FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Actualitatea clasicilor
Text postat de Elena Stefan
Recitind:

Iubiri și doruri câte-am dus

Lermontov

Iubiri și doruri câte-am dus
Nu vreau să le mai spun la lume -
Mă judece doar Cel-de-sus
Și conștiința mea anume.

Primească-mi inima cum vor,
Ea lor le cere îndurare,
Supusă doar pedepsei lor,
Cu tot ce-a strâns, cu tot ce are.

Mândria-i nu s-a umilit
Nicicând prostiei și ocării, -
Nu piere stânca de granit,
Vuiască valurile mării!

Cu fruntea printre nouri grei,
Hotar stihiei și genunii,
Ea-și spune gândurile ei
Doar trăsnetelor și furtunii.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  In principiu vreun sef de pe-aici, poate chiar dumneavoastra, dar n-am facut galceava, pe onoarea mea, am fost cat se poate de eco si cat se poate de aproape de tecst.

 
Postat de catre julian ross la data de 2010-10-07 16:28:07
         
 
  Mai greșesc și eu deși întotdeauna scuzele avant la lettre mi s-au părut suspecte! Oricum glorie și curățenie turnătorului elogiat! Habent sua fatta savoni!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-05 20:21:39
         
 
  doamna Stefan, imi pare rau, de data asta n-ati ghicit. probabil ati acordat prea mult credit automatismelor de gandire, vechilor reflexe, nu stiu. in fine, mesajul subtextual elogia doar săpun, dusul, apa calda, si pe gloriosul ei inventator. minimalist, apa. apa de ploaie.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-05 20:17:51
         
 
  cum cine? cine i-a scăzut (la 10) și nivelul lui marian tudorel lazăr!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2010-10-05 20:11:39
         
 
  julian ross,

Cine v-a acordat nivel de postare deirectă?
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-05 19:19:33
         
 
  Erată: "Nu am putut citi..."  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-05 19:18:45
         
 
  Domnule Rechesan,

Să înțeleg că ați devenit mai tolerant cu prezența mea aici?



Domnule Ștefănescu,

Nu este vorba de o antologie. Ci de un mesaj.

Admir apetența dumneavoastră pentru turnătorul respectiv. Recunosc nu am putut niciuna dintre antologicele postări.

Știți care au fost ultimele cuvinte ale lui Maiakovski?

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-05 19:18:07
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  stimata doamna, indraznesc sa mai postez una, cu un metatext la fel de viguros:

POVESTIREA TURNĂTORULUI IVAN COZÎREV DESPRE INSTALAREA LUI ÎNTR-O LOCUINȚĂ NOUĂ (V. MAIAKOVSKI)

Sunt proletar. Alte amănunte... dar lasă!
Am trăit cum apucat-a mama
să mă nască.
Dar, iată, azi îmi dă o casă
cooperativa mea
muncitorească.
Câtu-i de 'naltă!
Câtu-i de lată!
Aerisită, încălzită, luminată!
Mă rog, e bine.
Însă cel mai mult
un lucru-n casa asta mi-a plăcut.
Această - decât țara făgăduinții
mai odihnitoare,
decât lumina lunii mai bălaie,
această - dar cum să-i spun oare?
Această - baie.
Deschizi robinetul din față,
e rece apa, ghiață.
Iar cellalt de-l atingi,
te frigi.
Apa rece - e bună chica să-ți frece,
în cea fierbinte - porii
îmbâcsiți mi-i scald.
Pe-un robinet scrie: "rece".
Pe cellalt: "cald".
Cu-o oboseală de moarte acasă vii,
și nu te-ncântă nici borșul,
nici ceaiul clocotind.
Dar te bălăcești, ca pescărușul -
și-un mort ar chicoti
gâdilat de apa aceasta plescăind.
Parcă-ai venit în vizită la socialism!
De plăcere, respiri de parcă
plămânii se rup.
Pantalonii-n cârlig, bluza-n cui,
Săpunu'n mână și...
zdup!
Te zbengui, te speli, cât ți-e pofta.
Într-un cuvânt, stai cât dorești.
Ce simplu: în odaie e Volga,
doar că nu-s vapoare și pești.
Desi, ca pentru zece ani,
ești jegos
totuși,
ca scoarța de pe copaci,
se cojește negreala, cade jos,
se duce murdăria, în draci!
De căldură, te-ai moleșit acuși.
Un mâner ai doar de'nvârtit
și cade o ploicică răcoroasă,
duș,
dintr-un nor de tablă, găurit.
Dușul e ca un prieten vechi.
Moleșeala deodată a prins să se ducă:
dușu-ți mângâie părul,
te trage un pic de urechi
și se scurge
printre omoplați, ca pe-o ulucă.
Apa o ștergi de pe trup
c'un prosop
păros ca un lup.
Pe podea, un grătar de plută,
pentru călcâie,
dacă vrei uscate
să-ți rămâie.
Te privești într-o oglindă înrămată
și te strecori într-o cămașă
curată, fără o petică.
Mă strecor și gândesc:
E foarte dreaptă
Puterea noastră sovietică.


Sverdlovsk, 28 ianuarie 1928


(În românește de Mihu Dragomir)

Editura Cartea Rusă, 1954
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-05 13:40:51
         
 
  Stimată și grațioasă doamnă Ștefan,
Mai puțin retroactiv decît lecturile dumneavoastră, eu, care am aflat de marii Degas, Manet et comp. tot prin 1970, dar din albumele de artă și volumele colecției minerva- biblioteca pentru artă (deși Dealurile lui Bernea le admirai pe viu)pot să vă spun că rama invocată eufemistic de dumneavoastră cade în capul celor care o invocă ecomiastic-exclusiv, taman cînd se așteaptă mai puțin.
Dacă tot poposirăm la butade, permiteți-mi să vă caracterizez intervențiile europeice cu o anecdotă.
Renoir pe cînd picta nudurile "Judecății lui Paris"(bănuiesc că ați admirat-o ille tempore)a fost întrebat de o snoabă mondenă:
" Cu ați pictați această superbă carnație?"
" Cu p..a doamnă, răspunse Renoir, un mare pudic de altfel, în ciuda aparențelor.
În altă ordine de idei, cum să vă contest eu, un user oarecare distinsa prezență? Sunteți "une grain de beaute" al Europeei, doamnă!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-05 13:33:18
         
 
  excelenta idee, doamna!

tot pentru antologie, o modesta contributie:


Fata de la Cozia (Dimitrie Bolintineanu)

Trâmbița răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Țepeș printre brazi se pierde.
- "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!"

Domnul îl sărută și cu bucurie:
- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?
Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!"

- "Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:
N-am venit în lupte sa-mi trag așa parte;
Plângerile țării brațul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soțioară,
Află că eu însumi sunt o fetișoară!"

La aceste vorbe junele frumos
Coiful își aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiță dulce ca o fericire.
Domnul se răpeste de mândrețea ei.
- "Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?"

- " Doamne, zise fata, vrei să fiu soție
Unui din ostașii care-mi place mie?
Toți sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc."

Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
Și cu o vorbire dulce rugătoare:
- "Fii a mea domniță și îți jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!"

La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la față ca o rozișoară:
- "Dacă vei iubirea-mi să o dobândești,
Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești!"

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-05 13:10:20
         
 
  Neretroactivitatea criteriilor estetice operează. Clasicii au fost creratori de limbă și modele. Și în aceasta constă marea lor valoare. Ei reprezintă repere axiologice ale evoluției literaturii.

Distinse Recheșan, nimic nu scriu întâmplător. Readucerea aici și acum a acestui text nu este lipsită de o anume semnificație. Metatextuală!

Chestiunii cu "de gustibus" îi răspund cu o remarcă a pictorului Degas, (am luat cunoștință de aceasta via Dan Mutașcu prin anii 70; nu am mai auzit nimic despre acest poet în ultimii ani!) "Când un tablou cade pe capul cuiva și sună a gol, nu întotdeauna de vină este tabloul".

Cât privește nivelul meu, cred că peste 300 comentari dintre care peste o sută exerciții de lectură l-ar putea justifica. Dar puteți solicita sancționarea mea ori reducerea nivelului sau alungarea mea de pe site.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-05 12:53:45
         
 
  Hi, julian...n-ai apărut de multișor...tot misterios și fără nicio decolare:)
Dap, eu o spuneam finuț, e o mostră cam prăfuită și neimpresionantă...putea băga ceva din "Demonul" măcar, dar de gustibus!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-05 12:39:16
         
 
  "Gizas"! Daca scrie unul asa in zilele noastre e linsat pe siteurile (pseudo)literare. Parol! Pentru vremea lui totusi o fo' bun. Nu prea mai e de actualitate.

J. r.
 
Postat de catre julian ross la data de 2010-10-05 12:26:44
         
 
  Stimată doamnă profesoară,
Nu văd sensul acestei postări. Cei care au auzit de Lermontov(personal îl prefer pe Esenin)nu au decît să dea un click pe wikipedia & others și găsesc destule eșantioane din opera lui!Știu, o să-mi răspundeți că un act de reactualizare a valorilor belletristice e imperios necesar, dar am vaga impresie că ați postat doar ca să vă umpleți pagina personală cu încă o postare.
Dacă nu vă deranjează, puteți să-mi satisfaceți o legitimă, cred eu, curiozitate:pentru ce merite europeice ați atins nivelul de postare 200? Nu că aș fi invidios pe succesul dumneavoastră, dar dacă-i pentru vechime la catedra bleu, cred că îl binemeritați.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-05 11:23:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE