FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Stări
Text postat de iuri iulian Lorincz
În ziua aceea
fiecare cuvânt murea în mine
mă durea fiecare literă
udată cu lacrimi
mă zbăteam
ca un pește refuzat de ape
dar nimeni nu putea să m-audă
să mă vadă
sau cel puțin să-mi simtă ubicuitatea autistă
care mă transforma
într-un cimitir viu
cu gropi care se înmulțesc
în suflet
unde-mi păstrez iubirea
și oasele neîncălzite de carnea ta
și de toate visurile nevisate cu mine.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE