PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Incantatie Text postat de Alexandru Miclut Dezleagă-te de mine suflete şi lasă-mă să zbor ca un haiduc spre ţara care-i plânge. Cereşc uitarea sentimentului şi-amarului. Am să te vând, am să te sfâşii sau te voi strivi. Dezleagă-te de mine suflete! Dezleagă-mi urletul şi incantaţia! Lasă-mă să pice bucăţi din mine... Voi deveni om nu doar un ideal. Voi fii palpabil nu doar o teorie. Voi respira şi... voi trăi. (scris in 2011) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Uite, acuş avusei curiozitatea să mă uit la linkul dat de prea distinsa (e bine aşa?) persoană a domniei tale! Ăla cu "aiurea prin lume". Păi, cred că are legătură cu puşcă-haplea, că l-am văzut menţionat într-un com. Numai ăsta umblă brambura, din friptură în friptură şi din stacană în stacană, şi se crede geniu cultural. Pe neica-nimeni ăsta, veşnic flămînd, mi-l recomanzi matale?   Postat de catre ioan peia la data de 2011-09-01 21:50:36               Domnu Cristescu, Dom'le, mai lasă-mă cu teoriile matale supercalifragilistice, ca să zic aşa, că teorii din astea am rumegat şi eu pînă mi s-a acrit, dar, de scris, nu teoreticienii lu peşte m-au învăţat să scriu. Nici măcar nu m-am străduit să VREAU să scriu, aşa m-am pomenit, deodată, şi atunci am realizat că bîjbîi şi eu, cît de cît, pe lîngă cei mari. De la scriitorii cu vocaţie şi de la poeţii cu har am avut a învăţa, nicidecum de la teoreticeieni ca matale, care tooot faceţi opturi herneneutice în jurul cozii, analizînd, chipurile, şi clasificînd. Măi să fie! Iar ei nu-s în stare să articuleze un amărît de vers. Par egzamplu, mata: scrii nişte catrene de tot rîsul. Sau de tot plînsul, mă rog. Şi vii să-mi dai mie lecţii de poetică, ba să mă mai şi corectezi! Ăsta da tupeu hermeneutic! Tatăl meu, cînd mă dădeam eu un ţînc ţanţoş şi încercam să-mi impun punctul de vedere în faţa lui, îmi zicea: "Mă, tu vrei să-l înveţi pe tac-to să facă copii?!" Aşa şi cu distinsa domniei tale pretenţie: vrei să mă înveţi pe mine să fac poezii, cînd matale eşti complet pe dinafară?! Cînd scrii un vers parcă alunecă mîţa pe acoperiş!...   Postat de catre ioan peia la data de 2011-09-01 21:43:19 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               cu o mentiune, un typo "Cereşc uitarea". restul, mai tarziu.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-09-01 18:49:44               Evident "mi-a plăcut" Lucrul pe text şi utilizarea "foarfecii lirice" sunt ustensile de atelier. Demersul de critică literară vizează texte care au depăşit stadiul de atelier respectiv care au intrat în spaţiul literar confirmat. însă evident, nu este vorba de o "critică de conformitate" şi este vorba de o critică de evaluare, interpretare, situare.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-09-01 18:40:52               @ domnule AM, o singură observaţie: " voi fii". restul, mai tîrziu.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-09-01 18:34:51               "ce ţie nu-ţi place, altuia nu face". adevărul e că detest să-mi foarfece cineva un text, cu toate astea, nu mă pot abţine să nu comit adesea aceeaşi blasfemie... şi culmea e c-o fac pe texte care-mi plac. există şi explicaţii, dar nu ştiu dacă e cazul să dezvolt. în orice caz, din experienţa dobîndită pe cele 3 plaiuri virtuale unde bîntui, fenomenul e extrem de răspîndit, mai ales la poezia cu rimă, şi aproape regulă, la epigramă.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-09-01 18:28:59               Domnule Peia, Sunteţi aşa de departe de ceea ce înseamnă necesitatea criticii literare, pe de o parte şi opera critică pe de alta că, analogizând cumva, parcă ar dialoga un specialist în tuburi electronce cu unul în nanotehnologii! Încă de prin anii 50 au fost puse bazele noii critici. Critica literară în esenţă nu constă într-o diagnosticare pasivă impresionistă şi dogmatică a unui text. Ci ea, critica literară, intertextualizează cu textul ca parte din Marele şi Infinitul Text deschizând multiple orizonturi de percepţie, interrelaţionare, valorizare, descifrare, raportare în timp spaţiu şi integrare în zone culturale. De multe ori, opera critică ajută chiar autorul să se descopere pe sine însuşi şi potenţează valoarea unui text. Şi sprijină lectorul mai puţin avizat în demersul său perceptiv şi receptiv. Ierarhizând cumva, textul critic reprezintă, în sine, o creaţie originală şi vie care este un fel de metatext şi care care are ca subiect un text. Un text cu tot ansamblul său generativ un text purtător de valoare artistică, un semnificant. Un text literar este altceva decât banalitatea, decât reflectarea fotografică a realităţii, decât înşiruirea de sintagme ori de mesaj comunicaţional direct. Textul literar violentează banalul, cotidianul, truismul, ponciful. Şi asta prin originalitate textuală şi prin talent. Opera critică originală, serioasă, la un alt nivel, descifrează opera literară şi o integrează în zone şi spaţii culturale. Între un text literar şi un text critic se poate realiza o armonizare şi, de asemenea, se poate ajunge la o descifrare reciprocă. Pe fond şi în esenţă un text literar reprezintă o viziune care poate genera una ori mai multe viziuni. Aceste mai multe viziuni sunt rezulntanta interacţiunii criticii ori lecturii cu scriitura. Sigur nu moare nimeni dacă citeşte un text şi nu are nicio reacţie. Ori dacă spune mi-a plăcut sau nu mia plăcut. Sau se manifestă onomatopeico-interjecţionist. Se poate rămâne la acest stadiu. Însă se poate şi mai mult. Mult mai mult.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-09-01 17:47:33               Orice gen de intervenţie pe care o faci matale, pe orice gen de text, e o blasfemie! Mai întîi, că nu se face aşa ceva. E echivalentul intrării cu cizmele în vitrina cu porţelanuri a cuiva. Este de o mie de ori mai jignitor decît "onomatopeica" mea. Pentru că eu îi dau de înţeles autorului că resping oferta textuală care mi s-a făcut. Abrupt! Matale, în schimb, procedezi cam aşa: "Uite, prostule, cum se scrie! Dacă aş fi fost eu în locul tău, uite ce genial aş fi fost!" Sigur că întrebarea imediată care se pune, este: "da' de ce nu fusăşi complet şi de la-nceput în locul lu matale, neică reparaţionistule?!" În fine, păstraţi-vă compasiunea pentru propria-vă persoană, căci vremuri de jale veni-vor.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-09-01 15:44:47               Domnule, Lipsa de politeţe nu ajunge ca să şi înţelegi poezia. Iar MOI, adică metoda onomatopeico-interjecţionistă de "analiză şi interpretare" a unui text poetic este primitivă şi operantă la nivel strict epidermic. Însă fiecare se poate imagina cum doreşte. Doar că, de la imaginaţie la fapte, mai trebuie străbătută şi calea demonstraţiei. MOI ne-a clarificat. În ceea ce priveşte condescendenţa domniei voastre vă reamintesc marea mea compasiune!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-09-01 15:05:53               “Sunt situaţii când dintr-un text poate fi recuperat conţinutul valoros. V-am demonstrat-o chiar pe un text al domniei voastre.” (Cristescu) Să mă corectezi mata pe mine?!! Matale, bre? Ce spui, Franţ! Păi habar nu ai de poezie! Ai gusturi mai mult decît infantile. Matale nu guşti şi nu pricepi, pe zona asta, decît ceea ce s-a produs, stilistic vorbind, între Ienăchiţă Văcărescu şi Alecsandri! Başca epigonismul ciorăpistei! Revista Europeea? Mă abţin să pun în discuţie convingerile ce vă animă, căci vor fi nişte “valoroşi” atinşi. Dar nu pot să-mi reprim un zîmbet condescendent.   Postat de catre ioan peia la data de 2011-09-01 13:49:26               1. Există "Revista Europeea" în care apar numai autori care au confirmat, numai texte valoroase. Din păcate nu o utilizăm decât foarte puţin. Aici suntem într-un atelier literar în care se macină şi mult steril pentru găsirea aurului poetic, asta pentru că tot e la modă discuţia despre exploatarea aurului. Acest atelier are un caracter prospectiv, unul experimental însă şi unul instructiv educativ. Ba chiar şi unul defulativ. Că off-topicurile şi multe texte se înscriu în această direcţie. L-am numit în mai multe rânduri Hyde Park europeic! "poate să semneze un text şi dumnezeu, dacă e prost scris, aşa rămîne." Nu întotdeauna. Sunt situaţii când dintr-un text poate fi recuperat conţinutul valoros. V-am demonstrat-o chiar pe un text al domniei voastre. 2. "aici intră cine vrea (prin urmare cantitate) şi rămâne cine poate (aşadar valoarea)"." Nu este deloc un sofism. Este un principiu serios pe care l-am preluat de la Maiorescu. Pentru că, valoarea, pentru a fi decelată trebuie cunoscută. Iar preseecţia ar putea duce la abuz şi cenzură. Aici, în atelier, ne aflăm în zona liberă de orice constrângere de nume (de aceea accept pseudonime, de poziţie socială, de ierahii, etc. Aici numai textu, exclusiv textul vorbeşte ori ar trebui să vorbească. Şi, cine are ochiul format, vede un text bun de la distanţă. Aici valoarea se confrmă ori infirmă prin comentarii, luări de poziţii, analize, obsevaţii, recomadări, sugestii, corectări, aprecieri, înstelări, etc. Şi, de ce nu?, prin ignorare! 3. Repet "Revista Europeea" este destinată exclusiv valorii. Care presupune asumare, criterii, responsabilitate. Că nu o folosim? Eu, din păcate, nu am timp mai mult. Ceilalţi? Am făcut un experiment: am oferit parolele de la Revistă unor membri ai Ateliarului. Să fi trecut aproape un an. Nicio postare. Însă este aşa deconfortabil să dai douăzecila...fundul altuia.... Ori să chibiţezi.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-09-01 10:29:00               Am mai spus-o, o spun şi o voi repeta de cîte ori va fi nevoie: poate să semneze un text şi dumnezeu, dacă e prost scris, aşa rămîne. Principiul de care te prevalezi matale, dom Corbu, e de o mie de ori mai vicios decît modul meu intransigent de a fi (căci aşa mi-l califici mata): a valida orice înşiruire de vorbe, drept o sacrosanctă făcătură, numai pentru că x, y sau z poartă nu'ş ce galoane, duce, inevitabil, la coborîrea în derizoriu absolut a ideii de valoare. Dreptul la liberă exprimare e una. Iar dreptul de a pretinde - fără nici un fel de criteriu valoric - că orice scribaci este, musai, un creator, este cu totul altceva. Mata, în baza acestui mod complet abuziv de a concepe ideea de valoare, compromiţi iremediabil litera. Dintre noi doi, eu am, cel puţin teoretic, un criteriu. Matale nu. Gîndeşti "otova-axiologico-bramburistic", - dacă-mi pot permite să te copiez. Eu selectez, matale pui la grămadă! Ca să nu mai pomenesc de acest sofism de-a dreptul ridicol: "aici intră cine vrea (prin urmare cantitate) şi rămâne cine poate (aşadar valoarea)". E atîta suficienţă şi eroare în "maxima" lu matale, că nici nu merită s-o mai comentăm!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-09-01 09:48:03               Europeea reprezintă un spaţiu, asumat, open. Al cărui principiu fundamental, care prevalează chiar valorii textuale, este dreptlul la libră exprimare, în condiţiile regulamemntului. Subsecvent însă în completare, operează şi principiul maiorescian "aici intră cine vrea (prin urmare cantitate) şi rămâne cine poate (aşadar valoarea)   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-09-01 09:07:28               Dacă aţi fi avut un minim de sclipire, înainte de a acuza şi de a face procese de intenţie, v-aţi fi uitat pe profilul noului venit. Aţi fi văzut un link: http://www.aiureaprinlume.info Mai departe nu vă mai spun ce trebuia să faceţi şi, mai ales, cum să gândiţi!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-09-01 08:54:07               Apar fel şi fel de meteoriţi pe aici, care de care mai tomişti şi mai mocănişti. Mişto! Aşa de tare mă bucur că, din dorinţa de a aduna cît mai multe suflete rătăcitoare pe aci, Corbu & Co deschid larg porţile liricimii poporane!... Probabil în baza conceptului marxist: "acumulările cantitative duc la salturi calitative"! Hop-şa-şa, vom trăi şi vom respira, nu doar în teorie ci şi în... pam-pam-pa!   Postat de catre ioan peia la data de 2011-09-01 08:35:06	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE