PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
fara trei tarmuri Text postat de nicolae tudor Salut sosirea lui mus-iu Vasile Durloi la j 45˚15’N şi l 26˚82’E, un debarcader îndepărtat de Bora, în acest anotimp când, din cauza grijilor şi sărăciei, s-a cam pierdut obiceiul de a se saluta sosirea marinarilor sau apariţia unor talente care produc prin actul artistic răsfăţul cultural al oricărei comunităţi. “Nautica poesis” (Ed. Teocora, 2011) a ajuns până la obeliscul Crângului care fuge pe o verticală constientă, unică şansă de-a avea iesire la mare. Dacă nu naviga şi până pe strada Umbrei cu un apel de îmbarcare ram’neam mai sărac cu o picatură săţioasă din cunoaşterea acestui cârmaci. Este de aşteptat să se continue plutirea creativă pe fluidele în mişcare ale ceruleului personal, întrucât deschide larg spaţiul unor filozofii de înaltă respiraţie: “adevărul pur este un punct liniştit", “suntem o lume cifrată cu figuri geometrice, o lume pe care o vezi aşa cum vrei să o vezi”, iar marea, chiar dacă “poate acoperi ironii primejdioase, îndoieli şi porniri şi chemări şi epave şi ce?”, “niciodată nu le va face să dispară. Navigaţia pare că a avut cap compas obţinerea calităţii de viu, de viu sfânt supravieţuitor al furtunilor. Iar preasăraţii nu numai că supravieţuiesc învingându-le, ci ajung să le cheme cu o libertate şi normalitate a acordului lăuntric pentru senzaţiile tari pe care acestea le declanşează, să le dorească de dragul cuvântului şi a clipei concentrate la maxim care conduce definitivul plutirii. M-am întrebat unde este poezia? Ei bine, în cimitirul său globular, după naşterea din contemplaţie, purificarea şi ajungerea la un terminal după care s-a scufundat într-un adânc, sub, cu o epavă a amintirilor eliberând astfel autorul. Creaţia se comite, iată, pentru echilibrarea proprie, cititorii trebuind să se mulţumească, în cazul de faţă, cu o trecere în revistă a cuvintelor lumii sale, cuvinte care-s “adepţii” săi, “sinodul”. Cum procedăm şi cu numele de pe crucile din cimitirul eroilor fără să ştim poveştile, doar că sunt eroi necunoscuţi. Cuvintele nauticii poesis susţin că Vasile Durloi a devenit un sfânt cu trecere mută şi dacă vrem să fim, trebuie să parcurgem sisific aceleaşi drum al patimilor pentru curăţire. Dacă nu, măcar să ne întrebăm: “Noi încotro navigăm?” Vasile Durloi s-a răzvrătit cu întreaga-i viaţă înspre metaforă, înspre straniu şi altfel, şi a fugit pe mare nu numai fiindcă se temea de pământ, de o nonexistenţă care nu poate oferi o permanentă emoţie. A ales însingurarea pe care a reusit, după mărturisirea-i, s-o dizolve. Acum nu se mai teme. Este când aici, când acolo, un Uriaş, dacă ne gândim că a învins teama ducându-se într-un viitor aproape de moarte şi s-a pus de acord cu viitorul furtunii desăvârşite, ori fiindcă are gândul să facă mai nefericită moartea decât viaţa. După lăsarea definitivă a pânzelor se întoarce ritualic la ţărmul mării, ca la un izvor, aşa cum fac toate vietăţile. Caută şi găseşte plopii, se însoţeste cu ei, în fapt cu poezia, cum altcineva fără soţ. A privi devine şi-n actul creaţiei, timonierul de cart. Uriaşul albastrului priveşte, ne priveşte şi pe noi şi pare că îmbie blând: “Priviţi fără teamă!” Poezia lui este mai curând o pictură a mării. Valurile sunt “voci care gâlgâie” – “umeri încovoiaţi ce trec pe pipăite în întuneric”. Linii în mişcare, amestec cosmogonic, fumigaţii, “fugită răcoare de pe culori ce cade în adânc”, toate fug, toate-s fugite, “lumini coboară umbrele diferenţelor şi-nvaţă cugetul cum să fie sfânt”, “plouă cu var pe umbre”, “grămezile de şoapte chircite sunt scuturate periodic de alb”, la orizont “delfini stăpâniţi de îndoieli rotesc binecuvântări”.O poezie suprapusă pe o pictură în alb şi albastru care sfârşeşte în negru, cu o “ave lună portocalie deasupra, “rănită de valuri”. Ciudat nu-i că valul se sparge de-alt val, ci “ritmul, dobânda rostirii”! Ne spune că undeva sus este un semn, iar poetul este cel care ridică gândurile la semn devenind astfel (şi numai astfel) un model uman. Vasile Durloi, de la înălţimea semnului observă că “avem prea multă apă la temelia viselor, prea mult înalt şi prea multe abisuri”, călătoria sa înscriindu-se între coordonatele interiorului şi exteriorului său aflate între înalt şi abis pentru a deveni “cunoscătorul unei largi respiraţii, prin înălţare”. O călătorie în viitor cu amplificarea punctelor de vedere evadate din absolut, spre o întâlnire cu propriul ecou şi cu “Mesagerul născut din cupola divină, care cheamă viii”. I-e teamă doar “să nu se amestece cu obiecte prea cosmice, fără să se trezească”. Nu este ademenit decât de “ceea ce se destramă din spiritul destinului”. În iubire este rece, distant, dorinţele le-a lăsat la apus. Nu despre iubire ne spune, şi dacă da, parcă vrea cu dinadinsul să demonstreze că “dacă dragoste nu e”, nici o problemă nu-i. Fiindcă iubirea este doar o banală constantă bacoviană (“Tu citeai despre cadrane ce estul nu vor să indice. Eram atât de absent, tu citeai…”), iar femeia o legătură cu materia trecătoare (“Crezi tu că dacă vrei să mor sănătos, nu mai mă doare?”). Câteodată are amintiri şi perspectiva de a fi adevărul “epavei neliniştii sale de pe ţărm”, adevăr care presupune o cerşită, facilă şi statică fericire muritoare, altădată are gândul să se îmbarce de tot. Receptionează vini, murmure, bătăi de inimă şi “notează penibilul realităţii ca pe o falsificare planificată”. “Vrea să influenţeze cursul cunoaşterii” care, după părerea sa, este oprit la 38. Acest “învinuit cu inimă albastră”, “născut dintr-o dezordine a înţelepciunii” ne învaţă să ne ferim de concreteţe. El a sărit-o, a fugit fără a şti precis unde, dar cu îndoieli şi emoţii numai pentru cuvânt. Şi totul pentru a reapărea din nimic, pentru mirajul de a fi numit pe nume. Eu, umilul său înţelegător, îi definesc versuirile contemplaţiei ca fiind bordee ale nisipului adus sub pleoape şi îmbii cu aceeaşi blândeţe: “Vasile Durloi, scrie fără teamă!” Lansarea cartii va avea loc pe 14 apr, ora 12,30, Buzau, Biblioteca judeteana Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE