|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jeffrey Frankgele |
|
|
Text
postat de
Radu Oprea |
|
|
Pamflet
Îngerul economiilor. Întotdeauna a fost ferm convins că doar operațiile în viu sunt operații adevărate. Pentru că scot răul prin suferință și purificare. Când era mic a operat o pisică. De câte ori simte că îi este greu, își încarcă bateriile cu amintirea primei sale operații. S-a trezit într-o zi, în curtea casei, cu o pisică având blana roșie. Un roșu ca de purpură. Aprins, pătrunzător incitant, insuportabil. A prins pisica și a improvizat un laborator. Primul său laborator. O masă, niște sfori, un bisturiu și mult sânge rece. A legat bine primul său pacient, de fapt o pacientă, și apoi, fără să-i tremure mâna, deși pisica se zvârcolea și mieunatul său devenise răget de leu, i-a scos blana centimetru cu centimetru. Sângele țâșnea din pisică și-l împroșca în ochi, pe față, pe haine, în gură. Înghițea sângele cald care-i dădea o senzație de bucurie pe care nu o mai simțise până atunci. Este adevărat că, după primii cca 30 de centimetri de blană scoasă, pisica nu a mai urlat așa că și-a continuat operația cu minuție până când întreaga blana s-a aflat în mâinile sale. Atunci, își amintește mereu, a rostit și o replică memorabilă: operația a reușit pacientul e mort. Și ce poate fi mai înălțător în viață decât reușita? Pisica nu mai avea blană roșie! Nu mai era un mutant. Doar că murise. Ei și? Importantă era reușita operației și atingerea scopului. Nu mai avea blană roșie. Nimic altceva nu mai conta. Singurul disconfort de care își aduce aminte este că, în timp ce opera, i s-a făcut foame. O foame cruntă monstruoasă și simțea că nu mai are puteri să opereze. Și-a adus atunci aminte de sandwich-ul pe care îl avea în buzunar. Pacă uzând de o a treia mână, nici azi nu înțelege cum s-a întâmplat, în timp ce tăia precis cu bisturiul a scos sandwich-ul din buzunar și a început să muște cu pftă din el. Mesteca împreună cu sângele care continua să-i țâșnească din obiectul operației sale. Când a terminat de scos blana terminase și de mâncat. Bucuria sațietății și a lucrului bine-făcut l-au entuziasmat. A umblat așa vreo două săptămâni prin curtea pustie a casei. Când a trebuit să meargă la școală a constatat că este foarte greu să te speli. A dat cu săpun, detergent, diluant, leșie, bureți, șmirghel, piatră de polizor, zgură de furnal, perie de sârmă și câte altele. Rezltatul? Zero. Sângele nu ieșea și pace. Și l-a ars mai apoi, centimetru cu centimetru cu o lampă de benzină. Îl ardea pielea dar strângea din dinți. Pe măsură ce își ardea petele de sânge de pe față buze piele, flacăra nu-l mai atingea. După câteva ore era ca după o baie bună. Arăta proaspăt și mirosea a curat. Și-a jurat să găsească alt instrument care să facă ce făcea bisturiul dar să-l lase pe el curat.
A înțeles atunci că pe ființele inferioare se poate experimenta. Mai târziu a injectat animale în ochi le-a amputat membrele, le-a decapitat, le-a fiert. Asta l-a făcut tare. Mengele și Stalin i-au fost, în secret, idoli.
Medicina nu l-a interesat. Înseamna să lucrezi cu ființe individuale. Nu aceasta era aspirația sa. Visa mari colectivități. Visa experiențe serioase, Economia era visul său. Se visa un fel de înger al economiilor. Și soarta i-a fost darnică. A înțeles repede că banul este mai bun decât bisturiul pentru experiențele sale. Și-a cumpărat un milion de gulere albe, câte două trei, uneori chiar patru pe zi. Să aibă. Să nu se preocupe de fleacuri.
Va urma |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interesant! Sper ca în continuare să apară și oamenii în costume negre. Gulerele albe nu se justifică fără prezența lor. Un vot, pentru că m-ai obligat să caut prin hățișurile angeologiei economice. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2011-04-09 19:01:51 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vreau sa public acest text in revista Absolut. Astept acordul dvs. si o fotografie la [email protected] |
|
|
|
Postat
de catre
Alensis De Nobilis la data de
2011-04-09 17:43:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Oprea, imi place cum scrieti, imi place ca reusiti sa o faceti cu dezinvoltura profesionistului, imi place ca reusiti sa va urmariti subiectul naratiei fara sa apelati la artificii inutile, imi place ca aveti "pragmatism" literar. Singurul lucru care nu imi place este motivatia. Hai sa nu spun ca nu-mi place. Rectific si spun ca nu inteleg motivatia pentru care ati scris pe aceasta tema.
Pana sa citesc textul dumneavostra nu stiam cine este Jeffrey Frankel. Am aflat cateva lucruri, nu multe, dar poate imi spuneti dumneavostra de ce l-ati zugravit atat de "negru".
Una peste alta, aveti mana de prozator.
Cu respect, zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2011-04-08 23:10:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|