FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Rodica Elena Lupu
Din decembrie 1989, dupã 45 de ani de comunism, România se luptã sã-ºi gãseascã locul în rândul þãrilor democratice. Numai cã aici, la noi, sub masca corupþiei se aflã o democraþie ornamentalã.
Dupã cum se ºtie, orice construcþie, fie în spaþiu, fie în minte, nu are nevoie decât în timpul doi, sau chiar trei, de ceea ce în mod obiºnuit numim ornament – frunze de viþã de vie, flori, mai nou, stele-n cinci colþuri sau secere încruciºate cu ciocane. Nici un constructor cu capul pe umeri, vreau sã spun normal, cinstit, - ºi aici iarãºi îl includ ºi pe cel de case, dar ºi pe cel de sisteme sociale, filozofice, artistice – nu confundã elementele esenþiale, de rezistenþã, cu cele ulterioare, ornamentale. Dacã în locul stâlpului principal care susþine un zgârie-nor, constructorul ar avea fantezia morbidã sã plaseze o frumoasã reproducere a unui cârcel de viþã de vie nu e greu de loc sã ne imaginãm ce se va întâmpla cu zgârie-norul respectiv ºi asta probabil înainte de a fi terminat. Mai existã, însã, posibilitatea ca domnul constructor sã aibã fantezia de a modela stâlpul de susþinere, fãcându-l sã semene cu te miri ce element aparþinãtor mai degrabã zonei ornamentale decât celei esenþiale. ªi-n cazul ãsta soarta building-ului e dinainte pecetluitã. Ei ºi? mã întrebaþi. Ce concluzie tragem de aici? Pãi, uite cum e dragii mei. Problema e cã nu trebuie, în nici un caz, sã amestecãm zona rezistenþei, esenþialã, cu aceea a ornamentului,... ornamentalã.
În lumea socialului, ba chiar ºi a politicului, lucrurile stau la fel. Atâta doar cã nu pare de la început sã fie aºa. Aici, prea adesea indivizii cãþãraþi la putere printr-un mijloc sau altul, nu întotdeauna corect, nu întotdeauna cinstit, îºi pot permite sã transforme pilonii de susþinere ai societãþii respective în ornamente, fãrã ca-n primele zile, luni, sã se nãruie ceva, cineva. Ba, mai mult, fãcând din pârghiile de rezistenþã ale societãþii simple ornamente, acei deocamdatã presupuºi guvernanþi se pot ºi împãuna în faþa lumii, sau a pãrþii din lume care catadicseºte sã ia seama la ei, cu democratismul lor, cu etica ºi echitatea, cu lupta împotriva corupþiei, cu o societate mai dreaptã, mai bunã, mai în folosul cetãþeanului. Un timp se vor gãsi naivi care, judecând lumea dupã ei înºiºi, vor crede ce vor auzi, mai ales cã n-au timp ºi prilej sã ºi confrunte, precum celebrul personaj din anecdotele româneºti, ce vãd cu ce aud. Un timp. Cât poate dura acest timp nu ºtim. Din unghiul de vedere al istoriei nu mult, în orice caz. Din acela al vieþii noastre, poate, mult de tot.
ªi-acum, în sfârºit, ajungem la viaþa noastrã cea de toate zilele. Aici, la noi, în România, dupã ce Constituþia ºi multe legi au fost transformate în simple ornamente de cãtre comuniºti, fiind pãstrate numai ca sã le permitã conducãtorilor lor sã se plimbe alãturi de regi ºi preºedinþi, în caleºti ori limuzine, sistemul acela s-a prãbuºit, chiar din acest elementar motiv. Au venit alþii în locul acelora, au fãcut partide multe, au anunþat cã vor repune lumea în drepturile pierdute. Trec peste faptul cã, încet, încet, Constituþia a devenit – ca ºi data trecutã un frumos ornament, cã ºi alte legi au rãmas „bon pour l’Occident”, ºtiþi pe vremuri la Paris – se spune – se distribuiau diplome universitare tip „bon pour l’Orient”, acum e invers, dar mai grav, cu legile. Legile româneºti sunt sublime – ca-n Caragiale – dar efectul lor lipseºte, prea adesea cu desãvârºire. ªi sã nu le consideri, atunci, simple ornamente? Când tocmai ele, aceste legi, sunt de obicei stâlpi de susþinere ai unei societãþi, cei care dau cetãþeanului siguranþa zilei de mâine ºi a celei de poimâine. Unde mai pui cã aceste legi, sau ordonanþe, sau „de urgenþã”, se bat uneori cap în cap, iar altãdatã nici nu ajung sã se batã cap în cap, pentru cã sunt repede suspendate, pe urmã sunt uitate în sertare. Ce straºnic muzeu al legilor pãrãsite ca niºte papuci uzaþi s-ar putea înfiinþa în blânda noastrã þarã? Ne comportãm cu legile cum ne comportãm cu ornamentele de pe faþada unei case, ori din interior: nu ne plac, le înlocuim, cãci nu costã mult ºi de ele nu depinde nimic, de ornamente vorbesc, numai cã de legi depinde chiar totul ºi în timpul cât o suspenzi pe una ºi nu ai pus nimic în loc, te prãbuºeºti, aºa cum s-ar prãbuºi un zugrav cãruia îi iei scara de sub picioare, numai puþin, cât ai nevoie tu de ea. Doar cã prãbuºirea unei societãþi este lentã ºi, deci, dureazã, dând impresia iresponsabililor cã nici nu se întâmplã. Ea se mai opreºte un timp, dar guvernarea haoticã o face sã continue. S-a tot cãutat, pe la începuturi, prin 1990, o definiþie a democraþiei româneºti – cã nu putem, tocmai noi, sã adoptãm, pur ºi simplu, democraþia altora, a tuturor celor care au scãpat de dictaturã. ªi atunci, primii guvernanþi post-comuniºti ai României au strigat „evrika!” pe limba lor, spunând „democraþie originalã”. Dar o democraþie ornamentalã n-ar fi oare, mai aproape de adevãr? Nu cã n-ar exista libertatea cuvântului ºi altele, specifice tuturor democraþiilor decât pe hârtie, nu. Ci pentru cã prea se fac din toate simple ornamente ce pot fi lepãdate cât ai zice peºte. Încercãm sã clãdim un zgârie-nor susþinut de un graþios cârcel de viþã de vie. Pentru cã, la capitolul rezistenþã, atâta ne duce mintea ºi voinþa politicã. Unde o sã ajungem, Doamne, mã întreb încã.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu stiu ce inseamna democratia. Nu inteleg acest cuvant si nu glumesc. Explicatiile din DEX nu ma lamuresc. Este un termen la fel ca RAI-ul. Suna tentant dar nu-i palpabil.  
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-03 12:44:05
         
 
  Da, totul este extrem de subtil i tratat cu o mare luciditate.
Am mai spus c, unele scrieri sunt fcute s ne tot gndim la ele, nelegerea lor venind ctre noi numai printr-o binefctoare strfulgerare a subcontientului.
i consider c nu trebuie numai s citim ceea ce ne-a druit aceast creatoare. Trebuie s avem rbdare pentru ca informaia s ne fie bine prelucrat de subcontient.
Cci altfel comitem un sacrilegiu i evident tragem concluzii pripite i despre screre dar i despre autor !
 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-03 12:38:55
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE