FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
EMINESCU INTOLERABIL
Text postat de Elena Stefan
Nu vom putea lupta cu dezinformările decât dacă vom proceda precum Ulise cu sirenele. Însă el a avut șansa ca sirenele să fie doar într-un loc și să fie puține. Vreo trei parcă. Dacă trecea de locul blestemat și nu mai auzea chemările melodioase și înșelătoare, era scăpat. Ce să facem noi, acum, când “sirenele” manipulării și dezinformării sunt omniprezente? Când lupii îmbrăcați în haine de mielușel sunt peste tot și, mai ales, în guverne, presă scrisă, televizuni, etc? Cameleoni perfecți, care la un semn își schimbă culoarea, ideologia, doctrina, conștiința! Marea majoritate dintre ei manipulați la rându-le de propriile slăbiciuni și rătăciri care, speculate de forțe oculte, i-au transformat în marionete. Dosarele, conținând pactul cu diavolul ori slăbiciunile și mizeria propriei conștiințe, aranjate pe grade și căprării și gata oricând să apară în public la cel mai mic semn de nesupunere, au produs conștiințe de carton, modele vulnerabile, “inteligențe mop” în mâna șacalilor puterilor, vremelnice este adevărat, însă cu atât mai tiranice cu cât, probabil, conștientizează efemeritatea și își trăiesc doar clipa.

Un jurnalist celebru își exhibă inconsecvența când pe un canal de televiziune, când pe altul. Cârtiță perfectă și cameleon incurabil, intelecton, în accepțiunea mea, se pretinde reper și, culmea, sunt încă naivi care îl mai cred. Aceștia nu vor fi înțeles niciodată înțelepciunea veche, potrivit căreia, un om cu mai multe fețe nu are niciun obraz. Un ex-ministru, școlit și inteligent, care se dădea civil, într-un context electoral, ca la un semn își schimbă opțiunea. Mai apoi cu încă vreo câțiva “îngeri” devin chipurile partid pus în slujba unității naționale și intră fraudulos, fără alegeri, în Parlament. Aflu, din propria-i mărturisire, strâns cu ușa de un jurnalist mai nonconformist, că de fapt civilul diplomat este un colonel pe cale de a deveni general. Și exemplele pot continua.

Cât de mult a degenerat ideea de onest, frumos, etic. Cât de departe de mulți dintre aceștia sunt valorile umane supreme! Se spune că, un sfânt, căzut în mâna unor tâlhari, i-a rugat să-l lase fiindcă nu are niciun ban să le dea. Scăpat din mâinile lor, după un timp, căutându-și batista să-și șteargă nădușeala, a dat de un ban, legat în colțul acesteia. Ei bine s-a întors și a dat acel ban tâlharilor pentru că nu putea accepta ideea ca el să fi rostit, în cunoștință de cauză, o minciună. O tempora...

*
* *
“De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii;/Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii...” spunea Eminescu referindu-se la vecul lui și, prin viziunea-i exemplară, la vecurile care vor urma. Dintre care, veacul nostru pare să se detașeze în strălucirea neosaltimbancismului și a degradării. În timp ce el îi readuce cu smerenie în atenție pe înaintași, noi, urmașii lui asistăm, mulți impasibili la modul cum se încearcă alungarea lui Eminescu din literatura română, un fel de alungare a românului din sine însuși, cum spuneam cu altă ocazie.

Și cum să nu se dorească să se facă totul pentru această alungare? Pentru că Eminescu și nu altcineva a scris și, vai cât de actual este:

“Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?
N-o sa aflu între-ai nostri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lânga capistea spoielii?
Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii,
N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti
In aplauzele grele a canaliei de uliti,
Panglicari în ale tarii, care joaca ca pe funii,
Masti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,
De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?
Nici visezi ca îmainte-ti sta un stâlp de cafenele,
Ce îsi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fara suflet, fara cuget,
Cu privirea-mparosata si la falci umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;
Toti pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa,
Quintesenta de mizerii de la crestet pâna-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Isi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca...
Dintr-acestia tara noastra îsi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza în zidirea sfintei Golii,
In camesi cu mâneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfrâul în miscari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cântece si jocuri...
Si apoi în Sfatul tarii se adun sa se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!”

Nu-i așa că este insuportabil? Nu-i așa că această oglindă îi poate urmări asemeni umbrei sau respirației și le poate da coșmaruri? Nu-i așa că versurile de mai sus îi pot înfrânge? Le strică buna dispoziție, râgâiturile și hăhăielile? Și atunci, pe bună dreptate, se pune întreabarea: ce-i de făcut? Și, o dată pusă, apar soluțiile și se găsesc, ca și pe vremea lui, “conștiințe” , neolichele, intelectoni care să orchestreze manipulatoriu și dezinformant “abandonarea cadavrului din debara” Nu contează cât costă. Nu contează eforturile. Nu contează că se atentează la unul dintre pilonii fundamentali ai literaturii noastre. Coșmarul lor este prea mare, frica îi oripilează, îi macină îi urmărește, îi distruge. Trebuie să scape, trebuie să nu mai audă, să nu mai știe, să nu mai existe...

A fost eliminat fizic însă trăiește și se încăpățânează să trăiască prin operă și prin români. Românii simpli, românii adevărați, românii eterni. Pe care, unii vor să-i confiște în interes propriu și ilegitim.

Își poate permite literatura română să renunțe la vreuna dintre valorile sale? Își poate permite literatura română să renunțe la geniul eminescian? Ei bine, răspunsul rațional este nu. Însă, dacă nu vom fi atenți, manipularea și dezinformarea, cu tenacitate și interes, pot face aceasta. Și, ar fi posibil ca Eminescu să ajungă să fie citit în ediții samizdat!

Recomandare:
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:AF7ysI15YOkJ:corneliuflorea.wordpress.com/cele-mai-recente-eseuri/arhiva-cel-mai-recent-eseu-cine-l-a-ucis-pe-eminescu/+eminescu+ion+corbu&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  AAA a pus punctul pe I, daca-mi permiteti , genialitatea creatiei eminesciene rezista-fara discutie- oricarui atac , mai mult sau mai putin "destept"...

Ceea ce ma surprinde pe mine-chiar de la distanta, ceea ce inseamna contact sporadic cu realitatea romaneasca imediata- este nonsalanta cu care se emit aproximatii, cu trimitere, evident, la momentul cultural, ca si cum ar fi posibil -si NU ESTE- sa cuprindem -ideatic sau nu- sensurile lui "rupte", izolate de evolutiile anterioare si, mai ales, de prezenta lui Eminescu in acest "anterior"

Iar sensurile politice, remarcate in articol, nu fac decat sa intareasca "absolutul" genialitatii: vizionarul!

respecte,

calvar
vot.
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2011-01-15 18:00:08
         
 
  Doamna Elena, eu nu mă refer, când spun "valoare a prezentului" la X sau la Y, la Costel sau la Purcel. Fac referire într-un mod imperios la practicile actuale, acelea de hipersocializare, de apartenența obligatorie la o "castă" literară anume. Valoarea intrinsecă a încetat să mai fie un criteriu definitoriu, înlocuită de un cvasinepotism în derulare și în curs de desăvârșire. Nu vă mai puneți în gardă mai repede decât se înarmează SUA. Remarc afirmația domnului Agheorghesei, care-i plină de adevăr. În altă ordine de idei și nu în ultimul rând, articolul e foarte bine scris.  
Postat de catre Homo Novus la data de 2011-01-15 17:33:31
         
 
  În primul rând, felicitări pentru articol!
Apoi, doar două vorbe: de vreun secol jumate și ceva peste, Eminescu se apăra singur, și-o face genial: dincolo de criptă. Cam atât.

Am să luminez textul.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2011-01-15 17:08:03
         
 
  Poate m-am înșelat distinse Homo Novus însă afirmația domniei voastre "că e mult mai ușor de opresat o valoare în curs de dezvoltare" m-a pus în gardă! care să fie acea valoare opresată a prezenului? Evident înțeleasă în contextul textului de mai sus.

Și care ar fi "Adevăratele valori ale prezentului ... în pericol de-a nu cunoaște lumina viitorului."

Aceste afirmații mi se par a 25-a fotogramă adică subliminale.

În rest comentariul domniei voastre pare OK.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-01-15 16:26:35
         
 
  Doamnă, ce spun eu, ce culegeți dumneavoastră din ce spun eu(!). De afirmații precum "într-o democrație, fie și defectuoasă, cum e la noi" sau "(...)abolire a valorilor deja înrădăcinate adânc în conștiința întregului" și "că se încearcă, nu e un secret" de ce nu v-ați legat? N-ați făcut decât să reiterați, amănunțit, ceea ce eu am conturat în tabloul de ansamblu din primul comentariu. Ce "subsumare"? Ce "chipurile"? Înverșunarea nu poate fi un pretext pentru răstălmăcire.  
Postat de catre Homo Novus la data de 2011-01-15 16:11:43
         
 
  Mai mult chiar, sistemul nostru electoral permite furtul votului pe scară largă, deturnarea voinței electoratului și ajungerea la putere a incompetenței și prostiei.

Și asta nu este totul. Se pregătește votul prin corespondență. Adică un fel de Baconschi la puterea enșpea!

http://www.parlamentultau.ro/metoda-impotriva-fraudarii-votului-dezbatere157.aspx
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-01-15 16:11:31
         
 
  Iata un articol care merita apreciat doar si pentru efortul de a adapta poemul marelui Eminescu cu manifestul politic din subtext. Pentru ca eu consider ca nu opera marelui poet este pusa in pericol si ca pericolul vine din politizarea acesteia. Altfel, atat poemul cat si textul doamnei Elena Stefan, luate separat, sunt "politicaly" corecte, pentru ca natura firii umane nu se schimba tot atat de repede precum tehnologia, spre exemplu, iar acest fapt atrage dupa sine prospetimea sau actualitatea operelor clasicilor. De altfel, Romania traieste un vesnic paradox dat de faptul ca am avut si avem o clasa politica situata constant sub media inteligentei societatii civile, care este.
De ce se intampla asa ceva la noi? Pentru ca sistemul de vot permite ca persoane situate in optiunea de vot a electoratului pe locurile doi sau trei sa ajunga in Parlamentul Romaniei in locul celor clasati pe primele locuri.
Dupa ce sistemul de vot se va schimba intr-unul uninominal in doua tururi, Romania va avea o clasa politica corect reprezentata intr-un Parlament unicameral.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2011-01-15 16:02:44
         
 
  "Adevăratele valori ale prezentului"! Să fie adevărat? Să fie vorba despre valori din valori anterioare? Nu-mi vine să cred! Comentariul domniei voastre, chipurile liniștitor (Eminescu este oarecum în siguranță) pare a fi a 25-a fotogramă! Adică vrea să subsumeze textul de mai sus acelora cărora de fapt le este adresat.

PS. Democrația presupune respectarea regulilor. Ceea ce, de o vreme, nu se mai întâmplă pe aici. Mă uit cu admirație că, deși au în coastă Armata a 14-a, moldovenii au putut să alcătuiască o majoritate care să trimită în opoziție "partidul care are cele mai multe voturi" adică majoritate relativă, nu absolută. La noi nu! Pentru că intelectonii au acaparat aproape totul și acționează la comandă. Eu nu confund demagocrația cu democrația.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2011-01-15 15:30:04
         
 
  Într-o democrație, fie și defectuoasă, cum e la noi, slabe sunt șansele de abolire a valorilor deja înrădăcinate adânc în conștiința întregului. Că se încearcă, nu e un secret. Părerea mea este că aceia nu vor reuși decât să arate cât de ridicoli sunt. Totuși, cunoscând datele problemei și intențiile reale, trebuie să conștientizăm că e mult mai ușor de opresat o valoare în curs de dezvoltare decât una veche și, pe deasupra, de dimensiuni astronomice. "Intelectonii" au acaparat mass-media, cel mai important instrument de "modelare" a percepțiilor și credințelor. Este primul pas spre cucerirea unei alte dimensiuni, cea a subconștientului. Eminescu este oarecum în siguranță, apărat de istoria poporului român și, de ce nu, de propria-i notorietate. Adevăratele valori ale prezentului sunt în pericol de-a nu cunoaște lumina viitorului.  
Postat de catre Homo Novus la data de 2011-01-15 15:13:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE