FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De ce este, a săracilor cu duhul, Împărăția Cerurilor
Text postat de Marian Tudorel Lazar
În primul rând, cine sunt săracii cu duhul? Proștii, va zice toată lumea. Ce spun, însă, scripturile? Că, în Împărăția Cerurilor, fiecare este judecat după cuvintele lui. Asta înseamnă că, acolo, săraci cu duhul nu sunt proștii lumii, că există destui proști ai lumii, ce se cred înțelepți, ci, proști sunt cei care se cred proști și se declară astfel. De ce ar fi, însă, Împărăția Cerurilor a lor și de ce ar fi această condiție, a sărăciei cu duhul autodeclamate, condiție suficientă și obligatorie a rămânerii în Împărăția Cerurilor? Păi, ce este Împărăția Cerurilor? Este Împărăția lui Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Este duh. Ce înseamnă duh? Înseamnă fantomă? Da, fantomă, adica ceva ce nu există, dar se manifestă, exprimându-se prin semne, fenomene sau cuvinte. Dacă se exprimă, înseamnă că vorbește, dacă vorbește, înseamnă că gândește. Deci, singura caracteristică manifestabilă și măsurabilă a unui duh este gândirea. Atunci, aceasta înseamnă duh: gândire! Iar, dacă Împărăția Cerurilor este împărăția Duhului, iar împărăția duhului este împărăția gândirii, atunci Împărăția Cerurilor este împărăția gândirii, gândire care se află în capul nostru și nu numai, ci în tot trupul nostru, sfârtecat de nervi, precum pământul este sfârtecat de rădăcinile unui copac. Înseamnă, că, Împărăția Cerurilor, care este o împărăție a gândirii, a rațiunii, se află înăuntrul nostru, adică exact acolo unde a localizat-o, cu două mii de ani în urmă, și răstignitul nostru întru dreptate, Hristos – Mesia, Mesia – Adevărul.
Și, întradevăr, cine nu știe că, a te declara nesărac cu duhul și ajuns la capătul adevarului, în condițiile în care știi că ești limitat și supus greșelii, înseamnă a te depărta de adevăr și a cădea în minciună. Iar, a rămâne în minciună, este ca și cum te-ai juca cu focul: mai devreme sau mai târziu, sigur te vei arde. Iată, de ce le-a spus Isus, cărturarilor și fariseilor (aviz amatorilor) că, dacă nu s-ar declara ei înșiși văzători, atunci nu ar avea vină dar, spunând că văd, adică știu, sunt pasibili de pedeapsă și de ajungerea în focul gheenei, foc în care nu-i trimite nimeni și nu-i condamnă nici un Dumnezeu, dar dau singuri, ca nebunii, buzna în el, încercând să intre în Împărăție pe larga poartă a adevărurilor general valabile și a legilor, imperfecte și încălcabile.
Deci, singura șansă de a pătrunde cu dreptul, adică pe ușă, și a rămâne de-a pururi în palatul rațiunii pure, este să-ți vezi, în orice moment, partea goală a paharului gândirii tale și, să dai deoparte, din ochi, bârna înțelepciunii tale. Cât îi privește pe cei care au în ochi doar un pai de înțelepciune, care le întunecă vederea, dacă tu, care ai o bârnă de înțelepciune, nu ești în stare să scapi de ea, ca să mergi mai departe în aflarea adevărului, cum ai vrea ca, cel cu doar un pai de înțelepciune, să fie capabil să și-o scoată singur din ochi?!
Lăsații, deci, proștilor, pe înțelepți, să vă dea afară din palatele lor, care tot vouă vă sunt sortite, la momentul potrivit, sau acceptați să stați în coada mesei lor, până la momentul când va veni adevărul, să strălucească, o clipă, de la răsărit la apus, precum fulgerul răsare în ceruri și apune sub pământ, și atunci toată lumea va vedea, doar pentru o clipă, unde este fruntea și unde este coada mesei. Dar, în clipa imediat următoare, se va face iarăși întuneric, până la următorul fulger și următoarea furtună. Iar, dacă simpla conștiință a propriei voastre valori, în ciuda prostiei voastre (!), nu vă este de ajuns, atunci nu sunteți destul de proști și nici destul de înțelepți (adică temători de Dumnezeu, dar Dumnezeu înțeles ca perfecțiune a gândirii) și chiar nu contează că vă îndreptați spre iad sau spre rai, că, oricum, tot la dracu o sa ajungeți! Nu disperați, însă: ajunși la dracu, vă veți da seama cât sunteți, și ați fost, de proști și, într-o clipită, în cea din urmă clipă, veți fi preschimbați, vă veți recăpăta aripile și veți ajunge, iarăși, în Împărăția Cerurilor.
Amin!

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Tavy, folosesc a zecea și ultima postare, înainte de verdict, pentru a va răspunde. De ce? Pentru că meritați și pentru că consider răspunsul, pe care vi-l datorez, interesant.
Unde vă aflati, deci? In iad!
Nu ați înțeles, oare, că sărăcia cu duhul este doar o stare de moment, mai scurta chiar, decât clipa de glorie? Viata veșnica este ciclica: te înalți până în locul cel mai apropiat de Dumnezeu, locul lui Satan de dinainte de cădere, apoi, faci ceea ce a făcut și el: cazi! Cazi și te ridici, cazi și te ridici, încercând sa ajungi la măsura perfecțiunii lui Dumnezeu. Ciudat este, că perfecțiunea lui Dumnezeu este perfectibilă (că, ce Dumnezeu ar fi acela ce nu se poate depăși pe sine însuși?!). Deci, cât de mult te-ai înălța, prin smerire și sărăcie cu duhul dumnezeiască (nicidecum lumească), tot vei cădea. Dar, dacă te străduiești, vei reuși ca, fiecare cădere să fie mai sus decât înălțarea anterioara. Viata veșnică este, deci, o continuă înălțare, sărată cu tot atatea căderi. Dacă reușești, să nu te ia amețeala la gândul acesta, atunci poți sa treci, din moarte, direct la viată. Dacă nu, atunci dormi, dormi și dormi, până când stolul tău ajunge la înălțimea ta. Si, atunci, urci împreună cu el.
Deci, încă o data, în iad ești, domnule Tavy, și în iad sunt și eu, împreună cu domnia ta. Deci, ce mai contează destinul? Ce mai contează destinul când, oricât te-ai strădui, sărăcia cu duhul este la fel de greu de cucerit, precum prinderea unui peste cu mana? Ce mai contează destinul când, ai prieteni, dar nu te poți încrede în ei, pentru ca sunt oameni și, a te încrede în om, înseamnă blestem?
Iar haita nu am, că sunt un lup singuratic. Am doar niște vânători și ăia chiori sau prost țintitori. In plus, țara e plină de păduri cu uscături. De ia una foc, ma mut în alta.
Iar acum, de te-am încadrat bine, nu-mi datorezi nimic, ca mi-ai plătit deja: cu bucuria unei clipe, clipa când te-am cunoscut. Dar, a trecut deja și, acu, nu te mai (re)cunosc.
Sa fii! ce ești deja!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-01 22:07:54
         
 
  Lupule... îți meriți haita, pardon, soarta!
nu te lăsa dus cu zăhărelul de beunutv!
tu ești, prin deformație profesională, un adulter al noii specii umane, care, reformată fiind, merge mai departe...
fă pași prin lumea necuvântătorilor,(după știința cocoleșitorilor) și grizează-ți ochii pentru...,
pentru mișcarea următătoare, verifică-ți cutia poștală!
ai un prieten în mine, dacă, nu mai verși verzi și uscate,
pe pereții lustruiți de timpane bolnave.
Dacă nu ții cont de ceea ce-ți spun, ai numai o variantă,... să-ți suporți destinul.

p.s... asta ca o datorie a săracilor cu duhul, în împărăția cerurilor..., pentru cei cu nenoroc, ca și mine, la patron.
:))
p.s,
eu unde mă încadrez?
tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-11-01 20:11:48
         
 
  Tocmai respectul de sine imi cere sa nu raman, acolo unde nu sunt dorit. Dar, ca orice condamnat, inainte de sentinta definitiva, am dreptul la un ultim cuvant. De fapt, zece. Mai am vreo doua, dupa care, judecatorul va bate cu ciocanul in masa si va spune ceva, definitiv si irevocabil:
Sa fii iubit!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-01 14:37:51
         
 
  Chestia asta cu respectul imi aduce aminte de o campanie foarte bine promovata: "Noi vrem respect!!!".
Marian, respectul se castiga cu greu si se pastreaza si mai greu. Eu zic sa incepi cu respectul de sine. Este primul pas, obligatoriu, in drumul spre respectul celorlalti.
Si inca ceva: prostia nu se bucura de respect niciodata si nicaieri in lume.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-01 14:04:51
         
 
  V-ati fi asteptat ca, un text destinat desteptarii prostilor (iar primul dintre ei sunt eu !), sa fie creat intr-un mod savant? Daca as fi creat o poezie pentru copii, tot la fel mi-ati fi spus, ca nu este locul ei pe acest site? Nu am venit aici ca sa invat sa creez bijuterii literare pentru colectionari ci, ca sa invat sa scriu cat mai bine, pentru cei pentru care vreau sa scriu: prostii, necajitii, umilitii, incultii. Ati dori sa ma duc la ei, sa ma invete cum sa ma exprim cat mai bine? Ma indoiesc. Ei pot doar sa-mi spuna ce le place sau ce nu le place, nu pot sa-mi spuna de ce nu le place sau de ce nu inteleg, ori inteleg altceva decat am vrut sa spun.
Pe de alta parte, sa inteleg ca nimic, din cele de mai sus, nu are caracter de noutate pentru domnia voastra? Ati studiat scripturile si ati ajuns la aceeasi concluzie, la alta concluzie sau ati ajuns la concluzia ca nu se merita sa le cititi sau sa meditati la ceea ce spun ele?
Nu-mi neg prostia, nu mi-am negat-o si nu mi-o voi nega niciodata. Am cerut doar putin respect, iar respect nu inseamna sa judeci omul dupa haine sau dupa vorbe, ci sa-l tratezi ca pe un egal, indiferent de cat de rapciugos ar fi. Bineinteles ca, asta nu inseamna sa-i rabzi mojicia. Daca este mojic, loveste-l, cu vorba sau cu fapta. Dar, sa nu uiti ca, pana si animalul pe care vrei sa-l dresezi, il bati doar o clipa, in momentul cand a gresit, apoi iar ii dai apa, mancare si mangaiere, daca nu vrei sa se salbaticeasca de tot sau sa il omori. Nici oamenii nu fac exceptie, ca si ei se educa, o clipa cu bataia, cea mai mare parte cu vorba buna si caldura sufleteasca.
Amu, indiferent ce s-ar intampla, eu mi-am facut deja bagajele. Asa ca, nu cer nici educatie, nici mancare si nici mangaiere. Doar indraznesc sa afirm ca, respectandu-ma, asa cum sunt, va respectati, de fapt, pe voi insiva. Iar, daca reusiti sa ma respectati, in ciuda diferentei de cultura si educatie de care ma acuzati, voi avea de castigat, putin, eu, dar, mult mai mult, voi.
Sa fiti iubiti!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-01 13:29:23
         
 
  Domnule Marian, nu va mai chinuiti in mod inutil. Pe Europeea activeaza autori inteligenti si maturi.
Nici nu stiu ce comentariu ar fi mai potrivit pentru textul de mai sus. Daca nu sunt dezarmante si induiosatoare, textele cu prosti sunt amuzante.
Mai astept pana cand veti ajunge la capitolul cu "hai la lupta cea mare, rob cu rob sa ne unim ..."
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-11-01 12:57:12
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23888
Comentarii: 120214
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE