PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sonet 222 (CCXCIII) Text postat de Cristian Vasiliu A fost o vreme soare şi linişte pe sferă Şi-am cultivat iubirea cu trupurile, goi; Dar azi, pe dinăuntru, o apăr ca-ntr-o seră De vifor şi de şarpe, de mere şi noroi. O mint pe rădăcină cu lacrimi şi pe frunză Cu şubreda căldură a unui stins alean Că tu, jucând o farsă, prin preajmă-i stai ascunsă Şi-i cer să facă poame de fericire-n van. E-n încăpăţânarea cu care-i dau speranţa Ca pe un drog, de-a pururi (şi-ţi las şi ţie loc Alăturea de mine pe talger, în balanţa Vieţii şi a morţii), un tragic nenoroc. Ce nu poate să moară, nu are-un început! Să ne trăim, iubito, iubirea la trecut! 28.I.2011 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE