FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Piatra
Text postat de iuri iulian Lorincz
Ai știut de la bun început
că pietrele înșirate
până la gâlma aceea ieșită din pământ
sunt lacrimi
…ai tăcut
ca și când tăcerea
ar fi acoperit o altă tăcere
ascunsă în universul din tine
eu culegeam pietre sferice
se mulau perfect
în limba praștiei
ținteam cerul
din nori săreau așchii lichide
înfipte adânc în ochii mei ageri
ai tăcut mamă
tăcerea ta
a fost ca o piatră
trecută prin mine
fără ca eu
să-i simt usturimea.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Stimabila d-na. Elena,comentariul dvs. nu raneste, din potriva, edifica.
Va multumesc pentru acest lucru si de popasul facut pe aceasta pagina. Am facut mici modificari textului.
Va doresc un an nou fericit si... ,,La multi ani''!
 
Postat de catre iuri iulian Lorincz la data de 2010-12-31 08:25:11
         
 
  "de-a lungul"
"gâlma aceea"

Trebuie făcute corecturile de mai sus. Pe fond, mai sunt stângăcii însă pe ansamblu se apropie de poezie. Dintre stângăcii amintesc: "pietrele înșirate/de-a lungul cărării" (formulare banală și vetustă pentru, probabil, posibilele pedici invocate) "lacrimile tale", "praștiei mele". Un poem personal, cu un dramatism decriptabil și care denotă o mare suferință și o amprentă de mare sensibilitate. Sigur, comentariul meu ar putea răni - nu-mi doresc asta - însă, pentru că poate deveni un poem bun, spun că mai trebuie intervenit un pic utilizând foarfeca lirică, cel puțin ca mai jos.

"Piatra

Ai știut de la bun început
că pietrele înșirate
de-a lungul cărării
până la gâlma aceea ieșită din pământ
sunt lacrimi
…ai tăcut
ca și când tăcerea
ar fi acoperit o altă tăcere
ascunsă în universul din tine
eu culegeam pietre sferice
se mulau perfect
în limba praștiei
ținteam cerul
din nori săreau așchii lichide
înfipte adânc în ochii ageri ai copilăriei
ai tăcut mamă
tăcerea ta
a fost ca o piatră
trecută prin mine
fără ca eu
să-i simt usturimea."

Ar mai trebui schimbate "cărării". și "ai copilăriei"

De remarcat:

"pietrele înșirate
......
până la gâlma aceea ieșită din pământ
sunt lacrimi"

"ca și când tăcerea
ar fi acoperit o altă tăcere
ascunsă în universul din tine"

"eu culegeam pietre sferice
se mulau perfect
în limba praștiei
ținteam cerul
din nori săreau așchii lichide
înfipte adânc în ochii ageri..."


"tăcerea ta
a fost ca o piatră
trecută prin mine
fără ca eu
să-i simt usturimea."
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-12-30 21:50:53
         
 
  Cristi, multam de apreciere si pentru steaua aprinsa.

Vero, cuvintele tale m-au impresionat si-mi da curaj acum la inceput de an nou.
Sarbatori fericite, si la ,,La multi ani!''
Cu prietenie,
Radun.
 
Postat de catre iuri iulian Lorincz la data de 2010-12-30 21:34:19
         
 
  Intr-adevar, un text incarcat de emotie. Poezie!

Las si eu un vot si te felicit pentru evidentul progres in exprimare!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-12-30 19:47:19
         
 
  Textele cu o astfel de încărcătură emoțională aș prefera să nu le comentez, însă trebuie să știi că am înțeles și observ că azi, la trecerea dintre ani, te-ncearcă un dor crunt.
Îți dai seama că "infinitul nu are niciodată mai puțin de două margini".

Aprind o stea!
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2010-12-30 17:49:58
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE