PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Marian Badea DupĂ�ÂŁ o prestaĂ�Âľie bunĂ�ÂŁ, mai acum un an Ă‚Âşi-o lunĂ�ÂŁ, pe cĂ�¢nd era „ger Ă‚Âşi brumĂ�£â€, a luat hamul la trĂ�ÂŁsurĂ�ÂŁ, un ales mic de staturĂ�ÂŁ, Ă�®nsĂ�ÂŁ foarte tare-n gurĂ�ÂŁ. Intr-un timp, cĂ�¢t o frĂ�¢nturĂ�ÂŁ, n-am vĂ�ÂŁzut nici o rupturĂ�ÂŁ, nici la „stil”, nici la „fripturĂ�£â€, iar Ă�Âľara nu-i asupritĂ�ÂŁ, vezi prea bine-i Ă�®nstĂ�ÂŁritĂ�ÂŁ, nicidecum, nu-i jefuitĂ�ÂŁ. In acest an Ă‚Âşi o lunĂ�ÂŁ, n-a trecut o sĂ�ÂŁptĂ�ÂŁmĂ�¢nĂ�ÂŁ, sĂ�ÂŁ avem viaĂ�ÂľĂ�ÂŁ mai bunĂ�ÂŁ, cĂ�ÂŁci, Ă‚Âşi mai tare Ă�®n gurĂ�ÂŁ, tot cĂ�ÂŁlcĂ�¢nd pe „arĂ�ÂŁturĂ�£â€, cĂ�¢rmaciul e doar... „glazurĂ�£â€. Omul sperĂ�ÂŁ-ntr-o lucrare, el tot pune de-o schimbare, dar, sĂ�ÂŁ nu se prindĂ�ÂŁ-oricare, Ă‚Âşi cu-n ochi puĂ�Âľin mai tern, ne declarĂ�ÂŁ sus Ă‚Âşi ferm, cum cĂ�ÂŁ mafia-i la Guvern. Prin urmare, frĂ�ÂŁĂ�Âľioare, la aĂ‚Âşa o veste mare, poĂ�Âľi sĂ�ÂŁ speri Ă�®ntr-o-ndreptare, sĂ�ÂŁ ai Ă‚Âşi tu, alinare, Ă‚Âşi nu „bice” pe spinare, ca un cal sleit ce moare ? Pe la toĂ�Âľi, la ardeleni, cred cĂ�ÂŁ Ă‚Âşi la moldoveni, Ă�®n mod sigur, la munteni, e o vorbĂ�ÂŁ, poĂ�Âľi s-o crezi, cu Ă‚Âşchiopii dac-ai sĂ�ÂŁ Ă‚Âşezi, Ă�®nveĂ�Âľi doar sĂ�ÂŁ Ă‚ÂşchiopĂ�ÂŁtezi ! 3.01.2006 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cum de era cat pe-aci sa-mi scape asa ceva?! Norocul meu ca m-am mai uitat le titlurile postate! E de milioane si la ritm si la rima, da' nu zic la talc. Bravos amice, ai un vot de la mine. Ma bucur ca nu am pierdut aceste versuri. Cu bine, Valeriu   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2006-02-04 04:02:30               Nu, nu am citit romanul. Pasarile... M-au fermecat intotdeauna pasarile cand ma chemau dupa ele, tot mai adanc in padure. Le ascultam cantecele si uneori adormeam pe muschiul vreunui copac mai batran. Sunt diferite. Unele zboara in stoluri, se rasfira in ramurile unui pom si incep sa cante. Asa deodata. Toate in acelasi timp, apoi una cate una iar cand trebuie sa se opreasca o fac toate deodata. Se inteleg intre ele. Nu stiu cum. Cand zaresc vreun soim se anunta si fug toate care-ncotro. Pana la urma cea mai slaba cade prada. Am vazut atunci, cand au simtit ca o surata de-a lor se afla in ghearele vulturului, s-au repezit toate catre el si l-au gonit. Si soimul ori vulturul scapa de multe ori pasarea din gheare, ii dadea drumul, o lasa libera. Pentru ca ele nu se lasau pana n-o scapau pe victima din puterea vulturului. De aceea nu-mi plac vulturii. Nici nu inteleg de ce sunt laudati. Au cuiburi murdare, ataca pe nevazute, nu muncesc ca restul pasarilor, se hranesc cu stravuri. Nici nu stiu sa cante! De ce ii ia lumea ca model? Celelalte pasari alearga dupa gandaci, muste... Fara pasari ganganiile ar manca totul. Si livezile de mar... Toate vietatile isi au rostul lor, chiar si firul de iarba. Si toate traiesc doar pentru ca s-au nascut. Atat! Doar omul intelege ca traieste. Constientizeaza. Oare e bine ca stie? E bine sa fi om? Nu stiu, CTP. Nu stiu.   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-03 21:06:16               Sorine, Marian ti-a dat si tie sa citesti romanul?? Pentru ca in romanul lui, Maria este o mierla. Si tot el explica acolo ca mierla ridica sufletul la cer. Altfel luate lucrurile..in ce crezi ca e mai bine sa ai incredere:in vultur sau in mierla? Si asta este o alta intrebare buna.Pentru ca mierla doar canta.Asadar, comparatia evidentiata de tine este relevanta numai in ceea ce priveste domeniul artsitic. Insa, viata ne invata altceva...   Postat de catre CT Popescu la data de 2006-02-03 20:07:29               Asa este, CT P. Cu toate astea mierlele imi sunt foarte dragi. Poate vreo atractie a mortii, a fecioarei al carei sarut te duce departe de iadul zilnic. Sau poate doar dragostea pentru noptile racoroase de vara, cand nu te mai induri sa te retragi in casa... Imi place padurea. In anii 1987-1988 am locuit langa padure, la Plopeni. Am umblat mult prin padurile de acolo. Nu aveam altceva de facut. Si priveam cuiburile de pasari. Le urmaream pe cele ce plecau toamna. Ce trist era atunci... Inainte de a le cunoaste obiceiurile imi placea vulturul. Apoi mi-am schimbat parerea. Raman la mierla cu tot riscul :)   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-03 18:13:18               Mierla (Tardus merula) - era pasărea morţii, atât la daci, cât şi la etrusci, Liber Lintaeus menţionând-o, ca fiind cea care ridică sufletul mortului la cer. Rolul funerar al mierlei la daci se deduce din verbul a [o] mierli, cu înţelesul de a muri. Cu aprecieri pentru intruziune. Al dvs. CT Popescu (în mod sigur, nu CTP !)   Postat de catre CT Popescu la data de 2006-02-03 17:55:12               That's irrelevant. The question is: who's the vulture ? And it's a good one !   Postat de catre CT Popescu la data de 2006-02-03 17:27:36 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Nu ma includ in polemica, insa vreau sa intreb ceva: CTP stiai ca vulturii sunt cele mai murdare pasari? Ca nu-si fac niciodata curat in cuib? Ca miros a hoit? Iar acum compara vulturul cu mierla.   Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-03 17:04:10               Aquila non capit muscas. (Vulturul nu prinde muste) Ps. Traducerea este numai pentru Liviu Bordaş. Aşa, domnia sa va înţelege mult mai uşor.   Postat de catre CT Popescu la data de 2006-02-03 16:59:49               Eu îţi spun: te iubesc stimabile. Crede-mă ! Iar eu mă ador. Ce m-aş face fără mine?   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-02-03 14:20:31               Stimabile, Nu prea pricep eu tot ce spui în pagina mea. Mai ales că te văd "atins" în cele sensibile. Nu este cazul să-ţi faci asemenea probleme. Trebuie să-mi explici, pe rând, că eu nu sunt nici poet, nici epigramist. Îţi înţeleg patosul pe care îl pui în vorbele faţă de cârmaci. La fel gândesc şi eu, numai că mie nu-mi place să se hlizească peste tot şi să se dea cel mai rotund în toate. Prin urmare de asta scriu, nici că aş avea talent, nici că aş avea vreun scop anume. Şi să nu te superi pe mine numai că am mai cârtit puţin. In privinţa atacurilor murdare, cred că mă confunzi şi nu-ţi înţeleg virulenţa, mai ales că aici am mai multe nickuri şi nu ştiu la care te referi anume. Prin urmare, cred că nu prea înţelegi la ce şi la cine mă refer anume şi nici nu am a-ţi da vreo lămurire, că nu-mi stă-n caracter să fac conversaţii gratuite. Credeam că lucrul acesta s-a lămurit. M-am înşelat. Mai mult, mi se pare oarecum incorect să nu-ţi pui comentariul în pagina afectată special pentru aşa ceva. Dar te oboseşti degeaba, pentru că ai dovedit numai, cât de uşor poţi fi manipulat. In situaţii din acestea trebuie să ai răbdare. Să vezi ce se mai întâmplă. Iar dacă veni vorba de atac, vreau să-ţi spun că îmi place să fiu atacat. Dar numai în versuri. Aşa ca cel ce citeşte, să înţeleagă (iar de nu-nţelege să încerce să o facă) cam care este natura problemei, adică, de unde se luară luptătorii. Şi ca să închei, că-ţi simt "încruntarea" şi vreau să ţi-o alin, vreau să-ţi spun un lucru care cred că te va surprinde. Am citit o "vorbă" scrisă de tălică, ce mi-a dat mult de gândit şi am apreciat că este o mare eroare: spuneai undeva (nu are importanţă nici la cine şi nici ocazia) că dacă alţii ţi-au desfiinţat scrierile, tu de ce n-ai face la fel cu ceilalţi. Ei bine, pe mine m-a nedumerit, nu că aş fi partizanul cuiva, căci vei vedea că nu sunt al nimănui. Ci pentru că acest punct de vedere este nepotrivit (evident un efemism, căci te văd tare sensibil) şi nu-ţi conferă nici valoare şi n-ai nici chiar căutare. Că de ce am dori să avem lângă noi pe unul care scoate flăcări pe nări, ca un balaur (a plecat, vezi bine) pentru considerente pitice. Şi pentru că uzezi acest eufemism (pitic) cu multă generozitate, chiar pentru oameni grei şi chiar de nu-i cunoşti, prin asta nu faci decât dovada rigidităţii. Aşa cum te-ai grăbit să-ţi afişezi versurile partizane, fără să aprofundezi scrierea mea, tot la fel îţi înscrii degrabă calificative care nu au nici un corespondent real. Prin urmare, frăţioare, nu semăna vânt, căci toţi avem sensibilităţile noastre şi nu am venit aici pentru jigniri mărunte şi meschine. Iar ceea ce afirmi despre atacul meu murdar (care vizează mai multe persoane !) nu atestă decât existenţa unei muşte pe căciulă, nu şi intenţia răuvoitoare. Dar, chiar şi aşa, trebuie şi tu să mai înveţi ceva. In ceea ce mă priveşte, nebunaticule, poţi să mă-njuri în versuri, poţi să o faci în proză, poţi să o faci direct sau cum îţi spune inima, cu cât mai mult îmi ceri să te accept de mentor, şi să vrei să mă-n caleci cu lucruri prea minore, vei vedea că nu se poate defel. Pentru că, spre deosebire de tine, care nu respecţi lucrurile sfânte (nici nu cred că ştii la ce mă refer) ale celorlalţi, decât dacă îţi ciugulesc din palmă, eu fac din ale celorlalţi o religie. Asta nu înseamnă că trebuie să-ţi accept calificativele injurioase, mai ales cele care se adresează nejustificat altora, pe care ştiu sigur că nu îi cunoşti. Şi, pentru a nu mai continua acest dialog neplăcut, spun altfel, nu ca alţii care te-au trimis la plimbare. Eu îţi spun: te iubesc stimabile. Crede-mă !   Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-03 13:41:40               Ca să înţelegi un text, ai nevoie de har. Ca să înţelegi un text epigramatic, ai nevoie, pe langă har, de simţul umorului şi de puţină imaginaţie. Harul nu ţi-l contest. Celelalte însă... Textul pe care l-am adăugat nu are nevoie de explicaţii dacă, pe langă darul de a citi, le ai şi pe celelalte. Dacă îl explic acum, o fac pentru un singur cititor. Ceilalţi, sunt convins, au priceput. Carmaciul, obişnuit să aibă ceva sigur sub tălpi, nu poate trece de pe mare pe uscat şi să rămană simplu pedestru. Are nevoie să conducă ceva, iar acel ceva e atelajul tras de cai, atelaj care îi conferă, nu-i aşa, măreţie şi o aură de războinic neanduplecat. Înţepătura epigramatică vine odată cu gloaba pe care a înhămat-o, gloabă care face să piară toată aura... Nu e simplu?... Sau ai văzut aici un posibil răspuns la atacul murdar la care te-ai dedat la adresa mea, în altă pagină, atac de care nu aveam cunoştinţă în momentul în care am postat primul meu comentariu în pagina de faţă. Aş putea totuşi, după ce am citit acel atac, să găsesc comentariului meu şi o astfel de interpretare...Încercăm? S-ar putea să nu-ţi placă ceea ce ar rezulta din exerciţiul meu de imaginaţie. Cocoşul care se înfoaie în pene ar fi o imagine palidă... Stii ce cred despre personalitatea ta? Suferă de dedublare. Pendulezi între grosolănie şi preţiozitate cu aceeaşi uşurinţă cu care un celebru personaj postdecembrist pendula între diplomaţie şi clitoris. Comparaţia se opreşte însă aici. Personajul de care vorbesc ştie să-şi cenzureze, cel puţin atunci cand iese în public, pornirile atavice. Ai o singură afirmaţie adevărată - aceea că sunt un forumist. Aici ai dreptate. Nu am veleităţi de poet, nu mă consider un geniu în devenire. Modestia mă face să-mi cunosc locul. Iar locul pe care îl ocup aici nu poate determina pe nimeni să-mi aprecieze modestele realizări din interes. Nu sunt partizanul unei grupări sau alteia, dacă astfel de grupări există. După cum, spre liniştea-ţi sufletească, nu sunt nici partizanul marinarului.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-02-03 12:58:54               Evident că nu poate fi înţeles totul, într-o mare "grabă"... De aceea sunt scrise unele versuri, tot ca să ne gândim la ele. Nu ne trebuie decât numai un singur lucru: bunăvoinţă. Ceea ce nu se observă la toată lumea. Vorba unuia de pe forum care striga, tot într-o veselie: "poţi să-mi ceri să fiu empatic, dar nu poţi să-mi fi simpatic". Ceea ce este numai în parte, adevarat şi evidenţiază cheia neînţelegerii. Pentru că adevărata empatia presupune puţină simpatie. Nu poţi niciodată să înţelegi ceea ce nu se regăseşte (cât de puţin) în tine. Şi dacă nu priveşti omul cu puţină simpatie, aşa cum vă privesc eu, pe voi, nici că vei avea parte vreodată de empatie. Iar scriitorul fără empatie, rămâne sigur fără această meserie (o coincidenţă de rimă). Să nu te superi inimoaso, că viaţa este foarte frumoasă şi fără poeziile noastre neînţelese. Dar nu poate fi fermecătoare !   Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-03 11:37:32               ,, Te văd, degrabă, partizan, chiar de eşti muritor de foame, văd că nu eşti un ... profan, chiar de mănânci doar... poame. `` Ori scrieţi teribil de anagramat, ori eu nu sunt în stare să înţeleg (deşi mă străduiesc). De pildă, nu văd nici o legătură între a fi profan deşi mănânci poame şi a nu fi partizan desi eşti muritor de foame. E o construcţie tare ciudată. Am mai remarcat că faceţi uz excesiv de ghilimele, care, după părerea mea au darul de-a te buimăci încercând să înţelegi despre ce se spune. Sper să nu interpretaţi comentariul meu ca pe o răutate, dar ca cititor mi-aş dori să înţeleg ceea ce doriţi să ne transmiteţi. Lory   Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-02-03 11:28:33               Te văd, degrabă, partizan, chiar de eşti muritor de foame, văd că nu eşti un ... profan, chiar de mănânci doar... poame.   Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-03 11:13:47               Intr-un timp, cât o frântură, n-am văzut nici o ruptură, .... N-are cum răzbi pe-un car Tras de-o iapă oarecare Luptătorul cel cu har Ce-l evoci în întamplare. Cum să pună, aşadar, Cel carmaci de o schimbare, Cand ruptura, o văd clar, E la gloabă la picioare...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-02-03 10:58:53	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23988 Comentarii: 119992 Useri: 1426
ADMINISTRARE