naturii...
Mentula se lumină, ciocniră apoi o cupă de feciorelnică licoare de Tîrnave, vinum inteligens pentru avizați, iar după ce adeptul lui Hipocrates ieși din cort, apucă un pergament și mînat de inspirație începu să scrie:
„ Ita mulier, hic’ quam erit, specie pluviarum, ego sum ostium clusam, absorbeat me clavis radere cultro vestimentra vestra , vetus cunnus..”
Pentru un ochi neavizat, aceste stihuriri de-a-ndoaselea „astfel femeia este, aici cum va fi, de specii de ploaie, eu sunt ușa a fost închisă în sus, mă înghită, tasta vestiment raclează cuțitul tău, curvă vechi..." ar putea să pară o aiureală fără nici o noimă, dar de fapt era un mesaj codificat. După ce presără pe foaie nisip dintr-o elegantă nisiparniță de bronz încrustată cu o scenă mitologică, Afrodita Pandemia încălecîndu-l nesătulă pe Adonis, i-o întinse unui sutaș roșcovan cu mutră de pehlivan și-i porunci:
-Florianus, ia misiva asta și du-te fuguța cu ea în Urbea Eternă, da’ vezi să i-o dai lui Pontifex Maximus în persoană!
În graba sa, uită însă să pecetluiască misiva, iar olăcarul, după ce ieși din cortul consular, o desfăcu pe furiș și, buchisind anevoie literele ronde,se scărpină sub chivără și-și spuse:
-Moamăă, da' bine o aduse din condei, generalul...mai rar așa ticluială prozodică, să nu-mi spuneți mie vexus invincibilus dacă bucata asta nu e perfectă...da' ce zîc io perfectă, e asteroidică d'a dreptu'!


[3] Post eius mortem nihilo minus Poeatae et Canticuli id quod constituerant facere conantur, ut e finibus suis exeant. Ubi iam se ad eam rem paratos esse arbitrati sunt, oppida sua omnia, numero ad duodecim, vicos ad quadringentos, reliqua privata aedificia incendunt; frumentum omne, praeter quod secum portaturi erant, comburunt, ut domum reditionis spe sublata paratiores ad omnia pericula subeunda essent; trium mensum molita cibaria sibi quemque domo efferre iubent. Persuadent Balbax et Ciotax et Vasiliscus finitimis, uti eodem usi consilio oppidis suis vicisque exustis una cum iis proficiscantur.

*
Ad V Kal. November, MMXI

În penumbra megaronului din marele templu dedicat zeieștii Ignominia, așezat într-un jilț din lemn aurit, pontifex maximus, onorabilul și preadecentul Ioannes Chrystostomos Corbulo, adîncit în gînduri sumbre, cugeta:
“ Neonorat, bre, atîtea atacuri asupra iubitei mele patrii, Caerulea, slăvită fie insistența ta pură în numele Ignominiei Ecolithera în veci…la fruntariile răsăritene, a năvălit cu aplomb și subtilă ironie sarmaticul Latunsius , immitem criticus, cu cetele sale de vocabule, în sud din Balcani, intransigentul și veșnicul nemulțumit Kostas, iar acum cerasum in placentum, zurbagiul Iovanes care amenință să destabilizeze întreaga atmosferㅔ
Din peristil se strecură o siluetă deșirată și-n fața lui Corbulo se înfățișă un tînăr coșuros, înveșmîntat într-o hlamidă nu prea imaculată, pătată de licori bahice și rămășițele unei continui și nesățioase orgii:
-Ave magistre, care-I problema? Au dat faliment cramele de pe Parnas…are Venera vreo bubă pe nas?
Pontiful își înălță fruntea, îl privi cu duioșie paternală și îi răspunse:
-Nici una nici alta, iubite discipol…dar bine că ai venit, am o misiune delicată pentru tine: să pleci neîntîrziat pe malurile flumenului Dâmbovisia, te învîrți pe acolo cu eficiență și discreție, ațîți un pic spiritele, arunci două-trei replici otrăvite și bagi zînzanie între ei…
Exintium Vitrum căci el era Hermesul pontifului Corbulo, rînji:
-Atît? Floare la ureche… dar cu ce scop, magistre, că doară nu e niciun secret, fraierii ăștia se joacă mereu de-a războiul cu paloșe din lemn!
-Eiii, parcă nu știi, dragă Exintium, divide et temperat! Europeea e musai să rămînă pură, neatîrnată și eficientă în fața ignobililor și imunzilor ei adversari!


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Locutusque muris...puteat, refugit, horrendum rodent!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2011-12-03 16:12:40
         
 
  exercițiu la paralele:

1.Mihail Buricea De ziua ta, iubita noastră țară 0/17/0
2.Dragoș Iovan file din jurnalul lui Hadrilică (4) 0/18/0

cool! :))))))
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2011-12-03 16:04:36
         
 
  Jawohl,ich verstehe, facem klein zenturion iubit eine schone dame...kaput, kapot... cu inventar cu tot!  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2011-12-03 15:31:26
         
 
  Scheint die Sonne noch so schon , einmal muss, sie untergehn! Das Tablou statische ist, numai in Kort si Templum intamplat, mult vorbit, putin Aktionnen desfasurat.Altfel,gut,gut! Kontinuare ist?  
Postat de catre Camila Petrescu la data de 2011-12-03 14:03:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23933
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE