FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Povestea unui nevăzător
Text postat de Veronica Pavel

“Nu consider un handicap faptul că m-am născut orb ci, dimpotrivă, o binecuvântare” spune tânarul de 21 ani, Peter, din Statele Unite. “Culorile galben, sau roșu, sau verde nu au nici o semnificație pentru mine, eu nu văd cum e îmbracat un om și nu știu cum arată la exterior, dar îl văd foarte bine în interior și, intuindu-i caracterul, îl cunosc mai repede și mai profund decât un om obișnuit. Da, sunt nevăzător cu ochii, dar pot vedea cu celelalte simțuri”. Declarația tânărului aduce aminte de cuvintele cu care vulpea i se adresează Micului Prinț al lui Saint-Exupéry: “Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.”

Povestea lui Peter e bulversantă. S-a născut la un an după căsătoria părinților și, în timpul sarcinii, nimic nu prevedea malformațiile cu care bebelușul avea să se nască: lipsa ochilor și sistemul motrice deficitar. Părinții au primit această știre întâi cu disperare, apoi cu hotărârea de a-i oferi copilului șansa unei vieți normale.

Nicu Steinhart spune în “Jurnalul fericirii” că viața este o Aventură. Și, mai departe, citând din Chesterton, afirmă: “Aventura nu-i să te urci pe un yacht supra-elegant și să faci înconjurul lumii; aventura este să-și rodești viața care ți-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare și-n condițiile date. Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii, de neprevăzut și de Mister.”

La vârsta de doi ani, copilul născut cu pleoapele lipite a fost supus unei operații în care i s-au implantat ochi de sticlă, pentru a avea aparența unui copil normal. De mers nu a putut merge niciodată și a avut probleme și cu mișcarea mâinilor. Cele patru membre au ramas mai mici decât normale.

Părinții au observat la copil o extremă sensibilitate muzicală. De la trei ani era capabil să reproducă la pian după ureche, cu un singur deget, melodiile auzite la radio. Pasiunea copilului pentru muzică l-a făcut pe tatăl lui să-l încurajeze în acest domeniu. A început să studieze pianul și trompeta.

Când copilul a devenit adolescent, datorită talentului muzical a fost înscris în fanfara școlii. În Statele Unite este obiceiul ca școlile să aibă fanfare formate din elevi care participă la diverse parăzi și manifestari sportive. La parăzi, cum tânarul nu se putea deplasa, cânta dintr-un cărucior pe care-l împingea tatăl său mergând la pas cu ceilalți tineri din fanfară. Pe stadioane, între reprizele de baseball sau football american, când fetele executau miscări pe muzica interpretată de colegii lor din fanfară, tatăl său era prezent la repetiții și spectacole pentru a împinge căruțul lui Peter. Profesorii nu s-au gândit nici un moment că acest cărucior ar deranja ansamblul, ci, dimpotrivă, l-au încurajat pe Peter să-și manifeste talentul alături de colegi.

Iată ce declară tatăl băiatului: “Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care mi-a adus-o acest copil. Am cu Peter o relație complexă de dragoste animată de complicitate și de curaj și trăiesc momente de fericire pe care nu știu dacă le-aș fi avut fără el”.

Iar Peter spune, la rândul lui: “Legătura cu tatăl meu e foarte specială. De multe ori n-am chef să merg la repetițiile fanfarei, dar nu vreau să-l supăr pe tata și, știind cât de mult dorește să mă ajute, accept să merg”. Dăruirea simultană a tatălui și fiului devine miezul fericirii lor.

Dar viața acestui tânar alături de parinți și de cei doi frați mai mici e plină de suferință. În casa el nu are autonomie de mișcare, se deplasează numai în căruț și, pentru a face baie, trebuie să se transfere din cărucior în cadă, iar apoi trebuie ridicat și pus înapoi în carucior. De asemenea, tânarul nu-și poate prepara nimica de mâncare, mobila bucătăriei fiind prea înaltă pentru poziția lui așezată. De fapt, deși acest tânar are un curaj și o voință exceptională, viața lui este extrem de incomodă, fiecare mișcare necesitând efortul lui și al părinților.

Și iată că în acest moment al vieții lor au intervenit niște oameni inimosi, gata să ajute întreaga familie. Astfel, profesorii de la școala lui Peter au hotarât să participe activ la modificarea locuinței pentru a o adapta cerințelor speciale. După ce s-a facut rost de fonduri de la autoritatile locale, profesorii i-au mobilizat pe elevii școlii într-o vacanță pentru ca într-o săptămână, alături de personalul specializat, casa să fie demolată și reconstruită. Familia a fost trimisă în acest timp la Londra și prin computer li s-a transmis imaginea demolării. Cum Peter nu putea vedea, i s-au executat la tobă și trompete cântece care să-i sugereze demolarea, iar o cântareață locala a cântat un cântec la care Peter a fost foarte sensibil.

Construcția a început. Toti cei care au pus umărul au făcut-o cu bucurie. Unul dintre frați vroia să aibă o cameră în care să-si exerseze talentul fotografic, celalalt frate, talentul la chitară. Dar cele mai importante erau modificările pe care le-au suferit bucătăria, baia și coridoarele, astfel încât să acomodeze deplasarea lui Peter în cărucior.

Povestea de mai sus pare un basm ireal, dar Peter e un personaj care există, ca și profesorii și colegii care l-au ajutat. Iar învățătura pe care o putem trage din cele spuse de băiat, dar și de tată, este că daruirea de sine si iubirea aproapelui aduce uneori mai multă fericire decât acumularea bogățiilor.





Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  povestioară ușurică standard cu iz de predică baptistă (morală inclusă gen dăruire, devotament, oameni inimoși, optimism, gîndire pozitivă și alte năzbîtii uzuale). cîteva exprimări stîngace mă fac să cred că e vorba de o preluare, caz în care ar fi fost bine să citezi sursa.

"nimic nu prevedea malformațiile" - nu prevestea
animată de "complicitate" - nu se leagă
"basm ireal" - toate basmele sunt ireale
"să acomodeze deplasarea" - să ajute, să favorizeze
o cântareață locala a cântat un cântec la care Peter a fost foarte "sensibil"... etc

"învățătura pe care o putem trage"... hai s-o lăsăm... i-au dărîmat omului casa. "Unul dintre frați vroia să aibă o cameră în care să-si exerseze talentul fotografic (...) celalalt frate, talentul la chitară".

talentați băieții :)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2011-02-01 21:48:40
         
 
  Asa e, Iulia, Tea a raspuns fantastic, a caracterizat foarte bine vastitatea continentului.

Da, cu sigurantza ar fi bine daca s-ar putea recompensa bunele comentarii. Ar fi poate bine si daca s-ar putea elimina, in unlele cazuri, comentariile mai putzin bune...:)))

off topic: am raspuns la doc1 prin email direct, multzumesc.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-27 19:26:17
         
 
  "cat un continent, eterogena in structura, bogata, puternica, autoritara, urata si iubita, plina de oameni de valoare, de golani, de idei, de forte, de slabiciuni...lume!"
-- excelenta caracterizare, Tea. eu zic sa se dea cate o * si la comentarii!
...Dupa cate stiu, canadienii sunt foarte critici vis-a-vis de State, insa mai stiu si ca exista un simt al corectitudinii nord-americane: daca ceva este de admirat, atunci nu privim chiorâș, ci recunoastem meritele !
Am folosit subiectul inclus "noi" cu rol de invitatie la participarea lectorului ...........

ps
Veronica, citeste svp la doc 1 si raspunsul la dorinta ta de a avea volumul lui Adrian Suciu.
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2011-01-27 19:20:00
         
 
  Tea, Vitea,

Multumesc pentru comuri si pentru stelutze.

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 23:44:18
         
 
  er: recunosc ca-mi placi articolul  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 22:22:50
         
 
  Maestre, nu este prima oara cand afirmi ceva prin negarea negatiei. Tocmai d-asta imi "placi di mata". Vrea omul sa te prinda de coada, da de cap, vrea sa-ti dea in cap si ii arati coada. Cred ca de la genele tatarasti "ti si tragi"!
Si recunosc si eu ca-mi placi si ca "nemernicii" astia de protestanti americani dau oricand clasa la iubirea aproapelui lui Cleopa, Paraianu si care or mai fi.
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 22:21:33
         
 
  Hi Latunski!

Nu-ti face griji, daragoe moi, am inteles perfect.
Imi platesc impozitele (curand!) si urasc melodrama!

Calvar (sa pun si steaua?)
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-26 22:20:36
         
 
  a doua steluță comunistă este a mea, cu observațiile de rigoare  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 22:16:34
         
 
  Calvar!
nu ești obligată să comentezi, plătește-ți impozitele, apoi melodramează. Bun comentariu, dar ai dat-o în bară, despre altceva era vorba în propoziție.
Calvar*
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 22:13:05
         
 
  Vero, "tulburasi" apele , dupa cum vad, dar e interesanta reactia cititorului la povestea aceasta rela, dar atat de contradictorie perceptiei despre America...

Ceea ce vreau sa-ti spun este tocmai opus unei observatii receptate aici, nu ai melodramatism in expunere, relatarea este - pe cat posibil- obiectiva si cine citeste poate sa se opreasca la ceea ce considera cel mai interesant.

Cat despre America...eh ar fi multe de spus, e mare cat un continent, eterogena in structura, bogata, puternica, autoritara, urata si iubita, plina de oameni de valoare, de golani, de idei, de forte, de slabiciuni...lume!

Bun articol!

Calvar *
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-26 21:39:04
         
 
  Gaspadin Latunski, care Peia?!
Iar in gauri nu privesc: instructiunile mele de utilizare suna altfel.
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 21:22:55
         
 
  Stimata Vero,

atat de tare este apreciata iubirea aproapelui in America, incat multi o apara cu arma in mana. Drept esta, cate unul mai greseste tinta si trage in elevi si profesori, dar este OK, cata vreme renoveaza locuintele orbilor. (Asta a fost o rautate, desigur)
Dar spuneam de respectiva afirmatie ca este sablon si chiar un pic nerealista, pentru ca iubirea aproapelui se manifesta mai ales prin daruirea bogatiilor. Iar ca sa le daruiesti, trebuie musai sa le acumulezi mai intai.
Chiar in povestirea ta, trebuie sa recunosti ca asta era problema lui Peter, ca era sarac. Dar, daca taticutul si stramosii lui ar fi asudat pentru strangerea de bogatii si nu pentru iubirea "aproapilor", cred ca Petre era mult mai fericit, inca de la nastere.
Sa fii iubita si bogata,
MTL
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 21:19:28
         
 
  Stimate MTL,

Interpretarea ta religioasa e propria ta perceptie. Eu nu l-am scris in spirit religios.
Si chiar daca finalul ti se pare sablon, in America, unde valoarea principala si motorul intregii societati este banul, este laudabil ca oamenii sunt gata sa se supuna si altor valori.

Si nu numai atat, dar sunt darnici, toti, si bogati si saraci, actele de caritate sunt numeroase.

Cu stima,
VP.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 19:36:47
         
 
  A nu se face comparații neuniforme, este doar o metaforă sub formă de oximoron, combinată cu o simplă alegorie, în care aliterația nu este prezentă, pleonasmul ține de enumerația doamnei Elena Ștefan, care și-a exacerbat epitetul prin invocație retorică.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 19:31:39
         
 
  Daragoi MTL,
de acord cu tine, cu riscul de a-l supăra pe gaspadin Peia, care nu te are la sufletu-i de ateu, cum nici pisica mea n-are înțelegere pentru vrăbiile care stau pe gardul viu, cînd ea privește de dincolo de geam. Întrebare: din care parte? Se spune că, un savant privea prin gaura cheii, urmărind ce face maimuța din laborator. Ce crezi că făcea maimuța?
Privea prin gaura cheii...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 19:23:30
         
 
  Stimata Veronica, citind comul tau, am facut confuzia de a crede ca textul apartine maestrului Latunski. Chiar ma intrebam ce a patit. Imi cer scuze. Dar comentariul meu de mai jos, ramane valabil. Am insa o mica observatie: chestia cu iubirea aproapelui care este mai valoroasa decat acumularea de bogatii nu ti se pare un sablon prea folosit? Si apoi, cred ca Hristos s-a exprimat putin diferit in privinta aceasta.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 19:18:14
         
 
  Maestre Latunski, povestea aceasta, reala sau inventata, are loc in America. Acolo suverani sunt protestantii, care pun accent pe implinirea cuvantului lui Hristos, adica iubirea aproapelui. Noi suntem ortodocsi si punem accent pe posturi, matanii si superstitii. Iar cand tii prea mult post esti ursuz, de la prea multe matanii, te cocosezi, de la superstitii te tampesti. Urmarea... o vedem cu totii in jurul nostru. Drept este ca ne ocupam si cu iubirea aproapelui, dar numai daca are patrafir si buzunare pana la genunchi. Da poa' sa fie si numai buzunarele: de popa, doctor, politist, judecator samd, samd, samd.
Sa traiesti si sa mai daruiesti!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2011-01-26 19:10:28
         
 
  erata: toată considerațiunea....  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 18:44:22
         
 
  acum, fără glumă, am considerațiune pentru tine, că oameni sîntem și barabule mîncăm...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 18:42:47
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Se zice "dasfiDacia", Veronaș, panimaieși? și la mai multe lecturaieși, mă bucuresc mereu cînd treci prin pagina mea ( ca să imit și eu pe oarece postaci).  
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 18:38:15
         
 
  Daragoi Latunscki,

Asa e, trextul e putin melodramatic si, daca n-ar fi adevarat, ar putea fi considerat la fel de manipulativ de emotii ca scenariile holiwwodiene.

Ceea ce este totusi impresionant, si asta e adevarat si in State si in Canada, este ca oamenii sunt foarte bucurosi sa faca un bine si au o capacitate fantastica de a se mobiliza cand sunt chemati in ajutor. Ei bine, felul in care acei colegi de scoala au ajutat, care cum a putut, la reconstructia casei e adevarat si credibil.

In rest, ca deobicei cand te citesc, ma pufneste rasul la felul in care iti exprimi ideile. Asa e "naturelul" tau, hazos!

Merci pentru lectura si com.

Dasvidania,

Vera P. Sentimentskaia
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 18:03:46
         
 
  Daragoi Latunscki,

Asa e, trextul e putin melodramatic si, daca n-ar fi adevarat, ar putea fi considerat la fel de manipulativ de emotii ca scenariile holiwwodiene.

Ceea ce este totusi impresionant, si asta e adevarat si in State si in Canada, este ca oamenii sunt foarte bucurosi sa faca un bine si au o capacitate fantastica de a se mobiliza cand sunt chemati in ajutor. Ei bine, felul in care acei colegi de scoala au ajutat, care cum a putut, la reconstructia casei e adevarat si credibil.

In rest, ca deobicei cand te citesc, ma pufneste rasul la felul in care iti exprimi ideile. Asa e "naturelul" tau, hazos!

Merci pentru lectura si com.

Dasvidania,

Vera P. Sentimentskaia
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2011-01-26 18:03:34
         
 
  Ca un handicapat "in spe", mă bucur pentru micuțul Peter. Pentru tine, Veronica, nu mă bucur, te impregnezi cu un mod de a scrie tangent "coșmarului american prea bine temperat". O găselniță fructificată de scenariștii haliudului vostru, de categorie C. Probabil și valabil și foarte acceptabil de mormoni și martori al lui Iehova, de penticostalii afroamericani care dansează și incantează întru cinstirea lui Isus.
Să-mi scrii și mie un panegiric (cum pentru Piter o făcuși), cînd vei afla că, leziunile cu contur difuz și prăbușire în ADC, cu aspect sugestiv și ischemic vor avea relevanță pentru cei care îmi vor șterge saliva (și nu numai !), mă vor purta (sau nu) în căruciorul cu rotile și îmi vor turna supă-n gura-mi strîmbă. Atunci, mă voi gîndi la tine și la micuțul Piter-sburg...
Apoi, voi scrie cu creioane neascuțite, cu pixuri gelatinoase și cu (în) styluri proprii, havas...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-26 17:28:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE