|
|
|
|
|
|
|
|
|
Groparul |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Când eram copil
îmi era teamă de groparul satului
îl cunoșteam de departe
după târâitul pașilor
și forma umerilor aduși ca semnul întrebării
care-i ținea într-un echilibru perfect
nelipsitele obiecte ale muncii
mă furișam după ulucile gardului
și-l lăsam să treacă
fumul țigării-i ieșea din gură
ca dintr-o locomotivă cu aburi
dispersat prin aerul uliței
îl priveam
cum intra în pământ
încet încet ...
cineva mi-a spus;
''gropile lui sunt interminabile
oamenii satului nu pot să le astupe''
e loc suficient ... îmi zic
pentru mama și tata
atunci când vor veni de la culesul crinilor regali
doar țărâna rămâne
și Gruvă groparul care intră și iese
de fiecare dată
când limba clopotului îi linge perna urechii.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|