PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Vremuri noi Text postat de Valeriu Cercel S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei, Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei, Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat, Era copt, om pe picioare…ce să mai ! era bărbat ; Prima toamnă cum găta de cules la razachie, Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie, Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun, Era gata de botez chiar în postul de Crăciun, Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii, N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii, Ajungând la patruş’cinci, vârsta când aproape toţi Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi…. S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el, Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui, Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui, În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani, Având doar o datorie…dar, nu pomenim de bani, Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul, Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul, Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat, Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat, Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie, Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie, Însă după cununie, pân’ să se acomodeze, I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze, Căutând la disperare ca să scape de năpastă, Şi tot din motive care…l-au făcut să-şi ia nevastă. Valeriu Cercel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE