FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Lumea de dincolo (fragment)
Text postat de latunski criticul
Capitolul al treilea

1.
În a noua zi, după despărțirea de trup, am fost dus din nou la Judecată. Iar voi care nu știți nimic despre cele se întîmplă pe aici, să nu credeți că este vorba despre ultima și marea Judecată, nu, aceasta ar fi doar ca o audiere preliminară la Parchetul Celest al Curții Interioare de pe lîngă Prima Sferă Astrală, sau a Primului Cer, cum se mai spune.
Am fost invitat să iau loc în boxă, și credeți-mă, este destul de greu pentru un suflet fără trup să stea pe un scăunel fără spătar și netapițat, care nu avea nimic în comun cu fotoliul meu de redactor din Lumea de Dincolo. La dreapta mea era îngerul păzitor și în stînga daimonul ispititor. Apoi a intrat Sfîntul Judeător de Ședință și el era însoțit de două practicante, care înviaseră deja în trup și în suflet. Iar dacă despre sufletele lor încă nu pot a vă spune nimic, despre trupurile care se întrezăreau prin togile semitransparente și prinse cu fibule pe umerii lor stîngi, aș putea să vă spun mai multe și cu lux de amănunte, pentru că m-am priceput la așa ceva în Lumea de Dincolo.
Apoi, Aprodul și Grefiera au strigat în același timp: „Ridicați-vă. Ședința este deschisă. Prezidează Sfîntul Judecător de Ședință, Marele Mucenic Rigips, secodondat de mucenițele Gresie și Faianță !”

2.
Atunci am aruncat o privire circulară și am observat că era o sala de judecată, la fel ca la Nuremberg ori ca în filmele americane. Procedura părea a fi intermediară, ceva între dreptul anglo-saxon și cel roman. Îmi este destul de greu să descriu pe înțelesul vostru, al celor din Lumea de Dincolo, cum s-au ridicat cei prezenți. Pentru că în picioare s-au ridicat doar cei înzestrați cu trup astral și cei care mai bîntuiau prin Lumea de Dincolo, negăsindu-și ei încă liniștea veșnică. Îngerii de serviciu, îngerii păzitori și îngerii gardieni doar ce fîlfîiră din aripi iar daimonii ispititori își înclinară podoabele capilare și își ridicară podoabele dorsale și ancestrale. Spectatorii din sală, care își recîștigaseră deja trupul în perspectiva învierii, se înclinară slugarnic. Apoi ne-am așezat cu toții și atunci al treilea aprod a sunat din trîmbiță, îngerul al șaptelea din stalul al treisprezecelea a sunat dintr-o trompetă de pionier și un cerc auriu a apărut din senin și s-a plasat deasupra cheliei judecătorului. Judecătorul de ședință a primit o cheie de la Grefieră cu care a deschis sertarul din dreapta. Din el a ieșit un fum ca fumul unui cuptor, pentru că judecătorul își uitase pipa aprinsă la precedenta audiere. Aprodul a ținut să precizeze că, de fapt este cădelnița cu tămîie și a turnat puțină aghiazmă peste ea, din carafa de pe masă.

3.
Apoi un alt înger, care ținea între aripi o cărticică deschisă, a citit din ea diverse articole ale Codului Penal Astral în care se încadrau faptele comise de mine în viața pămîntenă. Eram prea emoționat - sufletele fără trup sînt mai emotive și mai labile - dar dintre acuze am reținut doar flecăreala, minciuna, calomnia prin presă, neverificarea știrilor din trei surse, lăcomia, beția, lenevia, neglijența la lucru, lipsa de respect față de superiori și iubirea trupească a persoanelor nelegate prin căsătorie. Iar el striga către mine cu un glas puternic, așa cum striga din cînd în cînd și Redactorul Șef din Lumea de Dincolo:
„Juri pe numele Păstorului, care, cînd a aflat oaia cea pierdută, așa a zis: „ Bucurați-vă împreună cu mine, căci am aflat oaia cea pierdută!” (Luca, 15.6) Și pentru că atît îngerul meu păzitor cît și daimonul ispititor stăteau impasibili, m-am ridicat și am cuvîntat: „Onorată Instanță, Sfîntă Curte de Apel, Preaireal Parchet Celest și fericitelor mucenițe Gresie și Faianță, nu înțeleg ce vreți să insinuați. Nici eu și nici părinții mei nu au avut oi, ci doar o prăpădită de vacă, neagră în cerul gurii și care, pe cînd o duceam la imaș, migra din pășune în pășune. Încît nu reușeam să citesc măcar o pagină din manualele școlare pe care le căram după mine, darămite să mai am timp pentru clasicii autohtoni sau cei ai altor neamuri. Ori poate Înălțimile și Sfințeniile Voastre mă confundă cu un celebru europarlamentar?” Un zumzet nefiresc umplu sala de judecată, el semăna cu un hohot de rîs daca s-ar putea spune despre suflete, spirite și duhuri că ar fi în stare să și rîdă. Spiritele Judecătorului și ale practicantelor emanau efluvii de mînie și de indignare. Nu acestea erau numele lor reale și celeste, dar daimonul meu ispititor, pus pe glume, așa mă determină să aud cu urechile sufletului meu speriat.. Și iar m-am lăsat păcălit, la fel ca în școala generală, cînd nu știam lecția iar colegii mei binevoitori îmi suflau tot felul de aberații, pe care eu le repetam cu sfințenie
Abia atunci îngerul meu păzitor a zis:
„Onorată Instanță, eu cunosc necazurile lui, sărăcia lui spirituală , frustrările lui, dar nu pot cere decît circumstanțe atenuante.” Apoi s-a întors către mine și a zis: „ Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că daimonul tău ispititor nu te mai poate duce dincolo de ispitele celor mai titrați decît tine și cu statut jurnalistic recunoscut și apreciat. Fii tu însuți și vei primi o judecată dreaptă așa cum în Lumea de Dincolo ai primit un preț pe măsură pentru serviciile prestate în mass-media, pentru cele făcute și nefăcute, pentru cele scrise ori vorbite. < Căci cel care va birui nu va fi vătămat de a doua moarte>” ( Apocalipsa, 2.11)

4.
Atunci iar m-am ridicat, deși aripa din dreapta a îngerului meu păzitor era peste umărul meu stîng și mă îndemna să stau în boxa mea:
„Preaonorată Instanță, stiu că cea mai înaltă înțelepciune a spiritului este să cugete la cel de-al doilea soroc al morții, care este al spiritului și nu al trupului păcătos, cum spunea și un filozof păgîn: Am uitat cum îl chema, dar și fără spusele lui știu că frica de moarte a spiritului este neapărat trebuincioasă. Iar voi, adică tu și domnișoarele de alături care păziți poruncile și judecați într-adins și cu dreptate, să mă judecați în conformitate cu legile Noului Testament, care clamează ierarea păcătosului și nu prin Ordonanțe de Urgență inspirate din Deutoronom ori din Plîgerile lui Ieremia. Pentru că și eu în Lumea de Dincolo am căutat să respect regulile compoziției literare, codul moral și etic al jurnalistului și al reporterului de teren, am căutat să mă orientez în timp și în spațiu studiind Mersul Trenurilor, măsura prieteniilor, dușmăniilor și a indiferenței am căutat-o în Cartea de Telefoane iar principiile și rețetele de viață în Cartea de Bucate. De ce lipsește din această sală simbolul sacru al crucii? „Ha, ha, - rîse daimonul meu ispititor, auzi-l cum vorbește de funie în casa spînzuratului”, dar atunci n-am prins sensul acelei butade.
„Irelevant, Preasfîntă Instanță”, - ripostă avocatul acuzării, despre care daimonul meu ispititor îmi spusese că îl cheamă Sfîntul Verblock, dar acum nu mă mai lăsam așa ușor păcălit, – „nu se acceptă decît citate din Sfinții Părinți. Iar despre probitatea profesională a acestui suflet cît și despre pregătirea lui profesională, permiteți a prezenta probele aflate la dosar. Vă rog să înregistrați ca drept proba numărul unu, diploma de absolvire a școlii profesionale în meseria de lăcătuș-mecanic. Proba numărul doi; cele trei articole scrise la gazeta de perete a secției „sculărie”, despre depășirea planului de producție, despre colegii săi care lipsesc de la activitățile de muncă patriotică precum și prima lui poezie mobilizatoare, care l-a convins pe secretarul BOB să-l trimită la cursurile comasate de la <Ștefan Burghiu>. Ca proba numărul trei să luați în considerare placheta aceasta subțire cu versuri laice, scrise fără talent, fără har, dar publicate la o editură situată în sfera de influență a propagandei. Iată și proba numărul patru”, și ca din văzduh (era să zic, ca din pămînt), apăru un maldăr de ziare în care, puteam să pariez, erau toate articolele mele părtinitoare, calomnioase și tributare, pe care am fost nevoit a le comite în Lumea de Dincolo.


