FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
am citit: COMPUNERI, clasele III-IX
Text postat de nicolae tudor

(http://www.scribd.com/doc/2451541/Viataca-o-zi-de-Floriicompuneri-si-poezii)

M-AM ÎNTÂLNIT CU PRIMĂVARA
de Hedes Giulia Carolina, CLASA a III-a ȘCOALA GENERALĂ NR. 1 BISTRIȚA

Încă dormeam. Visam. Visam cum mă tăvăleam altă dată prin iarba verde și crudă. Acum, din păcate, iernii i s-a stricat caleașca argintie din gheață și s-a decis să mai stea pe la noi câteva săptămâni. Vai, dar ce dor mi-e de draga Primăvară. Mama a intrat în cameră și mi-a întrerupt visul tocmai când eu o imploram pe baba Iarna sa-și facă bagajele. Am sărit la geam. Spre marea mea uimire am observat că zăpada albă se topise, iar noii puișori de iarba au încolțit și erau de un verde smarald. Dezmierdați de căldura soarelui, mugurii copacilor se pregătesc să plesnească. În curând, cele dintâi frunzulițe se vor deschide spre lumina cerului ca niște ochișori verzi, iar pomii din livadă ne vor dărui „falsa zăpadă”: petalele floricelelor albe imaculate. Mi-am dat seama că a venit Primăvara. M-am îmbrăcat și am ieșit repede în grădină. Soarele îmi mângâia obrajii cu razele lui călduțe. Fericită căutam Primăvara în fiecare colțișor al grădinii. „Trebuie să se fi ascuns în grădinița cu flori din fața casei!” mi-am zis în gândul meu și am pornit repede într-acolo. Ghiocelul firav mă saluta și îmi făcea cu mânuța lui albă. Viorelele și toporașii își puseseră hăinuțele de sărbătoare. Lalelele și zambilele așteptau să-și deschidă petalele sub ploaia razelor de soare. Un vânticel călduț aducea miresme de flori. Așteptam să-mi apară în fața ochilor Primăvara ca o fată sprințară, dar pesemne avea treabă și în altă parte. M-am jucat toată ziua printre florile multicolore. Când am intrat în casă eram epuizată după atâta alergătură, dar fericită că, în sfârșit m-am întâlnit cu Primăvara, prietena copiilor. M-am trântit pe patul călduros, cu așternutul moale. „Cum o sa mă mai urc eu mâine pe o floare uriașă și o să zbor, cum o să vorbesc cu buburuzele și cu albinuțele și … cred că deja visez. Noapte bună!

"VIATA CA O ZI DE FLORII"
de Ciubotariu Ivan, clasa a IV-a

Duminica Floriilor sau Floriile se sărbătorește în ultima duminică dinaintea Paștelui. Ea serbează sfârșitul postului dar și reînvierea naturii. De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinți crenguțe de salcie pe care le pun la geamuri, la uși sau la porți. În unele parti ale tării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credința spune ca acest ritual îi apara de boli și îi face mai robuști. De asemenea, apără casa de rele și o protejează de evenimente neplăcute. În Duminica Floriilor, gospodinele merg la biserică și curăță mormintele strămoșilor, agățând de cruci rămurele de salcie.
Tot de Florii, se agață într-un pom înflorit șnurul de mărțișor, și alături de șnurul de mărțișor se agață haine și zestrea fetelor de măritat. Fiind o sărbătoare care marchează reînvierea naturii, sensul ei este atribuit și elementelor din viața cotidiană. În unele zone, fetele pun in noaptea de Florii busuioc sub perna, spre a deveni mai frumoase și mai sănătoase, mai dorite de către flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an. În Muntenia, oamenii nu se spală pe cap deoarece există crezul că dacă faci asta în Duminica Floriilor, în care toți pomii înfloresc, vei albi precum coroanele albe ale copacilor.
Din punct de vedere religios, Floriile marchează Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului. În această zi este dezlegarea la pește.
O alta credință specifică Duminicii Floriilor, spune ca așa cum este vremea în ziua de Florii, asa va fi și in ziua de Paște.
Floriile poartă numele unei sarbatori păgâne de primavara, Floralia, adică sărbatoarea Florei, zeița reînvierii naturii personificată prin ramuri înverzite simbolizând renașterea naturii. Această sărbatoare este asociată mai ales cu momentul în care Mântuitorul a intrat ultima oară în această duminică în Ierusalim, iar poporul l-a întâmpinat cu ramuri de curmal, precum si cu alte flori.
Se mai numește Duminica Stălpărilor sau Nunta Urzicilor, căci exista credința că urzicile înfloresc acum, nemaifiind bune de mâncat.
O traditie veche spune că Floriile se vor repeta în prima zi de Paști. Cei care țin post în Duminica Floriilor au dezlegare la pește, adică pot mânca pește și pot bea un pahar de vin. În plus, în ziua de Florii sunt aranjate și ornate cu ramuri de salcâm mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor plecați din această viață.
Despre cei care se împărtășesc de Florii se spune că orice dorință își pun în momentul când se apropie de preot, se va împlini. În mod evident, Floriile reprezintă o sarbatoare speciala. Fiecare persoană cu nume de floare devine un simbol al prospețimii naturii, un element al renașterii, al primăverii, al speranței.

"FRUMUSETEA VISARII"
de Diaconița Niculai Vasile, clasa a V-a B

Iarna este pe sfârșite. E încă puțin frig, dar razele soarelui își fac loc printre norii de cenușă și destul de timide încearcă să topească petele mari de zăpadă, care au mai
rămas. Codrii sunt încă lipsiți de frunze și de cântecul păsărilor.În aer plutește o boare caldă, cu miros de pământ umed. Minunatul anotimp, primăvara, a trezit la viață întreaga natură și parcă a adus o nouă bucurie în sufletele noastre. Din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita au început să zboare în adierea vântului, mii și mii de fluturi albi. Pomii încep să înmugurească. Păsările călătoare se întorc din sudul însorit la vechile cuiburi, unde-și vor cloci din nou ouăle și vor scoate puii. Ghioceii își scot și ei capul scăldându-și frumusețea în lumina soarelui. O adiere ușoară de vânt a mișcat clopoțelul de argint, și acele câteva picături de apă de cristal ce erau pe el, alunecând ușor, ajung în pământul de catifea. Totul este atât de frumos, atât de minunat încât nu te mai saturi să admiri minunatul peisaj al primelor zile de primăvară. Ca o fantasmă a înălțimilor albastre, o cărare palidă de lumină pictată de o mână nevăzută și neștiută a depărtărilor își face simțită prezența.
Ierburile se desprind și ele din dunga gheții și șipotesc ca niște fluturi de argint, din care cântă ciobănașii. Toate aceste sunete și imagini de neuitat ce revin an de an ne reamintesc cât de frumoasă și fermecătoare este primăvara.

"O ZI DE NEUITAT"
de Maftean Mirela –cl a VI-a, Marginea

Era răsăritul,un mistic interludiu,când lumina și întunericul stau într-un albastru infinit.Măgărușii sunt cei dintâi care se minunează de frumusețea firii și fără părere de rău își rup întotdeauna somnul numai să vadă răsăritul soarelui, prima dungă de lumină a zorilor. Apare întâi ca o dâră de zăpadă, apoi ca un izvor care țâșnește înspre văzduh. Această minunată zi nu e o zi oarecare, e Ziua Floriilor: parfumată de mirosul florilor cu potirul plin de colbul aurului strălucitor. Mirosul minunat al florilor ajunge până în suflet, purificându-l. Atmosfera acestei zile te face să plutești direct către al nouălea cer.Timpul zboară ca niște stoluri de grauri spre porțile cerului. Razele soarelui de după amiază răsfață ghioceii abia înmuguriți. Glasurile pământenilor sunt ca niște dumbrăvi înflorite în adâncuri și ciripitul vesel al ciocârliei umple văzduhul. Spre apus, peste câmpiile cu flori deschise și liliachii se așterne un văl de aur .Apoi, florile se închid morocănoase, stolurile de grauri zboară spre cuiburi și soarele se duce la culcare. Lumea pare adormită într-un somn liniștitor de primăvară.

"PACEA"
de Mansour Eimily Ana Maria Clasa a 7-a , Sc. Gen. ,,Dominic Stanca''- Orastie

Intr-un loc ascuns si tainic, fiecare dintre noi isi are ascunse dorintele...locul e sufletul care este precum o carte de basme cu zane si, eroii care invinsi pe frontul de jale sangereaza intr-a lor durere, iar in plina pace sarbatoresc, ciocnind dulci cupe de vin.
Pacea... un cuvant magic pe care toata lumea il doreste... cand e pace e iubire intre oameni, cand e pace albastrul cer primeste in bratele sale ciocarliile zglobii, iar florile isi imprastiu mireasma fermecand micile insecte.
Manzul asinei, care a fost calarit de Iisus Hristos reprezinta pura inocenta, gingasie si frumusete. Ramurele proaspat verzi ale salciilor sunt tinute in mana ca semn de pace, in loc de steaguri de matasuri fine si albe, pentru a-l intampina pe Hristos la intrarea in Ierusalim, oras care gemea de populatia doritoare de mantuire. Iisus nu si-a facut intrarea in Ierusalim precum un rege razboinic si mandru de victoria sa, ci si-a facut-o cu multa modestie, fiind un rege moral al pacii.,,Salcia'' inseamna ,,pace'' si ,,bunavointa'' caci acest copac al pacii a ajutat la regasirea dintre un fiu si-o mama, dintre Fecioara Maria si Iisus Hristos, deci e un copac sfant binecuvantat de Dumnezeu. Copacul cu ramurile inclinate, la pamant reprezinta umilinta si ascultarea in fata puterii dumnezeiesti. Pentru aceasta toate plantele au o zi de sarbatoare ,,De Florii"sau ,,Sarbatoarea Floriilor'', la care asista ingerii cu simfonii divine, invaluite de credinta si care ajuta la inaugurarea pacii universale.
Ne plac zilele de pace, de iubire, de bucurie si de intelegere intre oameni si natura... aceste zile sunt precum Sarbatoarea Floriilor.


"PARFUM DE PRIMAVARA"
de Lungu Simona – clasa a VIII-aLic. T.”M. Kogălniceanu”, Snagov.

O boare caldă se strecoară printre crengile copacilor înfloriți. Mireasma dulce a dragostei plutește în aer, măcinând fiecare inimioară în firicele de praf ce palpită cu putere răspâdindu-se cu putere în tot corpul. Un zâmbet de copil, o rază de soare și atât…nimic nu mai poate să spulbere inocența clipelor rupte parcă din copilaria de odinioară. E zi de primăvară, Duminica Sfântă de Florii și, odată cu ea, calmul și liniștea mult-dorite coboară în sufletele înrobite de muncă și de necazuri. Lumina se avântă cu brațele deschise în drumul ei spre sătucul
melancolic, precum valurile mării care se înfruptă dintr-o singură clipă pentru a săruta țărmul. Pe ulițele înguste ,presărate cu pietricele, oamenii trec smeriți. Cu sufletul împăcat, se duc să-și dăruiască întreaga ființă lui Dumnezeu, chemați parcă de o putere divină ce se ascunde în vârful dealului, într-o bisericuță de lemn. Glasurile lor s-au ascuns în petale de flori. Nu mai e nevoie de cuvinte...!
În ochii sclipitori ai fiecăruia se oglindește sufletul dezgolit de minciuni și răutate…Sufletul în care se luptă adesea sentimente contradictorii, emoții de nepătruns…în care se ascund visele ce n-au nevoie de cuvinte pentru a se face cunoscute. Da…în suflet trebuie să stea ascunse toate pentru că, printr-un procedeu inimaginabil, numai ochii pot dezvălui adevărata față a omului.
În curtea bisericuței, lumea, îndemnată de un simțământ puternic, ar lua ramurele de salcie ca să-l aștepte pe Iisus călare pe un asin. Căsuțele mici și albe, ulițele prăfuite sunt acum pustii, mângâiate doar de vântul domol de primăvară. Bătrâni peste care a plouat timpul cu necazuri, bucurii și înțelepciune, femei și bărbați încercați de grijile vieții, dar și copii pe ale căror buze puritatea este în floare precum un cireș, toți au plecat îndemnați de o voce interioară pentru a se desfăta în bucuria împlinirii sufletești.
În curte nu mai este nimeni.Toți au intrat în bisericuța umilă, dar primitoare, pentru a asculta cuvântarea izvorâtă din credințapreotului. Glasul acestuia se ridică duios ca un cor de ingeri către cerul albastru ca o apă. Din ochii femeilor țâsnesc lacrimi cristaline ce se preling ușor pe obrajii rumeni. Inima fiecăruia bate din ce în ce mai tare, alimentată de un puternic sentiment mișcător. Și, dintr-o dată, din mila și iubirea nemărginite ale lui Dumnezeu, din împărăția cerului coboară Iisus așteptat de toți, sădind în sufletele zguduite de emoție un sâmbure de speranță. Afară, păsărelele încep să ciripească vesele.Zumzetul de albine umple grădinile. Fluturașii zugrăviți în mii de culori de un pictor grăbit, zboară din floare-n floare eliberând glasurile ascunse ale oamenilor. Sunt voioși și plini de încredere într-un viitor mai bun, într-o viață neumbrită de supărări și tristeți istovitoare. Astfel, cu un zâmbet pe buze, pășesc în continuare pe potecuța anevoioasă a vieții, înviorați de un puternic parfum de primăvară…!

"CEL MAI FRUMOS DAR..."
de Duțulescu Adriana, cls. a IX-a C, Liceul Toretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni

Viața este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ni l-a putut da. Am realizat că noi, oamenii ar trebui să fim bucuroși pentru simplul fapt că trăim, că ne trezim în fiecare dimineață cu o grămadă de planuri, că avem șansa de a zâmbi unui cer albastru, de a alerga prin ploaie, de a îmbrățișa pe cineva drag.
Da! … Șansa de a îmbrățișa pe cineva drag. Ce poate fi mai frumos? Într-adevăr, viața multora dintre noi nu e ușoară, e plină de urcușuri și coborâșuri. Așa este și în cazul meu, și poate și în cazul multor altor adolescenți: certuri cu părinții, probleme la școală, probleme în dragoste și multe altele. Dar dacă ar fi fost altfel s-ar mai fi numit viață?
Majoritatea timpului ni-l petrecem stând întunecați, morocănoși, scufundați tot mai mult în grijile cotidiene, fără să ne dăm seama cât de norocoși suntem, fie și pentru faptul că putem privi în fiecare dimineață răsăritul soarelui. Ochii noștri pot cuprinde atunci infinitul, iar sufletul nostru capătă culoarea chihlimbarului, culoarea speranței. Poate cel mai important motiv pentru care merită să trăiești este dragostea. Ce-ar fi viața omului fără dragoste?… Cred că ne-am stinge puțin câte puțin… Ce bine e când cineva te iubește și-ți arată acest lucru în fiecare zi. Dragostea este singura realitate și cea care ne face să fim, de foarte multe ori, altfel. Încă de la o vârstă fragedă folosim cuvintele „iubire”, „dragoste”. Dar noi chiar știm ce înseamnă cu adevărat? Cred că fiecare dintre noi și-a pus întrebarea „ce este iubirea?” Eu una, sincer, nu prea știu… nu cred că există o definiție clară. Iubirea este cel mai frumos și cel mai pur sentiment care există. După părerea mea, iubirea este sentimentul care te face să trăiești în lumea ta, să radiezi, să plutești, să simți că totul îți aparține, că totul este într-o armonie ireală.
Legată de iubire, viața noastră capătă sens datorită prieteniei. Uneori un singur prieten este de ajuns. Cineva care să înțeleagă ce este în sufletul tău doar privindu-te în ochi, cineva care să te sune și să-ți spun㠄Noapte bună”, cineva care să râdă cu tine, să plângă cu tine, să-ți fie alături când cazi și să te ajute să te ridici, să evolueze ajutându-te să evoluezi. Sau poate cineva care să te țină de mână atunci când ești pe marginea prăpastiei. Cum să nu merite să trăiești pentru un astfel de prieten?!
Apoi, un alt motiv pentru care viața are sens, ar putea fi arta și în general, capacitatea de a învăța și de a crea cât mai mult. Mie îmi vine greu să cred că vreunul dintre noi nu ar găsi măcar un motiv pentru care merită să trăiești.
În ceea ce mă privește, eu întotdeauna mă voi bucura de dragostea părinților mei, de zâmbetul iubitului meu, de zăpadă, de soare, de ploaie, de mare întinsă la infinit, de munți, de ideea că lumea noastră nu este decât o parte atomică din tot universul. Și cred că unul dintre cele mai importante motive (la noi fetele) este faptul că noi, la rândul nostru putem da viață. Mai cred că oamenii au suficiente resurse pentru a crea frumosul, pentru a trăi frumos, de a făptui ceea ce trebuie, de a dobândi ceea ce au nevoie, de a se pune în slujba celor slabi pentru a dobândi putere, de a-și apăra demnitatea pentru a nu fi umiliți, de a fi drepți pentru a li se face dreptate, de a face voia lui Dumnezeu pentru ca și voia lor să fie făcută.
Majoritatea oamenilor‚ își dedică în totalitate timpul încercării de a face bani. Sunt de acord că banii fac viața mai frumoasă, dar ce folos dacă ai o grămadă de bani și
nu-ți trăiești viața? De multe ori când mi se întâmplă vreun lucru nedorit mă simt așa descurajată încât mi-e foarte greu să merg înainte cu capul sus, dar totuși am înțeles că viața trebuie trăită până nu e prea târziu. Va veni momentul când totul se va termina… dar sunt atâtea obstacole, atâtea răutăți, atâția oameni care nu pun mare valoare pe sentimentele lor, vor
doar să-i vadă pe ceilalți suferind.
Oare de ce o persoană își dă seama că a greșit abia după o perioadă foarte lungă de timp? Răspunsul la aceste întrebări nu l-am găsit până în momentul de față. Dar, totuși, ultimul motiv pentru care viața merită trăită, care este un fel de concluzie la tot ce am scris până acum, este viața însăși.
Să ne bucurăm că trăim, că putem iubi, că putem învăța din greșeli și că putem lăsa ceva în urmă. Viața merită trăită o dată ce ai găsit să faci ceva înălțător, pentru ca sufletul tău să se simtă împlinit. Orice s-ar zice și orice s-ar întâmpla trăiți-vă viața ca și cum fiecare clipă ar fi ultima ce v-ar fi fost dată, trăiți-vă viața ca o zi de Florii!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Garantat nu! mijlociul îl ridic abia acum în poziție verticală.
În altă ordine de idei, sînt și încîntat de incisivitatea ta... Vezi că ai avut numai de cîștigat dacă m-ai citit cu atenție și timp îndelungat?
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-08 13:20:28
         
 
  latunski, sigur nu era mijlociul?  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-11-08 13:16:11
         
 
  Micolae (aici urmează un gest în limbaj semnificativ - degetul arătător al mîinii drepte îndreptat către maxilarul drept, superior), figura de stil cu hîrtia puteai să o comiți cu alți(alte)postatori(oare). Că aveai de unde alege, slavă lui Darwin!
Aud că elevul Ciubotariu Ivan din clasa a IV-a ți-a preluat textul 69 și l-a citit în fața clasei. Eu am protestat, dar doamna învățătoare i-a dat iar premiul întîi, spre disperarea lui Mălin Stan, care a luat doar premiul 3.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-11-08 12:51:16
         
 
  pt mine, deposedat făr drept la replică de o proprietate, problema se pune tranșant(de fapt a fost pusă la momentul t=0 barat și mușamalizată repede): e sau nu furt intelectual postarea de texte culese de pe internet, fotografii din bloguri publice? distinșii colegi juriști se pot pronunța cu privire la valabilitatea supoziției și consecințele stabilite/abrogate ale legii.
Dacă răspunsul e afirmativ, dincolo de argumentări penibile(n-am știut, era dialog, le-ați pus la îndemîna tuturor)putem constata că în lavra păstorită de Emanuil Cristescu se adăpostește și-un oț! mic, supărat, forțos da' cu morala-n suferință!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-08 12:32:06
         
 
  Ai niste vase cu adevarat frumoase, acolo e munca ta, e creatia ta, e efortul tau, ai cateva poezii sensibile, poate ai si cateva idei de promovat, realiste sau nu. Bazeaza-te pe ele ca sa te faci cunoscut, incearca. Poate ca e destul. Si nu faci pe nimeni sa se simta folosit sau tratat atat de nedrept. E tot ce am sa-ti spun.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 12:26:44
         
 
  *credibilitatea


 
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 12:15:11
         
 
  Nicolae, tu sa te gandesti ce faci. E vorba de cuvantul tau si credibilitea ta. Sau esti ca politicienii aia pe care ii tot blestemi? Una zici si alta faci? Promit sa tin cont de preferintele tale cu privire la hartia igienica. E scopul vietii mele.  
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 12:12:32
         
 
  data trebuta mi-ai dat sa citesc o hartie igienica de 3 m
Nicolae Tudor.

Nicolae, ai fost, vorba Adrianei, cînd popă, cînd haiduc. Măgăria ți-a fost străină. Pînă acum. Îți spun eu ce să faci mai departe. Folosește-ți mintea, nu copita. Bunul simț, nu atitudinea de pe maidan.





 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-08 12:12:05
         
 
  Adriana, data trebuta mi-ai dat sa citesc o hartie igienica de 3 m. Multumesc ca acum ai fost scurta si cuprinzatoare.
Sa vedem, asadar, cum facem noi mai departe, da?
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-11-08 12:00:38
         
 
  Termeni si conditiile serviciului Blogger


http://www.blogger.com/terms.g?hl=ro

La pct. 1 ( utilizare adecvata)

"Ne așteptăm să vă folosiți precauția și bunul simț și să vă exercitați judecata sănătoasă atunci când folosiți Blogger.com și Blogspot.com."

(sper ca nu e un atac la persoana)


La punctul 6 (drepturi de proprietate intelectuala )

"Recunoașteți și garantați că aveți toate drepturile, puterea și autoritatea necesare pentru a acorda drepturi permise prin prezenta oricărui conținut înaintat."

Nicolae insusi invita autorii care nu doresc sa figureze in biblioteca Fortei Morale sa ceara stergerea creatiilor care LE apartin printr-un comentariu. Cand se intampla, mai bine sta lumea-n loc decat sa renunte Nicolae la un text pe marginea caruia poate sa stea si el la o tacla, sau pur si simplu sa stea, ca e tot aia. Era un moment umoristic mai vechi, cu calatorul care cedeaza scaunul in autobuz si tot drumul o tine cu "l-am dat, l-am dat". La polul opus e Nicolae al nostru, care se crede cand popa, cand erou, cand arbitru, dar cand vine vorba de textele altora merge pe mentalitatea haiducului "l-am luat, l-am luat!"


...

 
Postat de catre . Fiinta la data de 2011-11-08 11:54:22
         
 
  1.
Nicolae, io zic că, dacă tot ți-a dat dumnezeu minte, se cade s-o și folosești. Nu am invitat la dialog acolo, pe blogul tău, unde nu am postat niciodata și nu mi-am exprimat acordul ca vreun text de-al meu să apară, ci aici, pe Europeea, ceea ce e cu totul altceva.

Nu m-a- rușinat niciodată de ideile mele, așa că nu asta e problema. Am insă pretenția să-mi aleg eu locul unde să le fac publice. Firească și absolut legală, pretenția asta. A, faptul că tu nu pricepi (sau te faci că nu pricepi), copiind de-a valma de pe unde apuci, nu te îndreptățește la astfel de gesturi.

2.
Despre compuneri, numai de bine. Nu ești primul care le-a copiat. Primii au fost autorii înșiși. Dar, ca de obicei, mimezi naivitatea pentru a escamota problema reală: textele de mai sus aparțin acelor copii care le-au semnat în calitate de autori tot atît cît aparțin eu mișcării Forța Morală.



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-08 11:22:09
         
 
  important este sa nu vi se afle opiniile, nu? doar invitati la dialog acolo! am setat situl sa nu poata fi accesat de nimeni, sunteti multumit?
astept sa ma rugati sa-l deschid.

despre compuneri stiu ca le-am copiat de pe net.ups, si n-am cerut acordu'!
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2011-11-08 10:50:26
         
 
  și mie mi-a șutit cu ceva vreme-n urmă badea nic. tudorel un text, nici nu-mi amintesc care...cînd l-am somat că nu-i frumos fără să-l ceară mi-a răspuns cu mojicie că-i bun public din moment ce-i postat pe internet și dacă nu-mi convine să plîng la altă ușă. Așa că poți să-i pui cruce, Liviule,ăsta ce-nșfacă cu forță nu are morală să-l dea' napoi!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2011-11-08 08:45:02
         
 
  Nicolae, dacă textul "VIATA CA O ZI DE FLORII" e scris, nu în întregime, ci măcar în proporție de 30%, de Ciubotariu Ivan din clasa a IV-a, eu îmi cumpăr clop pentru a avea ce scoate în fața lui.

Pe de altă parte, avînd în vedere faptul că niciodată, absolut niciodată, nu ai avut acordul meu pentru a publica vreunul dintre textele mele - bune, proaste, cum vor fi fiind ele - pe blogul Forței Morale:

http://fortamorala.blogspot.com/search?q=liviu+bordas

te-aș ruga să ai bunăvoința și bunăcuviința de a face să dispară textul meu din acea pagină.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2011-11-07 21:40:58
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE