FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ochiuri sau omletă
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
Mă trezesc ca de obicei –
cu juma’ de oră înaintea trupului
și cu 26 de ani după suflet.
Dau drumu’ la geam,
octombrie joacă șotron cu trecătorii
și trage copacii de păr;
trimit o scrisoare de 5 cenți,
îmi trântesc în dinți un kil de Colgate
și-n cană, două trei în unu.
Cafeaua naturală e pentru cupluri și depresivi, îmi spun,
dând peste beregată balta aia maro,
legată cu funii winston, albastre.
Ashram în winamp, sprijin termopanul,
mă scot de pe automat,
și mi-e aproape bine.

Teama asta caldă ce-mi sudează stomacul
tre’ să fie tot de bine –
teama e ispita de-a trăi,
îmi spun plin de importanță,
chinuindu-mă să aleg între ochiuri și omletă.
Miroase-a zbor de hulubi,
tavanul s-a pansat pe la colțuri,
în geam cresc caracatițe de tempera,
iar după el,
lumea nu mai e demult motiv de supraviețuire,
iar supraviețuirea e întotdeauna condamnare.
Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăț să supraviețuiesc,
îmi spun, mușcând din ochiurile făcute omletă.

De-acum e simplu:
s-a făcut aproape trei,
voi întârzia peste tot pe unde n-ar trebui să fiu,
am să leg prietenii cu interjecțiile,
îmi voi tatua călcâiele cu drumuri etc.
Mai pe noapte,
voi fuma lumină laolaltă cu felinarele
de Copou,
voi cânta la beznă
de plop,
am să înjur evlavios
de dumnezei,
și alte chestii de astea existențiale.
Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc,
eu că mă vindec,
și tot așa.
Dar până atunci,
am să scriu un poem frumos,
cu multe metafore și toate cele.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulțam, Iulia! Săru' mâna! :)  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-04 22:40:51
         
 
  te salu! sarutmana pentru vers!(URI) :) iti ies poemele excelent in ultima vreme...  
Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-10-04 20:26:54
         
 
  Domnului Peia care scrie "O dată, - că intrarăți cu gramatica-n gardul primăriei!
Apoi că ceea ce considerați, bla, bla..|


În gramatica din gard,
Ca un hăis, din vorba ceea,
Scrie, iată, domnul bard
Calofil, în text,…”că ceea”
 
Postat de catre Alex Popescu la data de 2010-10-04 13:31:29
         
 
  Domnu Alex,
O dată, - că intrarăți cu gramatica-n gardul primăriei!
Apoi că ceea ce considerați, cu jubilantă autosatisfacție, că e catren sau epigramă, ceva, nu-i decît o ofensă la adresa unnui sait pe care, uneori, se mai întîmplă să activeze și din cei ce știu a produce și chestii din astea.
Eu zic să nu vă mai încurcați printre picioarele lor că face rău la naturel!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-04 01:54:07
         
 
  acum, lasand gluma la o parte, si cerandu-mi scuze lui Adrian pentru comentariul la comentariu la comentariu la comentariu (tentatia a fost prea mare), as spune ca mi-a placut. stiu ca asta nu e o exegeza, dar nu vreau si nici nu ma simt in stare sa concurez cu profesionistii. vot, Adrian  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-03 22:43:58
         
 
  « eu, cînd trag apa, în ce "context situațional" mă plasez? »
Sursa : contribuția domnului Ion Peia la comentariile de pe un site literar !

În contextul dat don Peia
Dacă nimic nu îmi scapă
Vă plasați în Stupideea
Sau poate direct în apă!
 
Postat de catre Alex Popescu la data de 2010-10-03 21:52:37
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Tea, mulțumesc de trecere și semn!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-03 14:34:28
         
 
  doamna Stefan, cred ca am inteles.
ce anume am inteles, voi incerca sa reformulez dupa masa de pranz, pentru a vedea, eventual, daca am inteles corect.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-03 12:51:38
         
 
  Doamna Elena,
Cu tot respectul cuvenit persoanei dv. sacrosancte și atît de informate, vă întreb: eu, cînd trag apa, în ce "context situațional" mă plasez? Că sunt tare nelămurit, mai ales acum, cînd, citindu-vă savantlîcurile pline de miez m-a apucat așa o "destructutrare vintrală" de n-o mai pot repara nici cu toate ceaiurile de mentă pe care le ingurgitez dichotomic și comprehensiv, din cinci în cinci minute!
Sincer și dramatci, nu știu dacă o să mai supraviețuiesc auctorial, dar libertatea mea pozitivă a devenit de o negativitate de-a dreptul entropică.
Să moară Veta!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-03 12:38:15
         
 
  draga mea doamna Lenuta Elena Stefan,


incep la intamplare, caci din haos a izvorat principiul incertitudinii al lui Heisenberg si tot in haos ne vom intoarce dupa aceste mici zbenguieli lexicale, deci:

1. daca doamna (pardon) Pippidi scrie (si probabil, pronunta, plina de temperament, scrijelind cu limba in cerul gurii ca pe piatra de cavou) "dichotomie" asta nu inseamna ca limba romana acorda acestui moft vreo importanta oarecare. zic si eu.

2. insa, in ceea ce priveste formula "cu mare respect supun atenției, etc, etc", declar ca mi-o insusesc, si promit ca o voi utilza cu acelasi mare respect, de acum inainte, in introducerea mesajelor supuse nobilei dvs. atentii

3. cu mare umilinta as indrazni sa persist in convingerea ca sintagma "context situational" este o mare nazbatie, si asta fiindca deoarece intrucat ambii termeni au acelasi continut, (dupa cum am constatat, rasfoind DEX-ul, cartea mea de capatai, la propriu si figurat, unica si singura in afara abecedarului, martora mi-e nevasta-mea, care ma ameninta ca divorteaza, daca nu o inlocuiesc cu o perna).

4. 85 la suta (85% ! 85% ! cum striga poporul in piata Universitatii dupa alegerile din 90, daca va amintiti) dintre romani ar formula ideea: "oferă, ca opțiuni, alegerea dintre variante" astfel: "ofera posibilitatea de a alege intre". si atat. urmeaza ochiul, omleta, papanasii cu branza dulce de vaci, si evident, la urma, berea (ceea ce, evident, inchide orice discutie, din punctul meu de vedere). de ce nu tineti cu poporul, doamna Stefan?

5. afirmati: "îmbolnăvirea este destructurarea sănătății iar vindecarea este destructurarea bolii". in cazul asta, termenul "destructurare", definind in principiu o actiune negativa, demolatoare, deconstructiva, care duce la cresterea entropiei unui sistem, ma face sa pricep abia acum, cand am pierdut o groaza de masele, injurand cumplit de fiecare data, ca boala e o binefacere, pe care cativa medici cu intentii criminale o destructureaza (e drept, in ziua de azi, accidental, numai cu spaga, si numai cu voia Celui de Sus). m-ati destructurat de tot, doamna Stefan.

6. pentru a naviga un pic mai lejer in profunzimile lexicale si ideatice ale analizei de mai jos:

„Mă trezesc”, presupun că înțelegeți, denotă un „eu”. Acest eu, în logica poetică, este sugerat a fi, comportamental vorbind, separat de componentele sale „trup” și „suflet” Așadar „eu-l” este atât parte cât și întregul care este mai mult decât reuniunea componentelor. Așadar, împreună cu aceste componente, devine „trinitatea existențial㔠adică are statut ontologic. Apoi (alteori, în text) sufletul poetic este subiacent adică subtextual, în siajul textului, și tranzitiv acestuia. Adică textului. Tranzitivarea textuală este explicită: supraviețuirea → condamnare; eul supraviețuitor → eul condamnat. Perspectiva dichotomică este reprezentată de viziunile diferite pe care contextele situaționale le oferă acestui eu condamnat: din perspectiva contextului situațional al unor siluete „îmbolnăvirea” (de multe ori statutul poetului este perceput de astfel de siluete ca fiind cu capul în nori”, „nebun”, „dus cu capul”, etc”) din perspectiva contextului situațional auctorial, al eu-lui poetic „vindecarea” prin sublimare, prin cunoaștere, suferință, efort, etc. Lămurit?ma duc sa-mi fac o cafea, promit sa revin.

sunt nevoit, marturisesc, sa-mi fac o cafea mare

revin dupa

cu multumiri,

Radu,
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-03 08:25:14
         
 
  PS. Diferența dintre "îmi place" și un "exercițiu de lectură" nu este, cum s-ar putea crede una de rafinament. Ci una de plictiseală. N-ar fi plictisitor, poate chiar obositor să spunem doar "îmi place" sau "nu îmi place"?

O scânteie poate fi produsă cu amnarul sau piezoelectric! Diferența este doar de evoluție tehnologică.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-03 07:21:24
         
 
  Exercițiu de luminare. Imprudentului, comprehensiv vorbind, domn Radu

Scrie imprudentul domn:

„cu mare respect ii atrag atentia distinsei doamne Elena Stefan ca fraza urmatoare

"Când contextul situațional oferă, ca opțiuni, alegerea dintre variante convergente destructurării, existența poate fi percepută, ori chiar poate deveni supraviețuire. Adică o viețuire condiționată de o stare excepțională, de un efort deosebit ori de o trecere în alt plan existențial".


poate fi scrisa pe intelesul marelui public iubitor de cultura, de exemplu, in felul urmator:


supravietuire = existenta care nu-ti ofera decat sansa de a alege intre doua sau mai multe rele”

O primă observație: după cum se va vedea mai jos prezumțioasa formulare „ii atrag atenția” era recomndabil să fi fost formulată astfel „cu mare respect supun atenției, etc. etc”

Pe fond:

Eroare, distinse coleg. Supraviețuirea este un concept care acoperă mai multe contexte situaționale, nu politice, nu sonore, etc. („context situațional” este tautologie numai în carențele informaționale ale domniei voastre;) Iată cum poate fi folosit acest concept în câteva contexte situaționale (vă las plăcerea să le descoperiți. Dacă puteți, dacă nu, help și, dacă și când am timp vă voi lumina): „ignoranța domniei voastre supraviețuiește oricăror avertizări”; „a supraviețuit operației”; „opera supraviețuiește autorului”, „tehnici de supraviețuire în deșert”, etc. Există, după cum puteți constata, diverse opțiuni de alegere dintre variante, opțiuni de respingere dintre variante, etc. De asemenea există opțiuni de alegere și respingere dintre soluții, proiecte aspecte, etc. V-ați luminat? Dacă nu, așa cum, politicos și cu duioșie v-am invitat și altă dată, vă recomand să citiți de mai multe ori.Până înțelegeți. Și sper să nu vă mai aruncați cu capul înainte în … tautologie.

Mai spune același distins însă imprudent dom:

"convergente destructurării" - in romana "ofuri, boli, rele, necazuri", etc

Să-l ajutăm din nou:
„variante convergente destructurării” de exemplu “ochiurile” și “omleta” sunt două variante convergente destructurării. Îmbolnăvirea și vindecarea altele. Atenție îmbolnăvirea este destructurarea sănătății iar vindecarea este destructurarea bolii. Și exemplele pot continua.



Apoi sigur pe sine continuă:
"Adică o viețuire condiționată de o stare excepțională, de un efort deosebit", "ori de o trecere în alt plan existențial" - dezvoltari inutile ale ideii precedente

Cum puteți fi atât de departe de un text atât de simplu? Ce pretenție pot avea de la domnia voastră în înțelegerea textului dacă și această banală frază vă creează probleme? Supraviețuirea este procesul general. Detalierea este necesară pentru înțelegerea contextelor situaționale care, după cum s-a văzut vă sunt inaccesibile comprehensiv. (nu faceți eroarea să taxați și această sintagmă drept tautologie! Vă pot fi inaccesibile vizual, auditiv, intuitiv, etc) A supraviețui unui context social politic ori unui accident, de exemplu poate reprezenta viețuirea condiționată de o stare excepțională; a supraviețui în deșert ori unei operații poate presupune a viețui cu un efort prpriu ori conjugat cu al altora, numele, opera, amintirea etc pot supravițui după moarte, adică după trecerea în alt plan existențial.

Mai adaugă același intransingent domn:
desigur, am trecut cu vederea erorile marunte de tastatura, gen "insertat" - inserat, "dichotomic" - dihotomic,

„insertat” nu este eroare. Este diferență nu numai de formă ci și de fond între „a inserta” și „a insera”

Cât privește dichotomic-dihotomic vă redau, exemplificativ următoarele:
„De aici a rezultat celebra distincție dintre libertatea negativă a modernilor și libertatea pozitivă a anticilor, dichotomie pusă pentru prima oară în evidență cu pregnanță de Benjamin Constant într-un faimos discurs..” Doctrine politice, coord. Alina Mungiu Pippidi

Etica si Deontologia Presei
Cauzele raționamentului uman dihotomic/contradictoriu nu sunt, totuși, de ordin genezic („originar“).

Și, adaugă în final, curiosul domn;
„pentru a o putea ruga pe distinsa doamna, daca e posibil, sa-mi explice ce a vrut sa spuna aici:

"eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supraviețuire, / iar supraviețuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăț să supraviețuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec."

cu multumiri,

Radu”


Să-i satisfacem dorința de cultură:

Ca să înțelegeți, stimate domn, trebuie să coroborați paragraful

„Sufletul poetic, și aici depășim nivelul prim de înțelegere a poemului, este, uneori, insertat textului „mă trezesc” sugerând un eu, un alt eu, integrator, devenit trinitate existențială: eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supraviețuire, / iar supraviețuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăț să supraviețuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec.”

Cu secvența de text:

„Mă trezesc ca de obicei –
cu juma’ de oră înaintea trupului
și cu 26 de ani după suflet.”

„Mă trezesc”, presupun că înțelegeți, denotă un „eu”. Acest eu, în logica poetică, este sugerat a fi, comportamental vorbind, separat de componentele sale „trup” și „suflet” Așadar „eu-l” este atât parte cât și întregul care este mai mult decât reuniunea componentelor. Așadar, împreună cu aceste componente, devine „trinitatea existențial㔠adică are statut ontologic. Apoi (alteori, în text) sufletul poetic este subiacent adică subtextual, în siajul textului, și tranzitiv acestuia. Adică textului. Tranzitivarea textuală este explicită: supraviețuirea → condamnare; eul supraviețuitor → eul condamnat. Perspectiva dichotomică este reprezentată de viziunile diferite pe care contextele situaționale le oferă acestui eu condamnat: din perspectiva contextului situațional al unor siluete „îmbolnăvirea” (de multe ori statutul poetului este perceput de astfel de siluete ca fiind cu capul în nori”, „nebun”, „dus cu capul”, etc”) din perspectiva contextului situațional auctorial, al eu-lui poetic „vindecarea” prin sublimare, prin cunoaștere, suferință, efort, etc. Lămurit?

Se mai susține vreo „atragere de atenție” a puțin iformatului domn?

Dacă mi-ați fi ori fost student v-aș atrage atenția că nu prea citiți și că ar fi bine să puneți mâna pe carte.

Gaudeamus.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-03 07:16:53
         
 
  Dar ceea ce nu a remarcat subtilul și rafinatul și perspicacele spirit analitico-sintagmatic al criticului nostru elenistic (căci, pleonastic vorbind, contextul situațional convergînd destructurant către esențele epistemologice ale entităților intuitiv-sublimimnale care este), anume faptul că paralelismul concret al lucidității opțiunii ciclic comportamentale se intersectează la infinit cu curba Gauss a universului ciclotomic, rezultînd un model rezonant, apendicat cu multiple sintagme endecasilabice.
Cum ar veni!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-02 23:14:50
         
 
  Socializare??!
Să interpretez: "nu-i neapărat să vorbim proștilor despre lucruri la care nu pot avea acces"!
Pardon, doamna Tea?!
Asta ați vrut să spuneți?
Discursul găunos al Elenei Ștefan vi se pare că ar fi cine știe ce bijuterie critică, făcută doar pt urechile pricepuților?
Vreau să aud.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-02 22:55:10
         
 
  Adrian, uitasem steau, am aprins-o acum.
Pentru Radu si Ion (si cumva si pentru Gheorghe) nu-i neaparata socializarea in cultura......ba, as zice, din contra!

calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-10-02 20:45:13
         
 
  Păi dacă nu ne scărpinăm oltenește, după ureche, dar nu ocricum, ci cu mănuși din blană de coropopircăniță, nu am făcut nimic. Abia m-am abținut să nu amendez acest mod de a comenta care asfixiază un text, altcum simplu de decodificat.
A făcut-o, totuși, bine, Ștefănescu ăsta și miștoul meu nu prea pica bine în "contextul situațional", care va să zică că le are!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-02 20:34:48
         
 
  dap, m-a frisonat și pe mine comentariul encomiastic, ecumenic, eculabrant, echidistant al distinsei doamne E.Ș. Nu era omenesc să zică simplu:
Mi-au plăcut trăirile exprimate în acest poem, în care viața interiorizată ..bla, bla, bla...
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-02 19:11:21
         
 
  cu mare respect ii atrag atentia distinsei doamne Elena Stefan ca fraza urmatoare:

"Când contextul situațional oferă, ca opțiuni, alegerea dintre variante convergente destructurării, existența poate fi percepută, ori chiar poate deveni supraviețuire. Adică o viețuire condiționată de o stare excepțională, de un efort deosebit ori de o trecere în alt plan existențial".


poate fi scrisa pe intelesul marelui public iubitor de cultura, de exemplu, in felul urmator:


supravietuire = existenta care nu-ti ofera decat sansa de a alege intre doua sau mai multe rele


argumente:

"contextul situațional" = tautologie simpla (in limba romana = imprejurari)

"ca opțiuni, alegerea dintre variante" - tautologie multipla

"convergente destructurării" - in romana "ofuri, boli, rele, necazuri", etc

"Adică o viețuire condiționată de o stare excepțională, de un efort deosebit", "ori de o trecere în alt plan existențial" - dezvoltari inutile ale ideii precedente

desigur, am trecut cu vederea erorile marunte de tastatura, gen "insertat" - inserat, "dichotomic" - dihotomic, pentru a o putea ruga pe distinsa doamna, daca e posibil, sa-mi explice ce a vrut sa spuna aici:

"eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supraviețuire, / iar supraviețuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăț să supraviețuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec."

cu multumiri,

Radu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-02 19:00:57
         
 
  "teama e ispita de-a trai".....si chiar si mai semnificativ , "imi spun plin de importanta...."

indiferent cum scrii, ce forma iti convine, cat de "studiat" este conturul pe care vrei sa-l dai, poezia ta "tradeaza" un chin continu, hai sa-l denumim, artistic- dar, de fapt, o fireasca aglomerare de trairi care cer sa "iasa afara"

Pe romaneste, poezia este cu tine, Adrian.

regards,

calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-10-02 17:53:58
         
 
  Scriu, Liviule, scriu de-mi pocnesc opozabilele. Postez, însă, infinit mai puțin decât scriu.
Eu încă sper ca, măcar c-o pană, poezia să mai transcendă, din când în când, acest rahat numit politică.

Mulțumesc pentru citire și mesaj!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-02 15:33:10
         
 
  err: comentariu aplicat  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-02 15:28:54
         
 
  Elena Ștefan,

...Ați sesizat foarte bine alternarea discursului "banal" cu cel "poetic". Aici, miza e ca ambele ecouri să rămână sub același glas, ambele trăsături să aibe la bază acest "firesc inedit" pe care-l caut în tot ceea ce ține de text - lexic, semantică, topică, tropi -, "firesc inedit" pe care l-ați scos, de asemenea, în evidență.

...Referindu-mă în linii generale la metatext - îmi pare bine că ați scos la suprafață mesajul compromisului, după ce acesta este acceptat, mesaj alegoric care, de la titlu până la "ochiuri făcute omletă", suferă el însuși transformarea impusă de eu-ri (la început, în titlu, e disjunctiv, apoi intervenind compromisul supraviețuirii, ajunge concluziv. Spre final, prin extensie ideatică, devine eliptic.

...Ar mai fi câte ceva de zis despre acest text, însă eu, ca autor, mă opresc aici, mulțumindu-vă pentru acest cometnariu aplica și pentru aprecieri!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-02 15:27:55
         
 
  Poezia, o pasăre din ce în ce mai rară pe cerul bleu al Europeei.

Scrie, Adrian. Cu metafore, cu toate cele. Poți, spre deosebire de mine, care mă mulțumesc deocamdată să înjur mai mult sau mai puțin evlavios.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-10-02 14:35:10
         
 
  Exercițiu de lectură

Poe(ma)tizarea existenței sau luciditatea opțiunii convergente

„Între tăcere și păcat / Ce-o să aleg, cirezi sau lotuși / O, drama de-a muri de alb / Sau moartea de-a învinge totuși .” A fost prima conexiune pe care am făcut-o lecturând acest poem, pe care, ab initio, îl consider unul extrem de reușit.

Când contextul situațional oferă, ca opțiuni, alegerea dintre variante convergente destructurării, existența poate fi percepută, ori chiar poate deveni supraviețuire. Adică o viețuire condiționată de o stare excepțională, de un efort deosebit ori de o trecere în alt plan existențial. Aceasta pare a fi cheia de lectură a acestui text.

Într-un stil în aparență obișnuit, lejer chiar, autorul ne atrage într-un univers cotidian, descriptivist, cu ingenioase și originale formulări textuale, făcându-ne prieteni de lectură, înțelegere și trăire a lumii curente poate chiar convenționale în care evoluăm cu toții. Prin realizarea textuală deosebită, existența pare un fapt comun, similar propriilor noastre experiențe astfel că rezonanța modelelor autor lector este ca și realizată. Mai ales când textul este condimentat cu superbe sintagme dintre care unele, calofile de-a dreptul. Cum să nu-ți plac㠄Mă trezesc ca de obicei – / cu juma’ de oră înaintea trupului /și cu 26 de ani după suflet.”, „octombrie joacă șotron cu trecătorii/ și trage copacii de păr;” „tavanul s-a pansat pe la colțuri”, „teama e ispita de-a trăi” ori „lumea nu mai e demult motiv de supraviețuire, / iar supraviețuirea e întotdeauna condamnare. / Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăț să supraviețuiesc,”? Apoi fapte obișnuite, accesibile oricui, ca propoziții logice de tipul „Ana are mere” ca de exemplu „Mă trezesc ca de obicei”, „Dau drumu’ la geam” ori ”s-a făcut aproape trei”.

Așa construiește autorul un fel de structură poematică , în fapt o capcană plăcută pentru lector care poate fi sedus de acest inteligent și poetizat discurs despre diurnul existenței. Discurs care poate fi înțeles ca trup poetic. Sufletul poetic, și aici depășim nivelul prim de înțelegere a poemului, este, uneori, insertat textului „mă trezesc” sugerând un eu, un alt eu, integrator, devenit trinitate existențială: eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supraviețuire, / iar supraviețuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăț să supraviețuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec.”

Paralelismul concret și dramatic” îmbolnăvire – vindecare” „ochiuri” - devenite prin acțiunea voinței și a lucidității opțiunii eului, mușcatul „din ochiurile făcute omlet㔠pare a induce ideea compromisului existențial al unui eu nici bolnav nici vindecat. Un eu spraviețuibil. Un fel de „mare lege a maculării, tributul pentru a trăi ” Și, acest comportament ciclic, mă îmbolnăvesc – mă vindec, reprezintă trendul său existențial, adică acel „și tot așa” aparținând eului întreg, adică eului condamnat la supraviețuire. Detașat de această ipostază eul existențial comun, un fel de alter ego, va scrie poeme frumoase „cu multe metafore și toate cele” Ca poemul de mai sus.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-02 12:57:23
         
 
  N-am ajuns taman în pânzele albe, probabil că voi mai scrie în dulșili stil clasic, însă, da, era vremea marilor schimbări. Danke! - asta era ptr Gheorghe.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-01 22:33:53
         
 
  Nu știu ce să zic de "patinat", Petre, poate dacă-mi spuneai în ce sens... Voi corect acel typo. Merci!

N-am ajuns taman în pânzele albe, probabil că voi mai scrie în dulșili stil clasic, însă, da, era vremea marilor schimbări. Danke!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-01 22:32:53
         
 
  Adrian,
Nu sunt deloc surprins că ai ajuns în pînzele albe ale prozodiei; e fain, doar cei care au experimentat îndelung rima pot scrie credibil așa. E un ritm interior care sună rotund, e un discurs interiorizat bine articulat, pe scurt,zic io că mi-a plăcut și merită aprinderea unui licurici evropatic.
PS Mi-a plăcut și commul lui Mocanu. Dezinhibat. Poate prea dezinhibat în bîlbîiala lui drăguț de semidoctă.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-01 18:52:43
         
 
  "am să înjur evalvios"

ai aici un tipo....
văd că este modul tău nod de a orândui cuvintele!
place la modul perfect ultima strofă, din a doua iese în evidență "teama e ispita de-a trăi"...din prima remarc primele trei versuri, apoi parcă ai patinat puțin...
 
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2010-10-01 17:40:28
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE