|
|
|
|
|
|
|
|
|
Amândoi |
|
|
Text
postat de
Romita Malina Constantin |
|
|
am împovărat soarele cu o oglindă
în care să îți văd umbrele temerilor
când pamântul este denivelat
sub tălpile tale obosite
sunt la un pas de tine
în colțul oglinzii se reflectă
stolul de păsări albe
și bufnița de pe umarul drept
ghizii pe care ți i-am împrumutat
pentru o bucată de drum
îți aud respirația greoaie de sus
ești cu un cap mai înalt
decât celilalți trecători
dar pantofii sunt plini de praf
din același lut fără ploi
timpul se scurge în tunelul vulcanului
din noi
magma clocotește
amintiri de vacanță trecută-
semne în palmă pe linia vieții
ochii mei nu mai deslușesc
conturul tău în oglindă
copacii își pierd șirul-
soldați escortă
agăț obosită luna de un felinar
aruncat la margine de drum
sunt încă la un pas de tine... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|