5.
Suspectă, se arăta a fi atitudinea îngerului meu păzitor, care se comporta ca un brav avocat al apărării din sistemul comunist chinez, cerînd doar clemență pentru sufletul meu amărît, atunci cînd acuzatorul îmi dădu lovitura de grație cu aluzia, mai mult decît transparentă, referitoare la cei care sînt „loviți de diavol cu cele ce sînt în jos de buricul pîntecului” (Sfîntul Antonie Egipteanul). Atunci mă simții cuprins de mînie, uitînd unde sînt și pentru ce motive, mai adăugînd astfel un păcat capital la cele enumerate anterior.
Nu pot reda integral discursul rostit în apărarea mea, dar am protestat vehement, amintind de faptul că am terminat liceul la seral, că am urmat cursurile de jurnalistică la aceiași facultate „Ștefan Burghiu”, studii care au fost echivalate mai tîrziu pentru toți absolvenții ei, și că apoi mi-am dat și bacalaureatul. Am menționat succesele obținute în meseria mea de bibliotecar și jurnalist, ba chiar mi-am amintit și citate din Sfîntul Antonie Egipteanul, dacă tot veni vorba despre el. Adică: „un gram de practică valorează cît tone de teorie” și „cine are minte sănătoasă, nu are nevoie de carte”. Le-am demonstrat cu creta pe tabla de lîngă măsuța grefierei, schema vieții mele pămîntești și avatarurile ei, așa cum mă învățaseră bunii mei profesori de la „Ștefan Burghiu” că se face o schemă (numită și metoda ciorchinelui). Și am încheiat cu un alt citat al unui părinte din Pateric: „ Înlătură ispita și nu se va mai mîntui tot omul”.

6.
Întreaga sală de judecată era în delir, aplauda și striga în sprijinul meu, dovadă că sufletele drepților se cunosc între ele și în Lumea Aceasta. Iar despre cele spuse și întîmplate, nu poate fi nici o îndoială, chiar dacă sala de judecată a fost evacuată și audierea a continuat cu ușile închise.
Dar Grefiera de ședință care era o îngereasă fără trup, doar cu față, gît, aripi și mîini lăsate pentru a stenografia, a omis intenționat să noteze discursul meu. Ea semăna la fața-i de îngereasă cu fosta mea vecină din Lumea de Dincolo, Veronica Halcu, nevasta lui Halcu, dar după cum stenografia imprecis și părtinitor, semăna mai degrabă cu aceiași Veronica Guguță, după ce a divorțat, și-a reluat numele de fată, rămînînd însă cu fața-i smochinită de femeie nesatisfăcută neam. Cînd am plecat de la bară, unde am avut ultimul cuvînt, am trecut mai pe aproape de ea, l-am împins puțin pe îngerul meu păzitor care își înfoiase aripile și am întrebat-o: „Tu ești, Veronica?” Iar ea mi-a șoptit șerpește: „Taci dracului și treci în boxă”.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  No, dacă și frumusețea se pune, atunci mă plec în fața sumelor. Fără să fac aluzii.
Un urîcios.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-04 22:49:07
         
 
  pi punct es: ne bate olandejiii!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-04 22:46:22
         
 
  Nu calculești cum trebuie, latunski. Vine așa: valoarea textelor mele + valoarea mea + frumusețea n tinzând la infinit, s-avem pardon. Și nu mai fi urâcios!

(te-am votat)
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-04 22:44:52
         
 
  AAA, ...cum și poemele tale sînt nult prea votate, ținînd cont de valoarea lor intrinsecă și de cvorumul existent. Poți merge în parlament, cel puțin cu ultimul.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-04 22:12:10
         
 
  Textul dumitale, criticule basarabeano-rusnac, e hazos. Cât de? Mai hazos decât umorul involuntar al unui anume personagiu.

"Apoi un alt înger, care ținea între aripi o cărticică deschisă, a citit din ea diverse articole ale Codului Penal Astral în care se încadrau faptele comise de mine în viața pămîntenă. Eram prea emoționat - sufletele fără trup sînt mai emotive și mai labile"
- :)) tare!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-04 21:27:22
         
 
  err: cEarșaf  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-04 21:17:11
         
 
  Aproposito de purici:

Bulă studiază puricii. Pune unu pe-un carșaf, îi spune:
-Sari!
Puricul sare.
Îl mai pune o dată.
-Sari.
Puricul, exact, sare.
Îi taie picioarele, îl pune jos.
-Sari.
Puricu, nimic. La care Bulă:
-Dacă i se taie picioarele, puricul surzește.

Concluzie, nene Tudorele:
puricosule!

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-04 21:16:13
         
 
  Ai vazut maimuta sa se purice singura? Are nevoie de alta sa o purice. Si asa, puricandu-se una pe alta, socializeaza. Ce fac, insa, maimutele care nu au pureci?
Mor si nu mai apuca sa socializeze...
Morala: prefer sa am pureci.
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-04 21:03:57
         
 
  Purică, poți să și te purici singur, dar atunci nu mai este un act de socializare. O noapte furtunoasă! ciao, Darwin...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-04 20:38:50
         
 
  Maestre, daca tot m-ai provocat, chestia asta:
"Marele Mucenic Rigips, secodondat de mucenițele Gresie și Faianță"
suna extrem de provocator, vulgar chiar, si se duce dracului toata subtilitatea, care face bine si este necesara unui subiect atat de delicat". Credinciosii va vor vrea fript pe carbuni incinsi, indiferentii vor rade zeflemitor de domnia ta, iar ateii vor rade o clipa si apoi vor astepta, amuzati, spectacolul crucificarii limbutului. Sfatul meu, nu doar parerea mea, ar fi sa scoti chestia aia, neaparat, din text, oricat ar trebui sa schimbi pentru asta. Si asta ti-o spune unul care s-a razboit cu morile astea, mai mult ca domnia ta.
Daca mai vrei sa puric si alte chestii de pe aci si nu te deranjeaza, daca crezi ca poti suporta, iti stau la dispozitie.
O noapte frumoasa!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-04 20:15:39
         
 
  secondodat - secondat.
Cînd mă detașez de un text(niște texte), mă cuprinde o lene, de-mi vine să i le dau unui ucrainean să mi le corecteze...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-03 11:24:47
         
 
  În sfîrșit, mi-am zis frecîndu-mi palmele în foru-mi interior(care seamănă suspect de mult cu sala celestă de judecată descrisă mai sus)l-am prins pe criticul latunski la înghesuială, fiindcă, imprudent, după ce ne-a anesteziat cu făcăturile, babiloniile,apologiile, apocrifele și glifele lui fără cusur, s-a aventurat în proză și încă deloc prozaic, cu ditamai scena cîntăririi sufletului păcătosului pe balanța celui Nenumit.
Satisfacția-mi fu însă calpă:pezevenghiul de gaspadin scăpă și de data asta cu reputația intactă, fiindcă nu i-am găsit nicio hibă decît vreo 2-3 greșeli pe care le trec în contul Ninei, care emoționată de prezența atîtor heruvimi în salopetă și diplomă de fruntaș în producție, ori asurzită de trîmbița pionerească a tastat greșit
"secondodat"(dacă nu-i vreo invenție lexicală absconsă a pîrîtului)
M-ar fi bucurat să știu sexul îngerului și-al daimonului(hermafroditismul literar prozo-poetic)și aș fi zugrăvit mai colorat oleacă sala astrală, aș fi băgat în corpul fragmentului dialoguri și glume de cremenal, dar asta o făceam firește, io, cu pana mea, care nefiind a unui critic zaporojean cu faimă transnistreană și transfrontalieră, așa că rămîne taman cum am stabilit:ptiu, pupa-te-ar muzele dezlegate la ochi!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-03 09:08:49
         
 
  SCRIBUL care a consemnat, nu a absolvit Ștefan Burghiu(nici măcar!?), nu a scris articole la gazeta de perete și nu este redactor în Lumea de Dincolo (din punctul de vedere al personajului). PERSONAJUL, care se află în Lumea Aceasta (din punctul lui e vedere), da!
Ei, iat-o și pe Expertiza. Dar s-a reprofilat pe peturi, probabil...
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-03 06:58:06
         
 
  Nu știu cum te va fi determinat daimonul tău ispititor, pus pe glume, să auzi cu urechile sufletului tău speriat că te-ai fi numit în calitate de acuzat în sala aceea semanînd cu tribunalul de la Nurenberg, dar, pentru un absolvent de Stefan Burghiu, ești mult prea inteligent pentru a ne face să credem că ai fi scris, în Lumea de Dincolo, doar articole la gazeta de perete.

Voi mai chibzui asupra acestei proze.

PS. Nu mi-ai răspuns: unde a dispărut Expertiza? Că prea ați lipsit amîndoi cîteva zile :)


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-11-02 22:15:28
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE