FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dureri
Text postat de iuri iulian Lorincz
Ultima mea moarte
peronul gara și maldărul
acela de fier mișcător
transformase totul într-un cortegiu funerar
călătorii adunați în cerc
mă priveau ca pe o marionetă
legată cu sfori invizibile
de acele ornicului
mă durea
vocea gâjâită a difuzoarelor
care-mi anunța
necompatibilitatea inimii
cu propriul ei sânge
căutam albul
din ochii păsărilor
dar nu semănau
nici pe departe cu zăpada
depusă în urmele pașilor tăi
m-au durut
plecările
geamantanelor
care ascundeau inimi
…în urmă
doar rugina șinelor
ca o scară rezemată
pe numele unei cruci nevăzute.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ascunde dureri si-apoi crapă!
ca o sămînță sub rouă,
-intrus în Lumea cea Nouă,
bulgăre de tină sub grapă -

fără comentarii, înțelegi ce vrei, ce-ți convine...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2011-01-21 19:18:21
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Plecarile (nu sosirile, evident) au aerul acesta statut al renuntarii definitive... asa am receptat eu poema ta, Radun.

E o "viteza" a gandirii si poate a renuntarii de a mai gandi intr-o lume de "forfota" inutila sustinuta de versul scurt "aruncat"(parca) spre ceea ce ramane...

Calvar*
ps. nu stiu daca titlul serveste realmente ideea expusa, imi suna un pic teribilist.
Voia ta!
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-19 15:51:31
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE