FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dialog epistolar tată-fiică
Text postat de Veronica Pavel
M-am despărțit de tata în 1982, când am plecat în Canada. Timp de 15 ani, până în 1997 când s-a stins la 89 de ani, ne-am scris cel puțin câte două scrisori pe lună. Am păstrat toate cele peste 350 ale lui, dar, din păcarte, pe ale mele nu le-am putut recupera.

Reproduc aici câteva fragmente din scrisorile tatălui meu, sunt emotionante și degajă o imensă dragoste pentru mine.

București, 15 Ianuarie 1995
..........
Scrisoarea ta, despre care arăți că a constituit cadoul pe care ți l-ai facut de ziua ta (o oră petrecută cu mine), a constituit în același timp și un cadou pe care tu mi l-ai facut mie. Nu numai o oră, ci un timp mult mai îndelungat petrecut alături de tine, acolo unde povestești că ai fost de Crăciun și de Anul Nou.
..........
Despre răvașe (îmi trimisese de revelion răvașe pe care le-am citit prietenilor, n.m.), faptul că majoritatea votanților s-a pronunțat când pentru unul, când pentru altul ca fiind cel mai bun, dovedește cât de demodat este preocedeul democratic al deciziei prin vot majoritar. La fel e în politică: oamenii voteaza în majoritate când cu un partid, când cu altul, dar până la urmă constată ca toate sunt la fel de proaste.
..........
Descrierea „petrecerii” tale de revelion la H. are calități literare deosebite. I-am vazut pe toți și am simțit atmosfera ca și cum aș fi fost acolo. Aș zice că este o imagine a actualității mondiale. Explozia informațională, ultra-înmulțirea căilor de comunicație, viteza mijloacelor de călătorie, turismul, deplasările pentru afaceri, migrațiunile, toate acestea îi amestecă pe oameni, dar nu-i apropie. Poate, din contră, îi îndepartează. Cum s-ar zice, în versuri de amor:
Acuma că nimic pe lume nu ne mai desparte
Cu cât ești mai aproape, cu-atât ești mai departe.

..........
Despre preferința ta pentru tăcere în loc de dezvăluire, află că și eu apreciez elocvența unor tăceri și oportunitatea unor tăceri chiar neelocvente. Însă Jules Renard, în „Jurnalul” său menționează despre cineva: „nu vorbește, dar știu că gândește tâmpenii”. Deci, ca să nu se bănuiasca că gândim tâmpenii, ar trebui să nu tacem.
..........

București, 31 August 1995
..........
D-na P., căreia i-am transmis mulțumirile și satisfacția voastră, îmi spunea că în momentul de față se găsesc aici materiale pentru așternuturi și că, dacă vă gândiți cumva să le înlocuiți pe unele din ale voastre, ar fi dispusă să se ocupe, pentru voi, de achiziționarea materialului, confecționare și expediție. Dacă vă tentează, comunicați aceasta prin scrisoare sau telefon, urmând să se stabilească amănuntele. Apropo:
Că fericirea știi s-o prețuiești
Am văzut
Când mi-ai mărturisit ce fericită ești
În așternut.

..........
Aici, perioada așa zis㠄de tranziție” își face de cap. Corupția, considerată ca fiind într-un moment de apogeu -moment ce durează de câțiva ani- înspăimântă pe toată lumea. Combaterea ei rămâne o problemă dezbatută îndelung, dar nerezolvată. Citesc acum o carte cu schițe de Cehov. Una dintre ele, cu titlul „Rara avis” (Pasăre rară), scrisă în 1886, ocupă numai jumătate de pagină și înfățișează un mic dialog între un romancier și un detectiv. Romancierul dorește să se documenteze pentru un roman polițist.
-"Fii bun și du-mă într-o speluncă de bandiți și haimanale."
-"Cu plăcere", răspunde detectivul.
-"Prezintă-mi vreo două-trei tipuri de criminali!"
-"Și asta se poate".
-"Vreau să mă duci și pe la niște localuri de desfrâu."
-"Nu-i o problemă, mergem."
Romancierul îl mai roagă pe detectiv să-i prezinte niște falsificatori de bani, șantajiști, escroci, dame de consumație, pești...și la toate astea detectivul raspunde:
-"Și asta se poate! Cunosc o grămadă dintr-ăștia."
-"Și mai am o rugaminte", îi spune la urmă romancierul. "Trebuie să arăt în romanul meu și vreo două-trei suflete curate, pentru contrast. Vrei să fi bun să-mi prezinți și vreo doi-trei oameni de o cinste exemplară?"
Detectivul ridică ochii în tavan, rămâne puțin pe gânduri, apoi spune stânjenit:
-"Hm!...Să vedem! Să căutam!"

Credeți că ceea ce era greu de găsit în 1886 este mai ușor de găsit astăzi?
..........

București, 3 Noiembrie 1995
..........
Văd că te pasionează cazul O.J. Simpson. Instituția juraților nu este o instituție a dreptății, bazată pe probe și pe adevăr. Ea tinde a pune în valoare forța justițiară a conștiinței umane. În principiu, jurații ar trebui să judece după cum le dictează conștiința; în realitate ei o fac după cum li se conturează impresiile. Iar impresiile pot fi determinate de multiple izvoare de influențare, între care uneori conștiința ocupă un loc minor și periferic. Când din 12 jurați, opt sunt de aceeași culoare cu cel judecat, iar milioane de inși de aceeași culoare așteaptă verdictul cu sentimente explozive, este naiv să încerci a înțelege dacă acuzatul este sau nu vinovat.
..........
Aici inflația avansează cu pași uriași. Regimul capitalist reînvigorat și acompaniat de o corupție abundentă a creat o imensă pleavă de oameni săraci, chiar foarte săraci și o categorie –bineînțeles limitată- de îmbogățiți. Realitatea este ilustrată de o mică scenetă pe care am văzut-o la televizor. Doi inși: unul laudă situația actuală, arătând că însfârșit se găsesc orice fel de materiale fine. Și îl întreabă pe celălalt:
-Tu, înainte de 1989, câte cămăși aveai?
-Trei, răspunde celălalt.
-Și acuma câte ai?
-Una.
-Și din ce erau făcute cele trei?
-Din poplin.
-Și asta pe care o ai acum din ce e făcută?
-Din cele trei.
..........

Cum să nu fi adorat un asemenea tată? Poate voi reveni cu fragmente din scrisorile lui, cuceritoare prin tandrețe, înțelepciune și umor.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Iulia draga,

Mi-a facut placere prezentza ta pe pagina asta a mea, care contine un text cu totul special (pentru mine, desigur).

Esti deci fiica de psiholog! Bravo!

Nu cred ca ar trebui sa scot o carte, cine ar citi-o? Dar ar trebui sa recopiez scrisorile pe calculator, sa le am si sa le trimit cui vrea cand vrea...Sunt inimaginabil de frumoase si pline de umor....

Multzam de sfat,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-02-08 21:36:05
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  hello, Vero.
daca poti sa faci o cartulie comme il faut din scrisorile astea, fa-o, poate mai tarziu putin vei avea ragazul necesar pentru o asa intreprindere...
tatal meu a fost psiholog, nu avea/are/ decat lucrari de specialitate, mi-ar fi placut sa il regasesc in scrieri mai personale...
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-02-04 14:26:04
         
 
  Stimate d-le Cristescu,

Ma bucur ca lectura v-a placut. Da, tata a scris mult in profesiunea lui de avocat si jurist, a fost autorul unor carti de specialitate juridica, iar de placere scria epigrame. Scrisorile si le redacta cu mare grija, intai isi facea o ciorna in creion pe care apoi o copia cu stiloul pe curat.

Evident ca tata a pastrat toate scrisorile mele, care se pare ca il incantau si pe el si pe altii carora le citea. Mi-a parut teribil de rau ca atunci cand am ajuns eu in Bucuresti a fost prea tarziu, cineva facuse curatzenie si le aruncase, fara sa ma-ntrebe. Am invatzat lectia si de atunci am inceput sa-mi fac fotocopii ale scrisorilor adresate mamei sau altora), iar cand am inceput sa scriu la calculator, le-am pastrat in memoria lui. Din scrisorile adresate mamei, la sugestia ei, a luat nastere primul meu volum de povestiri scurte din Canada.

Evident ca in scrisorile dintre tata si mine erau abordate o mare multitudine de problemele "arzatoare la ordinea zilei" deci si cele politice.

In Canada sistemul democratic e de asemenea maniera incat exista coexistentza fireasca, pasnica si civilizata a celor la putere si a opozitiei, nu exista "exterminarea" opozitiei, ar fi de neconceput asa ceva!

Cat despre votare, nu v-am intzeles intrebarea. Cum sa se voteze? Dupa ce se termina campania electorala, fiecare cetatzean se duce (sau nu) la vot, se legitimeaza si voteaza cu cine vrea, in secret, pe un buletin de vot.

Cu stima,
Veronica

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-02-03 22:56:22
         
 
  Adevărate pagini literare. O indiscreție: scria?

Un om cu așa un simț al acurateții și detaliului sigur păstra acele scrisori. Au fost epuizate toate căile pentru a le descoperi?

Constat cu ușoară surprindere însă cu plăcere că în discuții private, tată fică, erau abordate probșleme politice. Fără ca această fațetă a conversației să fie taxată drept "derapaj politic" și incriminată ca atare!

PS. În Canada opoziția este respectată ori se încearcă, pe orice cale și cu orice mijloace, exterminarea ei? Și încă o întrebare: cum se votează în Canada?

(Evident aștept răspunsuri doar în limita timpului disponibil pentru așa-ceva)
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2011-02-03 20:53:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE